Sonet
E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceață obosite, roșii, fără zare
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâșmă umedă, murdară.
Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Șivoaie-n case triste inundară,
Ș-auzi tușind o tusă-n sec, amară
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.
Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură
Și-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.
Apoi, cu pași de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Și cad, recad, și nu mai tac din gură.
sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuț Popa
Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de
George Bacovia este disponibilă pentru
comandă online cu preț redus, la doar
-19.17- 10.99 lei.
| I.o.n.u.ț Popa [din public] a spus pe 13 septembrie 2009: |
| Mi se pare interesantă o chestie cu privire la sonetul lui Bacovia. În cartea ieșită la editura "Cartier", din colecția Poesis, textul de aici apare cu o evidentă problemă de metrică în versul 2, și anume adjectivul "roșii", care, în mod normal, nu ar fi avut ce căuta în sonet, singura excepție făcând-o însăși voia Poetului, însă ar fi fost o neatenție demnă de condeiul unui începător pe care Bacovia n-ar fi avut cum s-o comită nici într-o sută de ani de-atunci, pe când în "Antologia poeziei simboliste românești", publicată prin anii '70 (cred), adjectivul cu pricina lipsește, ceea ce ar putea să înseamne că eroarea le aparține celor de la "Cartier". Deci, corect ar fi: "Prin ceață - obosite, fără zare -". |
