Povestitorului

Creşti imortele-n palme diafane
cu pleoape râu de lacrime albastre
chiar de-n obraji ai riduri filigrane
prin ele ne rostogoleşti săiastre

Cu pleoape râu de lacrime albastre
ne ţeşi poveşti cu feţi şi cu vodese
şi dând alt nume chipurilor noastre
faci visele-n condeie ctitorese

Ne ţeşi poveşti cu feţi şi cu vodese
iatacele au storuri din amoruri
laşi tainele misterelor culese
de-acei ce anilor le dau fioruri

Iatacele au storuri din amoruri
năluci croieşti în valsuri de cuvinte
pe colţuri de Crai Nou găteşti decoruri
c-un bal la care eşti... ultim levinte

Năluci croieşti în valsuri de cuvinte
ne ţeşi poveşti din lacrime albastre
strângem în palme bob de mărgărinte
tu-nchipui toate visele măiastre

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De nimeni culese

Stalactite la streaşina neantului,
astfel vă închipui, lacrime.

Îmi veţi despărţi
viaţa în două.

Staţi acolo -
şi nici un ger nu vă va învinge.

Împietrite, de nimeni culese, nu vă împacă
nici o atingere,
lacrime, lacrime.

poezie de Florin Costinescu din Secunda eternă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roşu-nfloare macul

Am ţinut în palme, răni de necuvinte
Strânsu-mi-ai garoul, mai sus de poeme,
Mâna mea cea dreaptă, nu-şi află sorginte,
Grupa mea de sânge încă te mai geme.

Gleznele de gânduri, în tăceri mi-s prinse,
Poalele speranţei, încă nu-s uscate,
Roşu-nfloare macul, cicatrici de vise,
Buzele, de şoapta-ţi, nu sunt vindecate.

Am închis sub pleoape, irişii ca mierea,
Pe obraji sărate-s, lacrime neplânse,
Mai adăst o viaţă; vreau redobândirea
Inimii febrile. Tainei, neatinse.

Încă strâng în palme, rană şi osândă,
Încă mângâi glezna, gândurilor mele,
Încă-adun sub pleoape, slova cea fecundă,
Încă-am buze arse, strălucind de stele.

Strânsu-mi-ai garoul, peste reverie,
Rana din poeme, ţi-aparţine. Ţie!
(24.05.2017)

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrime şi lacrime

Încetează de-a mai plânge
Inimă făr' de noroc
Căci prin lacrime de sânge
Nu s-alină, nu se stinge
Al durerii mele foc.

Foc ce arde în tăcere
Şi-i ascuns în pieptul meu,
Unde jalnica durere
Picurând amară fiere
Aşezat-a jugul greu.

Ah! şi-ţi adă tu aminte
C-acest chin de foc nestins
Prin duioase jurăminte
Tot o lacrimă fierbinte
De iubire, l-a aprins.

poezie celebră de Veronica Micle din revista "Columna lui Traian" (1875)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laudă părului tău

Din părul tău
o cămaşă să-mi ţeşi,
uscând-o la soare
să-mi fie suavă;
cu rouă s-o speli,
cu maci aleşi,
cu petale de trandafir
şi de cireşi.

S-o îmbrac,
când cu mine ieşi
în bucuria înserării
prin dumbravă;
din părul tău,
o cămaşă să-mi ţeşi,
adeverind
iubirea ta grozavă.

poezie de George Pena (2008)
Adăugat de George Pena
Comentează! | Votează! | Copiază!

De acolo, se făcură paşii cu rost

tu arătai călătoria, aparent ca-ntr-un joc:
nişte cărţi îţi ieşeau mereu din joben,
proiectând diagonala întâmplărilor, de-odată ale noastre...
dar cu prudenţa de arhitect încercuind temelii,
eu, pictural dansând şi potrivindu-le albastre.

văd şi acum: aplaudând ca la poveşti,
rostogolindu-ne cu orice nor şi orice soare,
din ploaie, din ninsoare sau din foc
să ne-adunăm de timp... primindu-ne în palme.

poezie de Ana Ştefănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mii de ani

cerurile noastre-s albastre
zilele noastre-s albastre
pământurile noastre-s albastre
mările noastre-s albastre
inimile noastre-s albastre
iubirile noastre-s albastre
sângerările
noastre-s albastre albastre...
şi mai
zilele trecute un tânăr de-un alb
astru fără cusur fără ură a fost aruncat
în suliţe (?!) – a condus cu viteză se zice
a fost
ars de moarte bună pe rugul u
nor descarcerări cu totul ne
reuşite: fumurile sale de mare erou
albastre şi ele
acum se ridică la ceruri
pe vârfuri şi îndoite puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă

iubito, vino mai aproape
să ne-aşezăm la dulci poveşti,
să ascultăm cântecul toamnei
cum bate vântul în fereşti.

un psalm cântat duios de îngeri
îngână sferele albastre
şi se -mpletesc cu dulci romanţe
din tinereţea vieţii noastre.

când luna –nnebunea pe cer
şi noi într-o iubire sfântă
stăteam la poartă nopţi întregi
ascultând frunzele cum cântă.
astăzi când timpul a trecut
şi zilele ne par mai grele,
nu ne-au rămas decât poveşti
şi-n degete două inele.

când toamna trece peste noi,
ca piaza reaua din poveşti,
aş vrea să dăm ceasu-napoi
şi, Doamne, să ne-ntinereşti!

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (6 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În colţul gurii strângi creionul cu iubire

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
O sobă-i în odaie şi-n ea lemne trosnesc...
Ţi-s ochii ape-adânci prin vise ce nu-ţi lasă
nici cina de cuvinte când iar te canonesc.

În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Pe masă fila albă aşteaptă s-o-nveleşti...
Cu litere de foc, în grea destăinuire,
acum când luna-şi cerne opalul prin fereşti.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
E fruntea ta înaltă o boltă de mister...
Ai vrea chipul iubitei aproape să-ţi aduci,
să-i ţeşi "dezabieuri" din gândul frugifer.

Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
Îi cauţi sânii gingaşi libovnic să te-nfrupţi...
Şi-obrazul ei roşind în plete să se-afunde
când toată poezia în carne i-o pronunţi.

Mi te închipui trist şi-ngândurat la masă...
În colţul gurii strângi creionul cu iubire...
Visezi în lumea ta, de alţii ne-nţeleasă,
cum dragostei să-i dai o sfântă veşnicire.

Schiţezi cu mâna gesturi însufleţind năluci...
Visezi trupu-i molcom şi coapsele rotunde...
În astă noapte albă de scris nu te apuci.
În încordatu-ţi dor simţiri sunt suferinde.

Ai în odaie-o sobă şi-n ea lemne trosnesc...
Înmăgurit ţi-e chipul cu ochi ce-n zări privesc...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşi tăcerile

Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Şi aşteptările obtuze.

Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine ştie?
Arzători fiori... o mie
Şi năvalnice ispite.

Coapsele năucitoare,
Surâzândă, le deschizi
Şi adâncimile... le vinzi,
Clipelor... protocolare.

Înflorind în răsărituri
Şi-n cuvinte neştiute,
Laşi tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.

Socotind verzi şi uscate,
Puse- n umbra unui dor,
Ţeşi... păcatelor... covor,
Pentru reciprocitate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cerul nopţilor albastre ...

Pe cerul nopţilor albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Şi-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Şi cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Şi-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopţilor albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeaşi stea...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Laşi tăcerile

Peste buze, alte buze,
Mângâind ca o aripă
Visele... ce se-nfiripă
Aşteptărilor optuze.

Trupurile-ndrăgostite
Par a cere... cine ştie?
Arzători fiori... o mie
Şi năvalnice ispite.

Coapsele îmbietoare,
Surâzândă, le deschizi,
Adâncimile să-ţi vinzi
Clipelor... protocolare.

Înflorind în răsărituri
Şi-n cuvinte neştiute,
Laşi tăcerile pierdute,
Altor... altor începuturi.

Socotind verzi şi uscate,
Puse-n umbra unui dor,
Din păcate... ţeşi covor,
Pentru reciprocitate.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune

Am să te iubesc cu ochii închişi,
plutind printre valuri şi pescăruşi.
Te voi imagina în senine decoruri
printre valuri albastre şi visuri.

îƫi promit o mie şi una de nopƫi,
cu poveşti dintr-o mie de cărti.
Orizonturi spre tăramuri noi.
printre valuri plutind amândoi.

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

EminesCult....

A fost odată ca-n poveşti,
Pe-al vieţii fir din glastră,
Când te-am aflat aşa cum eşti,
Parfum de Floare-albastră...

Aveam o muză, ce-i firesc,
Ce-i recitam Sonete,
Şi tu-ai venit cu-n gust ceresc,
La steaua pentru sete...

Pe lângă plopii fără soţ,
Pe-aceeaşi ulicioară,
Cu Pajul Cupidon negoţ
Aş vrea să fac pe sară...

Mi-ai dat Crăiasa din poveşti
În vremi demult trecute,
Sara pe deal pasu-mi grăbeşti
Ades Prin nopţi tăcute...

Înger şi demon ca poem,
O Doină la durere,
Le simt ca pe un har suprem,
Şi-nclin cu Revedere...

Îmi ţeşi Scrisoarea ce o-mbrac,
Luceafarul fiinţă,
Şi Rugăciunea unui dac,
Ce-a ţării sunt credinţă!...

Tu eşti O arfă pe-un mormânt,
Departe sunt de tine,
Şi-ţi spun Iar când voi fi pământ,
Rămâi, rămâi cu bine!...

Şi ca un post-scriptum mai zic
Când critici-s bufonii,
Eu vreau poet să mă ridic,
Dar nu ca Epigonii!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (8 ianuarie 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveşti

În a nopţii magie,
răzvrătite vise,
cern noian de stele,
sirag de mărgele,
ţes poveşti catifelate,
pe bolţile luminate,
pânze dantelate,
cu-a fulgilor vals, şarade...
povestea unui colţ de zâmbet,
pe chipul îngheţat,
de un sărut abandonat.
povestea unui suflet,
surprins, într-un tril zgribulit,
în al jocului dezlănţuit,
o caldă îmbrăţişare,
cu-a braţelor înverşunare,
murmur de şoapte,
troienit în noapte,
povestea unei clipe,
brodate,
cu feţi şi zâne...
poveşti aşternute,

cu migală,
în a vieţii gală,
pe file îngălbenite,
înădite,
cu emoţii, ale sorţii,
inimi, suflete,
stinghere!

poezie de Carmen Pinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe munţi de cuvinte

aleea construită cu aurite dale
împrejmuită cu miresme de tei
deschide drumuri noi spre catedrale
unde se convertesc păgâni şi atei.

lângă altar pe albastre spirale
urcă spre cupolă lumina Precistei
este protectoare în şcoli şi spitale
veghetoarea lumii cu harul dragostei.

din tălpi până-n creştet alinturi celeste
sorb cu nesaţ rouă din crin şi din dor
călătoare prin vremi voi ajunge pe creste
pe munţi de cuvinte în văratic decor.

ca un condor voi veghea paradisul din munţi
şi voi sta la poveşti cu molizii cărunţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Gheorghiu-Pogoneşti, autorul unui volum de poveşti

Ţi-am citit un nou volum
De poveşti. Nu-s rele.
Apoi de poveşti eşti bun,
Dar numai de ele!

epigramă de George Zarafu din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verset fantasmagoric...

când adormi la pământ şi-ntuneric se lasă
în materia ta cenuşie
se aşează încet peste spaţiu o plasă
ce-l desparte tiptil de vecie

neuronii de noduri de stil, gordiene
şi planete de stele albastre
feţi -frumoşi de frumoase elene
câmpi cu maci de lalele din glastre

munţi de mări şi pustiu de oază
ploi de albe şi trste zăpezi
şi curajul, curajul de groază
când respiri şi nu vrei să mă vezi

şi tăcerea adâncă din plasă
se tranforma treptat în infern
cu fantome plângându-şi la masă
melodii din auzul intern

tu deschizi ochii feţelor tale
să mă simţi, să mă vezi, să mă vrei
cum o floare -şi deschide petale
întru toate temerile ei

dar plecat mai departe de fire
şi de dulci şi subtile poveşti
eu colind alte lumi în neştire
şi te las la pământ. Precum eşti....

poezie de Iurie Osoianu (29 iunie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte nerostite...

Lacrimile-mi sapă-n obraji cuvinte
Cuvinte nerostite!
Se preling şi cad rătăcite pe covor...
Se lasă călcate de talpa-mi în treacăt, întâmplător.
În dorinţa deşartă... la măcar unica şansă... de a spune cum dor
Cum dor cuvintele nerostite?
Şi oare... prelinse în van,
Ce doare mai tare, cuvintele nerostite sau.... sufletul trist, în aşteptarea lor?
Sunt lacrimi, cuvinte... ce pot spune poveşti, dar tac... tac şi dor!

poezie de Gianina Foldvari (24 iunie 2015)
Adăugat de Gianina Foldvari
Comentează! | Votează! | Copiază!

În viaţă nu ai decât o unică mare dragoste; toate cele care o precedă sunt amoruri de rodaj, iar toate cele care o urmează sunt amoruri de recuperare...

citat din Frederic Beigbeder
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândră se petrece Luna,
Prin abisuri epocale,
Etalandu-şi misiunea
De fecioară între fecioare,
În nopţi veşnic călătoare,
Şi poveşti nemuritoare,
Cu Feţi Frumoşi şi vrăjitoare,
Pe drumuri reci înălţătoare,
Între stele îi Divă mare,
Până îi va pieri cununa.

Valeria Mahok (23 iunie 2020)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!