Abisalia

Îmi cauţi privirea, ţi-e lanuri de stele,
Atinge-mi somnul cu mâna-ţi de rouă,
Ardoare de ceriuri cu flori roz să plouă,
Şi poate că seamănă cu buzele mele.

Atinge-mi somnul, lasă să-atingă,
Lunecările zării, ce-ţi curge neorbul,
Înflorirea aceasta ce-n veci va să-şi stingă
Zborul de muguri deschişi unde corbul

Nu-alungă zăpezi de pe munţii tăcerii,
Ce-ades ne încearcă c-un mac negru-nchis,
Unde păsări cu zborul chip de-a-nvierii
Seninuri se vor muşcând gură de-àbis.

Îţi vreau sufletul triplat de iubire,
Trupului neuitării, ce-mi te dase
Pe la răsufletul inimei voal de zidire;
Tu ţii, nins, un Vai la măduvă-n oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atinge-mi inima

Atinge-mi inima cu un zâmbet,
sau mai bine... cu un sunet.
Crezi că e imposibil?
zâmbeşte, e transmisibil.

Crezi că m-aş multumi cu atât?
Priveşte-mă -n ochi oricât.
Atinge-mi inima în gând,
în timp ce bate, alergând.

Atinge-mi inima cu inima ta,
fă-o de poti, să stea o secundă,
sau cât e nevoie s-o îmblânzeşti,
cu aerul tău de dresoare...
de inimi sălbatice.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din vise

Ce ţi-e surâsul desenat pe gură,
E zâmbetul luminei din făptură
Sau e căldura sufletului meu,
Ce mi l-a dat prin tine Dumnezeu?
Ce ţi-e adâncul ochilor căprui,
E văzul dimineţii-n cărărui,
Ori viaţa soarelui ascunsă în privire,
Îmbrăţişându-mă cu strălucire?
Ce ţi-este negrul păr, miros de stele,
E odiseea ce curge din castele,
Sau zborul moale-n aripi de albastru,
Ce-mi cântă-n unde cu foşnete de astru?
Ce ţi-este floarea chipului senin,
E raza caldă din farmec feminin,
Ori îmbujorare din purpură de frezii,
Ce îmi aduci din strigătul amiezii?
Ce ţi-este graţia cea plutitoare-n trup,
E frumuseţea când mările erup,
Sau pasăre zburând în arc de oră
Ce-şi unduie făptura-n polara auroră?
Ce ţi-e pictura din pori de catifea,
E sufletul miresmei din abur de cafea,
Ori puful primăverii născând poveste nouă,
Ce-mi mângâie văpaia cu degete de rouă?

poezie de Aurel Petre (14 aprilie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevăzutele

Pluteşte inimă în largul tău,
necontenit nelinişti te-împresoară,
de-o parte şi de alta tăcerile te sapă, te coboară,
nedomolite-s, păsări cu zborul piatră grea.

Uşor, lucie înaripată, uşor, la vulturi grijă,
eşti nimeni, şi uitare eşti, nelâncezire;
unde te duci culegi azur iar nopţii poţi să-i fii
lumină-n felinare, lumescului de-orbire.

Bea din nectarul clipei, scuipă veninul cald
când aripe îţi sunt muşcate de rugine;
chiar de ţi-e zborul înţesat de lanţuri reci
închide ochiul brusc, de-aici veciei te flutură grăbită.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile

Ebluisante păsări, ţes zării imense diademe,
Oceane de săruturi din buze mari de gând
Ieşite să te caute în absenţe şi să te cheme
Din ora când taci, când mă mistuie dor plăpând.

Mă zboară păsări de zi, ori poate că-s fluturi,
În fiecare vis mă urcă şi mă coboară mongolfier;
Nu mai poate sufletul, desfăcut în confetti de fier,
Sus, jos bate anotimpuri, zilnic de la tine la cer.

Ebluisante păsări sorb din mine răsăritul,
Iadul tăcerii rămâne de moarte la locul lui
Rege, tronându-mi a adormire lutul;
Nu mai găsesc îngerii alinare decât în lacrimile nimănui.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă-n vis de Paşte

Plouă în grădină
Cu aripi şi cu flori,
Albinele-n surdină
Zboară pe sub nori.

Plouă şi cu rouă
Sub curcubeu întins
În coşul plin cu ouă
Şi cozonaci de vis.

E visul meu de Paşte
Cu muguri de lumină
În care se tot naşte
Credinţa cea divină.

Plouă deci, cu vise
Şi cu Hristos în gând,
În fapte necuprinse
De suflet pe pământ.

Plouă-n primenirea
Vieţii-n generaţii,
În toate cu iubirea
De rod şi aspiraţii.

Plouă-n vis de Paşte
Cu aripi şi cu flori
Luminii care naşte
Copii biruitori.

Copil sunt şi am zborul
În bolta românească,
Unde tricolorul
Mi-i zestre strămoşească.

poezie pentru copii de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Seara îşi coboară pleoapa
Peste ramul de copac,
Unde gândurile mele
Şi-au făcut un cuib şi zac.

Biete păsări ce-ţi duc dorul,
Ba sub aripi, ba în plisc...
Vor să-şi culce printre vise,
Zborul lor înalt şi trist.

Seara se aşterne iată,
Ca o pânză de mătase...
Stele albe, fumegânde
Se aprind iar pe terasă.

Călimara cu cerneală
Tot pe colţul mesei pun:
Despre viaţă, despre lume,
Am atâtea să îţi spun!

... Şi, când seara-ncet îşi plimbă
Carul Mare peste coamă,
Eu m-apuc să scriu tot cerul
Doar cu păsări ce te cheamă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu fumează havană

Pe unde trec, de rănesc iarbă, pe urmele mele iarbă se ridică
Se ţes unghiuri de stele-n genunchi cu lărgime în glezna pitică

Ţi-am adormit în icoană alcătuire de crin, gură nepelin
Nu pot să mă despart de tine, nedulceagă simţire devin

Ţi-am deflorat nelinişti pe destin, spre tine pleacă poezia mea
Mi-e rând să beau triluri din mierle, să-nceapă zbor a exploda

Ţi-am adormit îngeri în rană, cea care năvălì cu-otravă
În porii larg deschişi pre tron cu-mpărăţiile-i în slavă

E timpul timpuriu de preatârziu să facem schimb de secundare
Încep foşniri să fumege încheieturi şi Dumnezeu să-ncapă în iertare

Nici vânt sub àripă nu mă mai doare, bâjbâindu-mi azurii
Şi nici trudind la neiubire mâini de zăpezi mă mai strâng

Pe unde trec, de rănesc iarbă, se ridică şi umblă iarbă
Cu roţile vremii împing la seninuri şi-ncep amurguri să fiarbă

Şi cum zvârl umbră seacă, s-o-agăţ în culmi de astru
Risc migălire în steauă-ţi, duh geamăn, adaos la albastru.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nicăierile

Şi mă îmbolnăvisem de stele
Şi îmi orbeam inima cu ele
Până şi umbra mă ocolea
Nu mai era formă de mine
Nu mai trecea strada cerului meu pe la zebră
Ci se îndepărta
Acolo unde absenţa ta şi cu ea
Aveau să-şi găsească liniştea împreună
Aveau să-şi găsească niciodată drumul spre Acasă
Pierdusem cealaltă parte de eu.

Mă îmbolnăvisem de stele
Cu toate dorurile mele
Devenisem trezie de furii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bacoviană

Priveşte iubito cum plouă
În munţi, printre brazi, pe poteci
Cu boabe şi struguri de rouă
Iar mâinile noastre sunt reci

De-o mie de ani plouă-ntruna
Şi mările nu s-au umplut
Iar viforul curge ca runa
Prin suflete de împrumut

Şi gem cimitire de apă
Iar ploaia ne-nchide prin case
Să nu vedem noaptea cum sapă
Pământul din care ies oase

Priveşte iubito cum plouă
Ca-n moarte cu somnul de veci
Să nu ne mai plângem, că nouă
De ploaie, ni-s mâinile reci!

poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişează-mi gândurile

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii
şi nu lăsa să se scuture toţi macii verii,
strecoară-i în sân să simt în vene viaţa.

Prinde-i şi-n păr... să-mi lumineze faţa,
suferinţa a-ndepărtat strălucirea privirii,
îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii.

Presară maci pe lungul drum al neuitării,
ca petalele sângerii să descânte ceaţa,
atinge-mi buzele să le-mprumut roşeaţa,
căci s-au mătuit sub arşiţa înstrăinării.

Îmbrăţişează-mi gândurile, dimineaţa,
când dureros pendula bate ora tăcerii!

rondel de Maria-Ileana Tănase
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În somnul nopţii îngheţate

Ploaia de stele senină
se stinge în puful de fulgi albi.
Printre stele răsare luna
în ninsoarea liniştită...
Dacă ploaia s-ar opri...
eu aş putea să-ţi văd ochii verzi.
Poza ta pe cer o rup
ca lacrimile mele,
să o coase cu picături.
O stea pe cer răsare...
şi una singură apune.
În focul inimii
sunt speranţe de neatins...
şi eu visez uneori
la privirea ta angelică...
ce mi se arată des
în somnul nopţii îngheţate,
cu şoaptele furate
de o picătură de iubire
ce-mi surâde miraculos
sub chipul ploios al lunii albe.

poezie de Eugenia Calancea (6 decembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceea ce nu ştiai...

Îţi spuneam odată că sunt piatră
ceea ce nu ştiai...
era că fiecare piatră a trăit
somnul pietrei
şi a văzut, cum văd şi eu,
prin somnul pământului,
prin somnul aerului,
prin somnul apei,
prin somnul trupului...
Numai nesfârşitul dans al luminii
n-am reuşit să-l văd... pentru că... lumina,
lumina nu doarme niciodată!
Şi-atunci... m-am întors
în somnul pietrei şi-n mine,
în uitare şi-n aduceri-aminte,
ascunzându-mă în miezul muntelui
unde ochii ce privesc,
nu pot pătrunde!

poezie de Viorela Codreanu Tiron din Fără Titlu/Ohne Titel (2011)
Adăugat de Viorela Codreanu Tiron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptând un... vis

Eram singur la "Masa Tăcerii"
cu buzele lipite de "Poarta Sărutului"
îmi spuneam "Rugăciunea" de seară
având privirea îndreptată către "Coloana Infinitului"
de unde îşi lua zborul "Pasărea în Văzduh"
o " Pasăre Măiastră" care ducea cu ea

"Visul" meu către... Cel de Sus.

poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Viorel Vintila
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardealul - ploaie de stele

Cântecul frunzei
în zbor peste ape-i
Ardealul
şuvoiul acesta de stele
ploaie
pe drumuri de munte
cu floarea de colţ
cu stânci
şi cu paşi
acelaşi
să nu mai rămâi
Ardealul
e cântecul apei
ce cade-n cascadă
e mersul pe ape
pe Someş şi Mureş
când ploaia se varsă
din ochi în priviri
pe frunze
pe mână
să nu te
mai miri
izvor
şi-mpletire
de şoapte şi voci
cunună de ploi
de paşi şi de stele
cuvinte şi stânci
prăpăstii adânci
pasul şi zborul
pe uliţe-n vis
mersul pe zid
pe apă
prin ploaie
şi cântecul pietrei
sălbatice-n munţi
strajă pe vârfuri
pe stânci
ciuperci de lumină
de umbră
de flori
e ţara aceasta
numită Ardeal
poveştile
prind rădăcini
ca umbra pe ape
ca norii ce-ţi fură privirea
poteci de cuvinte
în urmă lăsând

zborul de fluturi
o taină rămâne
pe muchii de foc
pe muchii de dor
să nu-ţi afli loc
ci călător
pe poarta iubirii
să intri
s-alergi
Ardealul să-l strângi
să-l porţi în priviri
ziua
aici e un vis
cu atâtea oraşe
cu sate şi văi
cu muguri şi ochi
cu stele şi oi
cu miei şi cuvinte
ce-ţi plouă pe mâini
ciuperci de lumină
te absorb şi te pun
să umbli pe drum
cascade de vis
şi pomi
şi păduri
aici se-mpletesc
cu soare şi dor
Ardealul
e cântecul apei
e mersul pe frunze
şi zborul spre stele
când însuşi o stea
ţi se deschide
ţie în mers
în zborul pe frunte
cântecul ciocârliei
şi zborul rândunicii
în sine
ziua când cade
uitându-şi minutele
ce-i mai rămân
chemare sub ape
până-n izvor
Ardealul
e casa
pe munţi de priviri
niciodată nu mi s-a dat
pe degete
Ardealu să-l port
nici Clujul
să-l mut peste ape
pe Tâmpa
Braşovu să-l sui ca
glasul ciupercii
ce creşte-n pădure
pe umeri de ploaie
ce umblă pe ape
până-n izvoare
ne absoarbe
în zid de lumină
şi stele
până
în
Bogata de Jos

poezie de Ioan Daniel Bălan din Mersul pe zid (29 martie 2013)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Moartea
ia pulsul
ia râsul şi plânsul
ia inima

îţi lasă
numai ochii deschişi
să nu se zdrobească sufletul
de căprui
de-albăstrui
de verzui
de zidul de-oţel al pleoapei
când va să te iasă

... o doamnă...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zăpezi

în margini de pădure
iubire să m-aştepţi
privind în depărtare
sub cer în dimineţi

din vreascuri adormite
aprindem foc nestins
zăpezi avem pe frunte
a nins... mereu a nins

vreau clipa revederii
să fie doar a noastră
şi-n ochii nemuririi
zăpezi să se topească

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinaţie

M-am născut unde ai vrut tu Doamne!
Mi-ai dat spiritul,
darul tău cel mai de preţ.
Cu el îmi croiesc destinul
şi-mi aleg destinaţia,
depăşind toate barierele timpului
şi spaţiului.
Umilită de viaţă,
iubirea îşi caută drumul,
neştiind unde-i este gara,
destinaţia ei ultimă,
dar până la gară,
cale lungă este de străbătut.
Îmi pun aripile
şi-mi născocesc zborul,
dar nu vreau Doamne...
încă nu vreau o destinaţie.
Vreau mai întâi să-mi găsesc lumina
în flacăra smerită a lumânărilor,
în lanuri albastre
în care încă mai zboară zorii,
în ropotul inimii mele
şi în laptele miere al mamei,
care curge molcom,
îngânându-mi somnul
din care m-am născut
cu clocotul vieţii.
Un curcubeu
zămislit într-un vers
îmi va fi punte în naştere,
trecerea de la somn
la viaţă,
de la acumulare
la aplicaţie şi dezvoltare.
Lasă-mă iubire,
vreau să dorm doar în braţele tale,
sunt năucă de atâta viaţă,
vreau să-mi regăsesc somnul.
Somnul dinaintea naşterii,
Somnul,
în care tu Doamne
mi-ai dat înţelepciunea
şi toată cunoaşterea lumii.
Naşterea m-a făcut doar conştient de darurile mele,
obligându-mă ca prin trudă
să-ţi preţuisec darul.
Tot TU,
în nemărginita-ŢI bunătate
mi-ai pus pe buze cuvantul,
cu el voi duce cunoaşterea mai departe,
cu el voi dezmierda timpul
să-mi cânte serenade
şi tot cu el
voi transmite
generaţie după generaţie
toată acumularea de veacuri a omenirii.
În nerăbdarea mea
ajunsă în intersecţia destin,
voi şti oare,
care drum să aleg?
Voi alege drumul corect
să-mi găsesc destinaţia,
sau rătăcitoare voi fi
până ce voi ajunge
în acelaşi loc de destinaţie
hărăzit de tine Doamne!
Determinare,
joc fatal al sorţii,
sau propria mea alegere!
Care este adevărul Doamne,
care?
Oricare ar fi adevărul
eu voi alege!
Sunt propria mea determinare.
Înainte de naştere,
a ta am fost Doamne,
mi-ai dat
tot ce ai crezut de cuviinţă că merit,
mi-ai dat cioturi de aripi,
care vor creşte doar în lumină,
cu ele voi zbura oriunde,
voi cuceri galaxii
şi te voi slăvi
pe tine Doamne,
creatorul meu desăvârşit.
După naştere
destinul îmi aparţine,
sau tot tu îmi alegi
destinaţia finală?!
Îmi vreau lumina
şi zborul,
îmi vreau
înfiorarea dintre funzele teiului,
când zorii îmi mângâie zarea,
vreau
ca flacăra macilor
să-mi ardă
cele mai tainice dorinţe,
îmi vreau
curcubeu nemuritor
peste timp şi spaţiu,
vreau
să beau din cupa nemuririi
licoarea blestemată a zeilor
şi mai vreau Doamne....
VREAU TOTUL
sau NIMIC!

poezie de Rodica Cernea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint invers

În centrul cuvântului
somnul tăcerii
avortează
realitatea

Ha-ha-ha
mai
spune
poetul

Şi-şi
ia
zborul

poezie de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergam fericită pe un câmp cu lanuri de stele când m-am împiedicat de piciorul dragostei tale...

aforism de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măduvă în os de cer

mi se făcea de aerul tristeţii
scumpo
prietena mea bună
pe câmpul cetăţii, de luptă
lance şi scut
ciclon singurătăţii

mi se făcea dor de iubire
apuso
pe unde-ţi vieţuieşti venirea
coloană plină ochi zboruri
de vulturi
cu infinit măduvă-n cer
de stih la duhuri

mi se făcea de dorul tău
amarnic
de pieliţele-i albe
fine
dădeam cu cerul de pământ
să-şi spulbere hiroshimă
absenţa ta
în eu.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!