Dumnezeu fumează havană

Pe unde trec, de rănesc iarbă, pe urmele mele iarbă se ridică
Se ţes unghiuri de stele-n genunchi cu lărgime în glezna pitică

Ţi-am adormit în icoană alcătuire de crin, gură nepelin
Nu pot să mă despart de tine, nedulceagă simţire devin

Ţi-am deflorat nelinişti pe destin, spre tine pleacă poezia mea
Mi-e rând să beau triluri din mierle, să-nceapă zbor a exploda

Ţi-am adormit îngeri în rană, cea care năvălì cu-otravă
În porii larg deschişi pre tron cu-mpărăţiile-i în slavă

E timpul timpuriu de preatârziu să facem schimb de secundare
Încep foşniri să fumege încheieturi şi Dumnezeu să-ncapă în iertare

Nici vânt sub àripă nu mă mai doare, bâjbâindu-mi azurii
Şi nici trudind la neiubire mâini de zăpezi mă mai strâng

Pe unde trec, de rănesc iarbă, se ridică şi umblă iarbă
Cu roţile vremii împing la seninuri şi-ncep amurguri să fiarbă

Şi cum zvârl umbră seacă, s-o-agăţ în culmi de astru
Risc migălire în steauă-ţi, duh geamăn, adaos la albastru.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi chipul tău

Dă-mi chipul tău, granit senin,
dă-mi duhul tău, senină iarbă,
în ne-mpăcatul meu destin
nici un tumult să nu mai fiarbă!

Să nu mai spumege în piept,
sub îndoieli ori sub blesteme,
nici câte-n pofta mea le-aştept,
nici câte spaima mea le teme.

Vreau taina neştiinţei reci
şi-a nepăsării voastre, unde,
cu negrul zbor de lilieci,
nici o-ndoială nu pătrunde.

Granit, dă-mi neclintirea din
dumnezeiasca-ţi împietrire,
pentru-o lumină fără chin
şi-o moarte fără răstignire!

Vreau, iarbă, 'nţelepciunea ta
de-a nu-ţi aduce-n veci aminte,
vreau harul tău de-a înfrunta
făr-a privi nimic 'nainte.

Să cresc în timp şi infinit
din duhul tău, senină iarbă,
din duhul tău, senin granit,
în fericirea voastră oarbă.

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul

În ploaie nu creşte,
Şi uitaţi că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulţeşte

Acolo unde nu e iarbă,
Va muri şi vântul.
Omul e hain, ar fura un veac,
Iată-l cum se trece şi nu are leac.

Negru e
Pământul,
În descânt frenetic
A furat un petic
Înverzit de iarbă.
Inima mă-ntreabă, timpul stă să cadă?

Unde nu e iarbă a murit
Pământul,
Destin fără pâine:
Jocul a început, jocul să exist
În ziua de mâine.

poezie de Camelia Opriţa (martie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firişoare de iarbă

În ceruri,
Câteva tulpiniţe de iarbă
Stăteau în faţa lui Dumnezeu.

" Ce aţi făcut?"

Atunci, toate, mai puţin una,
Au început nerăbdătoare să înşire

Meritele vieţii lor.

Acea una stătea mai în spate
Ruşinată.
Imediat, Dumnezeu a întrebat-o,

" Dar tu, tu ce-ai făcut?"

Firul de iarbă a răspuns, "O, Doamne,
Memoria nu mă prea ajută,
Pentru că, dacă am făcut fapte bune,
Nu mi le mai amintesc."

Atunci Dumnezeu, în toată splendoarea Lui,

S-a ridicat de pe tron.

"O, cel mai bun firişor de iarbă!" a exclamat El.

poezie de Stephen Crane, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am găsit urmele în iarbă şi am ştiut că tu eşti cel mai frumos răsărit...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desculţă prin iarbă

Vreau să fug desculţă prin iarbă,
Să-mi găsesc locul meu curat
Şi nu vreau nici o pată albă,
Pe covorul de iarbă plat.

Noaptea s-o savurăm în tăcere
Şi cred că-n iarbă creşte uitarea,
Cu o licoare pasională din alte ere,
Iar bujorii îşi schimbau culoarea.

poezie de Eugenia Calancea (6 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo pe unde

Drago! O, tee,
Dulce mireasmă!
La gură - femeie,
La mijloc mireasă.
Curge izvorul,
Grâul răsare
Acolo pe unde
Trec urmele tale;
Vălură dorul
Des ca o iarbă,
Parcă răspunde,
Parcă întreabă.

poezie celebră de Grigore Vieru din Taina care mă apără (1983)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îngerii

va veni o zi în care
nicio rană nu mă doare
nici apus, nici răsărit
nici frumosu-ţi chip cernit

vântu-a spulberat petale
roşii sângerii în zare
cer spre mine s-a deschis
în culori de gri închis

voi pleca la închinare
simplu... cu o lumânare
pe-o eşarfă lunecând
aud îngerii cântând

timp va şterge-a mele urme
dar vor răsări în turme
fire verzi de iarbă crudă
când zăpezi vor vrea să curgă

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir de iarbă

Fir de iarbă, firicel,
Nici te vezi de mititel.
Cine-n tine a crezut?
Dar asfaltul tu l-ai rupt.
L-ai crăpat şi-ai răsărit,
Lumea-ntreagă ai mântuit.

poezie de Stefan Gorban (4 mai 2016)
Adăugat de Stefan Gorban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu sufletul spre cer

Cu sufletul spre cer, am cerut iubire,
apoi ţi-am zărit ochii înlacrimaţi
ascunşi printre zâmbete dureroase...
Cu sufletul spre cer, am cerut frumuseţe,
apoi ţi-am sărutat fiecare tresărire
de pe chipul îmbujorat...
Cu sufletul spre cer, te-am cerut pe tine,
apoi ţi-am îmbrăţisat fiinţa
pitită la umbra inimii mele...
Cu sufletul spre cer, ţi-am cerut nemurirea,
apoi ţi-au îngenunchiat toate stelele
venerându-ţi urmele paşilor...
Cu sufletul spre cer, am cerut încă un răsărit,
apoi ţi-am mângâiat genunchii zdreliţi
de atâta nelinişte...

poezie de Emilia Mariam
Adăugat de Emilia Mariam
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau după tine patria mea de fericire

patria mea de fericire se numeşte acum
pleoapele cu gene dese răsucesc bucle de femeie în timp
aerul ridică genunchi albi spre tâmple
devin un derdeluş sau poate că la creştet începe iarbă să crească
e tata mă strigă
fată să nu dai de pomană la gropar
să nu le dai să bea
bea tu
să crape cripta-n ziuă muiere
otrava ajunsă în trup buza să n-o poată linge
nu ştii sărutul despărţirii e trist şi vesel
ca atingerea unui umăr întors
beau tată încă beau
e dulce şi amară ca piatra rostogolită fierea
de-ai şti pământul nu are formă
pământul zace după noi
şi sap şi sap după tine

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traducerea ierbii

Traduc discuţia dintre un fir de iarbă
din ţara Soarelui călare
şi un fir de iarbă de la ţară. Mai pun de la
mine cuvinte
şi mi-e bine
şi râd atât de tare că le scot verdele din minte
şi stai şi asculţi mirată
cuminte
cum de nu ştiu să mai vorbesc cu tine
şi să traduc
pe tine cea de-acum cu cea de altădată.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Icoană de iarbă

Inelul de pe deget
în formă de lună
mă strânge.
Ustură lacrima
trecută prin ochi
ca un cuţit
şi visul stă agăţat
deasupra pleoapei
ca o duminică
ce aduce vindecarea...
Să ne iubim, îmi spui,
să nu lăsăm timpul
să fluture ca un steag prin noi,
ca şi când ne-ar închide
într-o icoană de iarbă...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E iarbă

Duhul ierbii umblă prin văzduh,
moartea a ieşit din abstract
dând largi ocoluri,
împărţind sfârşitul.
Sânzienele îşi acoperă umerii,
jocul de frunze e oprit,
timpul trece prin sânge.
Dorul rămas stingher
se-nvârte rotund,
sub salcâmul înflorit.
E iarbă, e vânt, e pustiu.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În afară de iarbă, nimic nu creşte

În afară de iarbă, nimic nu creşte.
Nimic nu atrage privirea, cu excepţia unei pietre funerare
şi a ceea ce aceasta conţine şi protejează.
Aici, departe de ţărm,
departe de locul unde apa
restituie adesea
metale ruginite, lemne mucegăite,
leşul unui delfin sau al unei ţestoase.
Vântul nu suflă cu putere
pentru a ne duce departe, aşa cum a promis atunci.

Minutele care trec devin ore,
însă niciodată zile, devin nopţi
care niciodată nu acceptă să fie ani,
veacuri în care cineva moare,
iar altcineva, care nu ştie asta, scoate-un căscat.

poezie de Carlos Barbarito, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba fiarelor

Iarbă a fiarelor, poezie.
Deschide-mi inima ei.
Noaptea înaltă şi albăstrie
Şi-a făcut din luceferi cercei.

Iarbă a fiarelor, rupe zăvoarele
Dintre dragostea veche şi dragostea nouă,
Zorile îmi vor aduce soarele
Şi lanurilor mele coapte rouă.

Adună, iarbă a fiarelor, adună,
Banii de aur din adâncu-mi coclit.
Amiaza se ridică şi sună
Talgerul cerului învechit.

Ciută de munte, cu paşii tăi,
Iarba fiarelor vreau s-o ajung.
Dincolo de pădurea-n văpăi
Amurgul se prăvale prelung.

Iarbă a fiarelor, aruncă peste
Cuvintele mele pulbere aurie.
Mlaştinilor, ca-ntr-o veche poveste,
Vântul miros de cimbru le-adie.

Urc printre stânci, spre piscuri, mai sus,
Iarba fiarelor scânteie, scânteie.
Iată: noaptea albastră şi-a pus
Pe umeri vulpea Căii Lactee.

poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamnă iarbă

Doamna mea dinspre câmpii
Bate vânt de reci securi
Plâng amiezile în fructe
Şi lumina în păduri.

Doamnă iarbă, eu mai sunt
Cântecul de sub pământ
Murmurat în lacrimi line
Peste hohotul din tine.

poezie de Petre Ivancu din Fotografii imaginare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voind a trăi tumultosul story din "Spendoare în iarbă", a constatat: "Spleen... Doare în iarbă?!"

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul

Peste iarbă şi prin oase
Trec numai lumini de coase
Şi prin gene de izvor
Trec numai bărbaţi de zbor...
Peste fum şi nopţi de scrum
Trec numai lumini de fum,
Peste trecere de sapă
Trec numai lumini de apă,
Tremurânde, tremurând
Ca lumina de pa gând,
Tremurânde, tremurat
Ca lumina de bărbat...
Şi la moară şi la plug
Trec numai bărbaţi de rug...
Şi pe zări şi pe sub zări
Trec numai bărbaţi călări,
Şi pe mări şi pe sub mări
Trec bărbsaţi de luminări...
Când se crapă noaptea-n două,
Trec numai bărbaţi de rouă...
Bărbătosul vin e vin
Când bărbatul brea senin
Şi la toamnă de bărbat
Cad femei de sărutat
Peste iarbă şi prin oase
Trec numai bărbaţi de coase
Şi pe Dunăre de fum,
Trec numai bărbaţi de drum...

poezie de Gheorghe Ion Păun din Nostalgie-n Valahorum (2002)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ţi-am mirosit florile
şi ţi-am simţit speranţele
ţi-am ascultat frunzele foşnind
şi ţi-am simţit frământările
ţi-am gustat fructele
şi ţi-am simţit împlinirile
ţi-am mângâiat scoarţa
şi ţi-am simţit resemnările
dragule, pomule

poezie de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarbă, frunze, în sânge

Dor de somn pe iarbă, sub un soare blând,
strigă şi mă cheamă la el să ajung

Să simt iar covorul, verde ciufulit,
să îmi piară dorul de-a fi fericit

Dor de somn pe frunze, întinse la umbră,
sub a lor surate agăţate încă

Mi-e dor de pădure şi mi-e dor de câmp,
mi-e dor de izvorul ţâşnind din pământ

Dor de somn pe iarbă, oriunde pe câmp,
dor de somn pe frunze sub un pom bătrân

Să simt iar parfumuri, de pământ şi flori,
umplându-mi plămânii limpezimea lor

Dor rămas în sânge şi în carnea mea,
dor de a fi liber şi de-a alerga

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!