Amanţii mei

Amanţii mei
Sînt cărţile-nţelepte
Amanţii mei sînt vechi
Autori,
Cu ei ades
Am împărţit orgia
Din asfinţitul serii
Pînă-n zori.

Şi pasiunea mea
Este voinţa
De-a mă trudi
Pentru-o idee mare.
De-a risipi
Şi ultima putere
Ca visul sfînt
Să aibă întrupare

Plăcerea mea
E-n noaptea solitară,
Cînd obosită
De-a vieţii trudă,
Rămân uitată-n
Trista mea odaie
Şi pot să plâng
Ca nimeni să m-audă

Nu pot ceti
În taina grea a vieţii
Atâtea noi adîncuri
Se ascund!
Dar înţelesul ei
Prin suferinţă
Îmi pare mult mai larg
Şi mai profund

Amanţi sublimi,
Visare, poezie
ŞI tu durere,
Ce m0ai oţelit
Prin voi am învăţat
Ce este viaţa,
Prin voi m-am inălţat
Şi-am biruit

poezie de Agatha Grigorescu Bacovia
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipe de cercetare... 1 Cor. 11,28

În clipe-adînci de cercetare,
cu dorul sfînt de-a mă-ndrepta,
îmi judec starea mea, Stăpîne,
în Faţa Ta.
Prin harul Tău Tu mi-ai dat dreptul
ca să mă fac un fiu curat.
Dar oare m-am făcut eu, Doamne,
cu-adevărat?

Prin harul Tău ai frînt robia,
ai rupt cătuşa celui rău.
Dar oare port eu azi în deget
inelul Tău?

Tu m-ai chemat să port cunună
ca rege-n veşnicul Tău cort.
Dar oare eu mă port ca rege?
Sau cum mă port?

Sînt eu un fiu născut din ceruri?
Sînt eu un frate-al lui Hristos?
Sau tot un rob, trudind cu teamă,
născut de jos?

Cînd sub păcat şi cînd sub lege,
robeam sub două vechi robii.
Dar Duhul Tău nu robi doreşte,
ci vrea copii.

Căci dacă n-ai găsit mireasă
pentru Adam la cei ce pier,
pentru Isus, nici jos în lume,
nici sus în cer!

Şi-ai vrut atunci din suferinţă
din rana cea din piept să-nchegi
o fiică mai presus de fire,
mai sus de legi.

O, Doamne Sfînt, eu nu sînt vrednic
nici robul robilor să-Ţi fiu,
şi totuşi, Tu, cu mii de lacrimi,
m-aştepţi ca fiu.

Isuse drag, spre-a Ta iubire
nu pot nici ochii-a-mi ridica.
Şi totuşi, Tu aştepţi şi-n mine
Mireasa Ta.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glasul cenuşii

Nu ştiu a cui sînt, toţi s-au preschimat
în mine. Nu ştiu cine sînt, sînt însă.
Uşoară sînt şi grea ca un blestem,
sînt piatră şi sînt viaţă neajunsă.

Nu vă jucaţi cu mine, ucigaşi,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliţi-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, şi sînt leşie.

Fugiţi! Căci sînt cenuşă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub uşă
şi să mă cern pe chipul vostru-n somn,
şi să vă dau sărutu-mi de cenuşă.

poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hărnicie

Când zorii se vor risipi,
Când soarele va răsări,
Nimeni nu va mai dormi.
Toată lumea va munci.

La prânz se vor odihni
Şi iar la muncă vor porni.
Când ziua se va sfârşi,
Mai multe roadele vor fi.

Pentru efortul de-a trudi,
Câmpul îi va răsplăti.
O noapte se vor odihni,
În zori iarăşi vor porni.

Încă o zi vor trudi.
Bunăstarea vor spori.
Domnului vor mulţumi,
Că prin muncă pot trăi.

poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a amanţii

Este o joacă interzisă,
Tu mă rogi să te iubesc,
Eu te rog să mă iubeşti.

Tu-mi dezbraci scrisul,
Eu îţi dezbrac vorbele
Şi ne ascundem după poezie.

Rimele au forme ruşinoase,
Atenţionare pentru pudici,
Şi fiecare strofă seamănă cu-n pat

Iar întreaga poezie pare
O noapte nesfârşită de amor.
Mai vreau?!

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de eternitate

Insist pe un sentiment ilustru
Dincolo de existenţa terestră,
Urc în eter cu speranţa de-a valma
Deschid ferestre ferecate-n vid,
Ca să transform eterul în etern
Dau iama în temeiul infinitului,
Ca să intru prin taina edenului
Undeva sus prin al nouălea cer,
Vreau să selectez programul vieţii
Doresc acces în viaţa veşnică,
Existenţe departe în sferele înalte,
Puse printre repere sacre de lumină
În spaţiul virtual, dincolo de răscruci
Când speranţa în sine devine reală
Prin taina adevărului născut din duh,
Apare deschidera firească a porţilor
Spre intrarea in taina vieţii perpetue,
Universuri multiple se succed în spirală
După acele principii profund divine
Aici suprarealul trăişte în sine de faco
Dăinuind prin prezenţa marelui demiurg
Peste priceperea minţii umane de iure.

poezie de David Boia (11 iunie 2013)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a viaţa

De copil
am observat
că şi adulţii
au grădiniţa lor
rotundă
turtită la poli
bombată la ecuator

prin tranşee
se joacă
de-a moartea
de-a viaţa.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Aventura spânzură la gâtul rivalului său
Iubirea a cărei privire se regăseşte sau se rătăceşte
În pieţele ochilor pustii sau pline de oameni,

Toate aventurile chipului omenesc
Strigăte fără ecou semne-ale morţii timp dincolo
de memorie

Atâtea chipuri mândre atât de frumoase
Că lacrimile le ascund.
Atâţia ochi siguri de noaptea lor
Ca şi amanţii ce-mpreună mor
Atâtea sărutări furişe şi-atâta apă fără nor

Vedenii ţâşnind din absenţe eterne
Totul era demn de-a fi iubit
Comorile sunt ziduri şi umbra lor oarbă
Şi dragostea-i pe lume spre-a da uitării lumea.

poezie de Paul Eluard din Cele mai frumoase poezii, traducere de Virgil Teodorescu
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin poezie şi prin fapte

În spatele chipului nobil,
Că asta-i tot ce mi-a rămas,
Mi-ascund eu sufletul labil,
Sub ochelarii de pe nas.

În mine eu ascund torente,
Poeme, crize... sunt simţiri,
Sub inundaţii permanente,
Ascund zâmbind dezamăgiri.

Ascund în mine şi titanii...
Şi câteodată un rege blând,
Ascund şi timpul, ascund anii,
Prin versul simplu şi profund.

Ascund copilăria-n mine
Şi pe bunica ce-a murit,
Mă tem de mine şi de tine,
De asta voi nu m-aţi zărit.

Cândva voi fi ascuns de noapte,
Dar ca o stea, voi străluci,
Prin poezie şi prin fapte,
Etern şi tragic... voi trăi.

poezie de Dumitru-Cristian Ştefănescu (30 octombrie 2015)
Adăugat de bombanici
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

de mic mi-au plăcut soarele
lumina tăioasă şi umbrele nete pe asfalt
deşi sînt mort după bacovia

noaptea doar hibernez cu ochii larg deschişi
cu toate că a hiberna
nu aduce vreo iarnă
ci doar răcirea trupului meu
şi mă lipesc de somnul tău brusc
să-ţi simt curgerea sîngelui prin tălpi
şi-a durerii prin oase

te trezeşti şi mă întrebi de ce te iubesc
iar eu
decupez flori incerte din aerul camerei
să-ţi pun împrejuru-ţi
ca să nu mai tresari
ca şi cum te-ar înjunghia visele

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne jucăm de-a viaţă

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna
Si ne făurim doar vise,
Dar cărarea noastră-i una
Restul toate sunt închise.

Doruri dulci cântate-n stanţe,
Vise pline de-nţelesuri,
Ne-amăgesc, ne dau speranţe,
Şi le punem în eresuri.

Ne jucăm de-a viaţa-ntruna,
Şi nu ştim ce e cu noi,
De-a iubirea şi de-a ura,
Înotând prin vânt şi ploi.

Asteptăm timpuri mai bune,
Tot sperând şi tot sperând,
Doar seranţa nu ne moare
Şi murim cu ea în gând.

Una e cărarea vieţii
Şi e scrisă-n cartea sfântă,
Zică ce vor vrea poeţii,
Nu ne luăm cu ea la trântă.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (26 iunie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarba

Iarba verde, iarba grasă
Creşte - naltă-n cimitir;
Cade an de an sub coasă
Din nou creşte - mai frumoasă.

Privesc crucile-nnegrite
Şi mă-ntreb, cu mintea-mi proastă:
Din ce piepturi se hrăneşte
Şi ce-i, Doamne, viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Suflă vântul…vârfuri sună
Greierii prin fân adastă….
Se duc zile, nopţi cu lună
Ce mister e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Trudă zilnică, sudoare
Viaţă de desfrâu - sau castă
Totu-i trecător sub soare,
Căci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Tainice iubiri şi teamă
Zbor îşi iau spre bolta-albastră
Toate timpul le destramă…
Şi-atunci, ce e viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Se duc veacuri în neştire
Nasc speranţe-n lumea vastă -
E-un suiş spre coborâre –
Deci, ce este viaţa noastră?

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din noi va creşte iarba.

Iarba verde creşte deasă
Peste trup – peste fereastră
Ea rămâne-mpărăteasă –
Căci aceasta-i viaţa noastră:

Joc stupid de-a baba-oarba
Pân’ din toţi va creşte iarba
Pân’ iubita va fi baba –
Până baba va fi iarba.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Transumanismul

transumanismul

era ultima frontieră sau ultima
închisoare? sau
reprezentă cea mai înaltă
tehnologie sau
este cea mai mare
ameninţare?
se întreabă oamenii cu intelectul
diminuat prin educaţia precară
amatori de a îmbrăţişa tehnologia
cine se opune progresului
va fi oponentul evoluţiei
şi vor dispărea

transumanismul este visul high-tech
al elitei conducătoare
şi a numeroşi oameni de ştiinţă moderni
sunt blocaţi în mentalitatea de stânga
încât cred că fuziunea omului
cu maşina ca fiind inevitabilă

dincolo de zgârâie-nori stau copii
care spun că ei nu se mai simt oameni
privind de-a lungul şi de-a latul a sute
de mii de ziduri înalte
mulţi sunt postumani

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo, dincolo de galaxia vieţii

Acolo, dincolo de galaxia
În care ani de-a rândul am trăit,
Vom fi un univers în noaptea de tăcere,
Particulă de vis în infinit.

Prin pulbere de artă, între spaţiul
De ani-lumină dintre două stele,
Ne vom continua viaţa şi visul
Trăirii noastre simple şi eterne.

Vom fi o dulce rază de lumină,
Mângâietoare-n suflete şi-n gând,
Acoperiţi de mantie divină,
În adâncimea nopţii luminând.

Căci lumea-ntreagă este guvernată
De-acelaşi soare şi trăind prin vers
Un ochi deschis vom fi... Azi, lumea toată
Îi dă vieţii, parcă, un alt sens...

Suntem aici doar pentru-a ne cunoaşte
Şi de-a-ndrepta greşala celor mulţi,
Însă egali vom fi în faţa morţii,
Singuri şi trişti, neîmpăcaţi, desculţi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obosit de-a şti atâtea şi mai obosit de-a le lămuri, invidiezi pe Jupiter c-a-nlocuit prin trăznete cuvintele.

Emil Cioran în Îndreptar pătimaş (1991)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Dorul de-a dori dorinţa
Este de-a doini doinirea
Unde Domnul ne croieşte
Prin iubire omenirea.

Dorul de-a mări mărirea
Şi iubirea întru toate
Este mireasma plăcerii
De la naştere la moarte.

Adu-ne, Doamne, credinţa,
Adu-ne, Doamne, speranţă
Să dorim dorul dorinţei
De-a doini întreaga viaţă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perpetuum mobile

Nu cîştig nici un gînd
Pentru a-l descrie,
Compozitor de vorbe...
În culori, reverii, armonii.
Pentru a trece tăcerea grea.
Compozitor de vorbe...
Lumea se schimbă.
Egalitate, idei tumultuoase,
Organizarea viitorului întrevăzut,
Sînt grade,
Sînt posturi de răspundere...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a v-aţi ascunselea prin mine

calc pe sfera aceasta cu multă gravitaţie
la un alt nivel ca un joc nesfârşit
de-a cercul
între doi pereţi de gând
involuţii recesive dintr-un altfel de ieri
zac săltăreţe pe un fir de lumină
dintr-un sens în altul
precum o regulă a dezordinii

la un capăt de tunel întunericul
de gradul opt pe scara vieţii cerne
din cer în cer prin fiecare orizont
îmi foşneşte sângele în urechi
ca prin aorta unui zeu fluture

tot felul de splendori ucise de un penel
pe o pânză de tarantulă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pocăinţa este un proces de-a lungul vieţii dar oricare iar fi lungimea, nu-i suficientă pentru desăvârşire, însă jertfa desăvârşită a vieţii desăvârşit de sfinte a Domnului Isus Hristos, ne face prin credinţa în El sfinţi desăvârşiţi.

Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecţii, sfaturi şi poveţe în slujba unei vieţi cu scop
Adăugat de Oana
Comentează! | Votează! | Copiază!