Din vise

Ce ţi-e surâsul desenat pe gură,
E zâmbetul luminei din făptură
Sau e căldura sufletului meu,
Ce mi l-a dat prin tine Dumnezeu?
Ce ţi-e adâncul ochilor căprui,
E văzul dimineţii-n cărărui,
Ori viaţa soarelui ascunsă în privire,
Îmbrăţişându-mă cu strălucire?
Ce ţi-este negrul păr, miros de stele,
E odiseea ce curge din castele,
Sau zborul moale-n aripi de albastru,
Ce-mi cântă-n unde cu foşnete de astru?
Ce ţi-este floarea chipului senin,
E raza caldă din farmec feminin,
Ori îmbujorare din purpură de frezii,
Ce îmi aduci din strigătul amiezii?
Ce ţi-este graţia cea plutitoare-n trup,
E frumuseţea când mările erup,
Sau pasăre zburând în arc de oră
Ce-şi unduie făptura-n polara auroră?
Ce ţi-e pictura din pori de catifea,
E sufletul miresmei din abur de cafea,
Ori puful primăverii născând poveste nouă,
Ce-mi mângâie văpaia cu degete de rouă?

poezie de Aurel Petre (14 aprilie 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aserţiune prin remember poetului Girel Barbu după Girel Barbu

Ce lacrimi concave, ce lacrimi
Ţi-ai strâns Dumnezeule-n mine,
Ce spuză de jar şi de patimi...!
Deci, vreau să te-ntreb, ţi-este bine?

Ce toamnă convexă, ce toamnă
Îţi pregeţi, poete, spre mine,
Dar eu rămânea-voi o doamnă...!
Deci, sincer, te-ntreb: ţi-este bine?

Scrisoarea, o, Doamne, scrisoarea
A-ngălbenit de prigoana din tine,
Şi-n curând o va prinde ninsoarea...
Mâhnită te-întreb: poete, ţi-e bine?

Icoana-n perete, icoana
O mai ţii să te-nchini pentru mine?
Cuţitu-ţi îmi spintecă rana...
Smerită, te întreb: ţi-este bine?

Ce noapte frumoasă, ce noapte
Am trăit, ah, la doi paşi de tine
Iar apoi mi-ai ucis gânduri... şoapte...
Şi, totuşi te-ntreb, ţi-este bine?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Senectute domnului Anghel Aurel

Profesore născut în treizecişopt
Ai părul nins şi mersul ţi-e agale
Dar mărul din livadă ţi-este copt?
Cu vorba ta, ce-ai presărat în cale?

poezie de Iulia Mirancea
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râvnit popas

De unde vii, mărită Poezie?
Din ce fel de părinţi ai fost zidită?
Râvnit popas, sfinţită-mpărăţie
E casa ta, în aur poleită!

Să-ţi fie codru' verde vrednic tată?
În pântecele mării-ai fost crescută?
Eşti dar de viaţă, pruncă alintată,
Avere-mi eşti, durere înnăscută!

Ţi-e frate vântul, ploaia ţi-este soră?
Mestecenii, vecini de viţă-aleasă?
În chip de-mbietoare auroră,
Clădeşte sufletului nostru, casă!

poezie de Valeria Merca (ianuarie 2015)
Adăugat de Valeria Merca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abisalia

Îmi cauţi privirea, ţi-e lanuri de stele,
Atinge-mi somnul cu mâna-ţi de rouă,
Ardoare de ceriuri cu flori roz să plouă,
Şi poate că seamănă cu buzele mele.

Atinge-mi somnul, lasă să-atingă,
Lunecările zării, ce-ţi curge neorbul,
Înflorirea aceasta ce-n veci va să-şi stingă
Zborul de muguri deschişi unde corbul

Nu-alungă zăpezi de pe munţii tăcerii,
Ce-ades ne încearcă c-un mac negru-nchis,
Unde păsări cu zborul chip de-a-nvierii
Seninuri se vor muşcând gură de-àbis.

Îţi vreau sufletul triplat de iubire,
Trupului neuitării, ce-mi te dase
Pe la răsufletul inimei voal de zidire;
Tu ţii, nins, un Vai la măduvă-n oase.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necunoscutule bun (dedicaţie pentru Sir)

Necunoscutule, acum ştiu cum arăţi...!
Căci neguri din Rău stăruind a ispită,
Tenebre şi piedici direct din hazard,
S-au schimbat în Frumos, în Bine! În... Tine
Şi-n cununa din suflet, porţi Soare şi flori!

Necunoscutule bun, acum... Te cunosc!

Prietene, ştiu, cât îi cugeţi pe semeni...
Cum tresari de-al lor dor şi-i mângâi în gând!
Ai tenul curat şi ţi-s ochii smaralde...
Ai sufletul munte şi glasul ţi-e tunet,
Drumul ţi-e umblet şi ţi-este umbletul drum...

Prietene bun, stai o clipă... cu mine!

poezie de Iulia Mirancea (2 februarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Petale de orhidee pentru Sir (dedicaţie exclusivă)

Necunoscutule, nu pot să ştiu cum arăţi,
Căci nu mi-a fost dat să te văd, mai din faţă!
Ai ten măsliniu, ţi-e albă, galbenă pielea...
Ce stea porţi în ochi şi-n cununa din Tine...!
Nu ştiu cum priveşti, suspini, dăruieşti, cum zâmbeşti...
Căci Tu îmi apari doar în plâns... şi-n speranţă!

Dar, oricum eşti, întristat ori de viaţă zburdând,
Vino la mine...! Eu scriu azi... pentru Tine!

Necunoscutule, nu pot să ştiu cum vorbeşti...
Căci nu mi-a fost dat să te-aud mai de-aproape!
Dacă ai glasul zglobiu, iute, molcom, adânc...
Ce vorbe de-alint, vrei, în drumul spre Tine...!
Nu ştiu, cum te bucuri, ce dăruieşti, cât primeşti...!
De ţi-e sufletul frânt, ori plină ţi-e viaţa...
Dacă strângi crini, trandafiri, orhidee la piept...
Te resemnezi în puţin sau poate... vrei Tot!

Dar, oricum, oricine ai fi, cât Mult ai ţinti,
Ascunde-mă-n zâmbet şi crede... în Tine!

Prietene, vezi, nu ştiu prea mult despre Tine...
Nefericit, singur sau bine ţi-e Ţie...(?)!
La final eşti sau... încă, uimit ţi-este zborul...
De mine nu-ţi pasă, ori iubirea mi-o vrei...
Îmi accepţi vrednicia sau mă lepezi din gând...
Mă ierţi, când te supăr sau ai vrea să... mă cerţi!

Te rog, totuşi...! Cândva când, fizic, n-am să mai fiu,
Tu întoarce-te-aici şi ia-mă... în Tine!

poezie de Iulia Mirancea (1 ianuarie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă...

Dacă ţi-e drumul vieţii îmbogăţit de stele
Ai grijă ca, în grabă, să nu păşeşti pe ele,
Dacă, zburând, pe aripi îţi va-nflori o floare,
Cu ploi de suflet ud-o, şi n-o-nvăţa să zboare!

Dacă în nopţi cu negrul din nedorite plângeri
Te vor chema-n adâncuri întunecaţii îngeri,
Tu cheamă răsăritul din cânt de filomele
Şi mergi pe raza vieţii până ajungi la stele!

Dacă-ai lăsat în urmă iubiri neîmplinite,
Cu inimi sfâşiate, pe cruce răstignite,
Întoarce-te din drumul spre falsa mântuire
Când inima ţi-e goală de orice răstignire!

Dacă-n păcatul şapte ţi-e ziua scufundată
Şi nu-ţi găseşti Lumina de Biblie-arătată,
Tu caută iubirea, ce zilele-ţi va duce
Spre Cerul nemuririi, pe aripă de Cruce!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-e sufletul ...

De suflet îti atârnă cerceii ca de boltă,
Ţii în verigi şi luna şi soarele şi norii.
Tresari din tot azurul când l-au atins cocorii,
Şi stelele din spice adie ca o holdă.

Ţi-e sufletul ca marea, în crunta ei putere.
Se zbat corăbii negre, furtuni şi morţi crăieşti,
În miturile groase dorm umbre şi mistere,
Ca-n fundurile lumii ascunse prin poveşti.

Ţi-e sufletul ca brazda, ca grâul şi renaşte,
Plugarul şi sudoarea de sânge, boul, plugul,
Nădejdea arăturii bogate către Paste,
Şi ploaia-nviorată şi nouă şi belşugul.

Ţi-e sufletul ca floarea duminicii sonore,
Mireasma de lumină şi leacul fericit.
Otrăvurile-ascunse în ierburi ţi-l ucid.

Dar sufletul ţi-e încă şi mai presus de toate,
Câte n-ajunge gândul şi cerul nu le ştie.
Şi sufletul boleşte-n tristetea că nu poate
Ce nu poate să fie şi nu va fi să fie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Surâsul zilei

Trandafirul parcă întreabă

azi unde ţi-e surâsul poete

îngeri chicotesc prin iarbă

zboară taman pe-ndelete

Unde ţi-e surâsul azi poete

răstoarnă cerul în cuvinte

imaginaţia-i plecată la fete

de-a hoarţa mergi-nainte

Răstoarnă cerul în cuvinte

îngeri chicotesc prin iarbă

în grădină totul e fierbinte

trandafirul parcă întreabă

Unde ţi-e surâsul azi poete

numai plecat să se desfete

poezie de Costel Zăgan din Cez(e)isme II (6 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubeşti ...

Iubeşti când ţi-e sufletul mare
Purtat de talazuri pe creste,
Când scrii o nespusă poveste,
Pe floarea de mac şi cicoare.

Iubeşti când ţi-e glasul tărie
Iar ceru-i senin, fără umbre,
Când toate îţi par vii, nu sumbre,
Iar drumul vieţii, făclie.

Iubeşti când zăreşti prinsă-n ramuri,
Sub geamul tău, palida lună,
Când bolta şi glia străbună,
Cu tine au fost şi-ţi sunt neamuri.

Iubeşti când întreaga fiinţă
Se-mbată-n parfumul de floare,
Nimicul îţi pare splendoare,
Iar gândul nebun, chibzuintă.

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul meu

Când am fost ură am fost mare,
Dar astăzi, cu desăvârşire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.

Eşti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ţi-este inima iubire,
Când ţi-este sufletul iertare.

Ştiu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viaţă trecem în neştire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriştea cât de mare,

Şi înălţarea e-n iertare.

rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor, Rondelurile pribege (1927)
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ce e şi cea mai profundă dorinţă a ta. Cum ţi-e dorinţa, ţi-e şi intenţia. Cum ţi-e intenţia, ţi-e şi voinţa. Cum ţi-e voinţa, ţi-e şi fapta. Cum ţi-e fapta, ţi-e şi soarta.

în Upanişade
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie, căreia

Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,
Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.

Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie căreia

Crăp uşa cu sfială,
Odaia ţi-este goală.
În perini se păstrează încă
O urmă-a capului adâncă.
La pat, stingheri, pantofii tăi de catifea,

Şi pe cearşaf o pată de cafea.
M-am întâlnit prin casă
Cu-o umbră vaporoasă.
De când pierişi, mi te-arătai întâi.

Măcar ca umbră, rogu-mă, rămâi.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişte

Pe drumuri de piatră, de fier, călător;
Pe coame de vânt şi fuioare de nor,
Pasul şi gândul ţi-s ură şi dor.

Pe uliţi şi străzi, pe poteca de colb
Rătăceşti! Călăuza-i destinul cel orb.
Năzuinţa ţi-e neagră aripă de corb.

Pe trecutul pustiu viitorul ţi-e-amar
Când dorinţa deşartă ţi-este suflet hoinar,
Numele nu-i decât simplu hotar.

poezie de Viorel Mitea (5 ianuarie 2007)
Adăugat de Viorel Mitea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş putea să fiu...

aş putea să fiu un buchet
imens de flori
ce Dumnezeu l-a desenat
în mii de culori
aş putea să fiu de ieri de azi de mâine
bucata ta de pâine

aş putea să fiu o pasăre în zbor
să vin la tine când ţi-e dor
aş putea să fiu izvor cu apă rece
să-ţi fiu setea care trece

aş putea să fiu un cer senin
aş putea să fiu un surâs pe buze un suspin
născut din al tău venin

aş putea să fiu...

poezie de Lucian Bota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la răspuns

Ce pasăre măiastră îţi zboară în retină?
De unde,-n toiul nopţii, aprinzi în ea lumină?
Ce tânără felină ţi se ascunde-n trup?
Cu ce să te înlănţui?... De unde să te rup?

Ce râu de foc şi lavă îţi curge lin în vene?
Ce fluturi îţi dansează în zori de zi pe gene?
Ce maci, văpăi celeste, pe buze ţi se-aprind?
Cum reuşeşti, din şoapte, să împleteşti colind?

Cum poţi purta în tine şi munţi înalţi şi mare?
De ce ţi-e trupul pâine iar zbaterea ţi-e sare?
De ce în nopţi cu lună alergi la mine-n gând?
De ce mereu, de tine mi-e sete... şi-s flămând?

De ce a ta iubire în carne mi-a pătruns?...
Esti înger?... Eşti femeie?... Am dreptul la răspuns.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce?!

De ce ţi-e gura vadul sărutării,
Iar coapsele rotunde dinadins?!
De ce ţi-s ochii lacul necuprins,
Iar sânii-ţi sunt ca fructul desfătării?!

De ce ţi-e glezna zveltă şi firavă,
Cu umblet sprinten, unduios, ştrengar?!
De ce ţi-e părul cu luciri de jar,
Iar pântecul ca o nestinsă lavă?!

De ce ţi-e şoapta miere de albină,
Iar mângâierile-mi reverşi în val?!
De ce plutesc ca-n zbor transcendental,
Pe strunele ce-mi cântă în surdină?!

De ce răgaz nu ne mai lasă timpul,
Ca tu în veci pe nume să mă chemi?!
De ce stă supărat pe noi Olimpul,
Şi toate pier în negura de vremi?!

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de vis

Şi-acum visezi, dar visul ţi-e schimbat:
te-avânţi prin nori c-un strigăt de plăcere,
de parcă nu-s aceiaşi ce-ai scăldat
în lacrimi izvorâte din durere.

Visezi frumos! În visul tău e-un zbor
prin fericirea inimilor pure
pornite pe un drum înălţător,
ferit de gânduri sau poteci obscure.

Pluteşti ca altădată spre abis,
dar este altfel: încărcat cu stele
şi pare-un univers ce s-a deschis
ca să-ţi permită zborul printre ele.

Iar tu i te arăţi ca într-un dans
în care muzica nu mai contează,
căci sufletul ţi-e undeva-n devans,
acolo unde totul se creează.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fa-ma sa fiu

Mi-e dor de dorul tău
de ochii tăi adânci ca marea
când algele infloresc pe dragostea lor...
Mi-e dor de zilele scurte, călduroase
şi fierbinţi
ca inimile noastre.
Mi-e dor de gura ta peste a mea
de ochii tăi cu priviri verzi
ce-mi învaluie faptura
din creştet pâna în vârful mersului,
de mâinile tale cu catifea pe degete
ce-mi revoltă simţurile
Unde eşti...
pe unde-ţi merg paşii?
Iţi văd urmele pe nisipul fierbinte al zilei
sau răcoros al nopţii,
când număram stelele şi ne scăldam în calea lactee,
ori când mi-ai aşezat la picioare
ploaia de stele
facându-mi cunună deasupra ochilor verzi,
m-ai luat în braţe din valul mării
zburând îmbrăţişaţi pe swit-tuttle
unde ne-a dus în faţa lui perseu
cununându-ne cu pecetea iubirii:
stele în cer,
stele sub noi,
un roi de stele cântând iubirii noastre,
luminându-ne calea
pe care ai pavat-o cu patale roz de tranfafir...
Vino degrab',
te aştept cu înfrigurare
în nopţile astea fierbinţi
şi adu-mi sărutul,
îmbrăţişările
fă-mă să fiu o noapte de august,
cu dimineţi
pline cu rouă şi fluturi aurii.

poezie de Maria Nicolae
Adăugat de Mona Dinici
Comentează! | Votează! | Copiază!