Cântarea brazilor uitaţi

Din brazii crescuţi pe stâncile arse
Răzbate un murmur venit din trecut,
Izvoare zglobii fac drumuri-ntoarse
Să fie lumina născută drept scut,

Prin codru rămâne stejarul rănit
De vântul ce-i scutură creanga plângând,
Iar cerbul sătul de al lui boncănit
Dispare în munţii cu fruntea arzând,

Tăcerea surprinde pădurea dormind
Iar fulgii aştern un covor până-n cer,
Pe cioata ce frunza o simte mustind
Se-aşază uitarea rănită de ger,

Departe de lumea cuprinsă de frig
Se-nalţă castele cu turlele-n nori,
Iar mările-ncearcă să rupă din dig
Când timpul îşi trage suflarea în zori,

Iar bradul crescut printre stânci către nori
Aşteaptă albastrul să-i urce pe ram
Să-i crească-n tulpină tăcute viori
Când norul sfielnic îi bate la geam.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Şi stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munţii îşi scutură creasta
Ducând avalanşa-n trecut,
Pădurea îşi plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Şi încă mai ninge spre seară
Uşor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliţi se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Şi totul devine colind.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curcubeul albastru

Desprins din codrul secular
Un curcubeu se regăseşte,
Ascuns în cioata de stejar
Unde tăcerea întâlneşte,

Apoi urcat pe cerul trist
Alungă norii cei zburdalnici
Şi cu pretenţii de artist
Răsare printre brazii falnici,

Se scaldă-n mare până-n zori
Creând un peisaj măiastru,
Pe cerul părăsit de nori
Devine-un curcubeu albastru,

Iar după ploaia cea trecut
Se-nalţă-n zare peste lume
Trecând pe podul cel de lut
Spre marea nopţilor postume.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergare târzie

Am alergat să prind lumina...
Dar noaptea cobora sub deal,
Să lumineze rădăcina
Pierduţilor de prin Ardeal,

Era doar noapte şi-ntuneric,
Lumina s-a ascuns pe cer,
În stelele care feeric
Sporesc mereu al său mister

Când am atins bolta cu mâna
Secundele s-au dezlegat,
A coborât spre zori lumina
În clipele care-au plecat,

S-au dus să-si caute sorocul
De întuneric au scăpat,
Cărarea lor ardea ca focul
Când nori mergeau la adăpat,

Prin ploile de frunze arse
Lumina încă pâlpâia,
Se poticnea prinsă-n sinapse
Iar negrul nopţii-o alunga,

Când noaptea intră în lumină,
Cărările se împletesc
Şi clipa fără nici o vină
Se scurge-n timpul pământesc.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Punctul de centru

Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,

Sălbatec o muşcă precum un şacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,

Din drumul furtunii se-nalţă spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Şi cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,

Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Şi cercul se-nchide din noapte în zori,

Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie şi ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destin de frunză

Mă simt ca un mugur pe-o cioată de fag
Din ziua ce vine îmi sorb energii,
Răpusă de frig în al nopţilor prag
Natura renaşte scăpând de urgii,

Prin picuri de ploaie pierduţi printre crengi
Să fiu clorofilă întregii păduri,
Renasc către soare-n armate întregi
Şi sunt tot un verde trecut prin arsuri,

Mă simt ca o frunză pe-o cioată spre cer
Şi care la toamnă va umple cărări,
Sortită drept hrană-ntr-un lanţ efemer
Mă bucur de soare şi ploaie în zări,

De-abia răsărită-n pădurea din deal
Copacul renaşte prin frunzele mii,
Redau libertate pe-un larg areal
Şi-n verde, tăcută îmbrac galaxii,

Renasc în copac şi-n deplină uitare
La toamnă, răpusă de vântul nebun,
Din frunza cea verde hrănită de soare
Voi umple cărarea când stelele-apun.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul dintre nori

Eu am crescut odată cu ciutele,
Cu florile de colţ.
Stelele mele n-au căzut în mare,
Îmi arată şi astăzi calea...
Seara copacii stau la sfat...
Îi aud murmurând
Când tace vântul.
La asfinţit umbrele copacilor
Se alungesc încet, îndrăgostite
Să atingă zidul de piatră.
Nu pot să calc peste ele,
Le înconjor cu privirea
Mâinile mele îndrăgostie
Dezmiardă norul cu margini de zăpadă.
Noaptea voi ninge peste tine,
Peste fruntea ta
Şi paşii te vor aduce la mine, în pădure.
Pe sub cetini, printre stânci
Dansează hâdul Pan,
Cel cu alai ales..
Mai alerg şi acum
Printre nori, printre erori.
Dar mă opresc mereu pe cea mai înaltă culme, cu ciutele....

poezie de Lidia Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apasare...

Afara ploua... o ploaie apasatoare...
De ce plangi Doamne, de ce oare?
De ce cad stropi din durii nori,
Si nu mai canta-n rai viori?

Pe strazi bate un vant taios
Ii simt raceala pana-n os...
Cad stropi din durii nori...
Si nu mai canta-n Rai viori.

Si ploaia cade, imi uda foaia...
Vreau doar sa se opreasca ploaia,
Nu vreau doar stropi din durii nori,
Vreau doar s-aud viori.

Vreau o lumina intre nori
Si lumi cantate de viori,
Vreau un Pamant mai bun
Nu vreau lumea de-acum.

poezie de Alexandru Marius Fugăreţu (2009)
Adăugat de Alexandru Marius Fugăreţu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nori

Nori violeţi,
cu părul vâlvoi.
Nori speriaţi,
de graba din noi.

Nor - lună, amanţi
în nopţile lungi.
Nori războinici,
ca oceanul în stânci.

Nori împrăştiaţi de vânt,
ca oamenii de frici.
Nori priviţi întins pe pământ,
printre iarbă şi furnici.

Nori visători,
ca emoţiile tinereţii.
Nori rozalii,
ca începutul vieţii.

Nori îngânduraţi,
ca ochii iubiţi.
Nori incomozi,
ca intrebările mele.

Nori miraţi,
ca nisipul, de valul întors.
Nori inundati de ploaie,
mirosind a verde crud.

Pe voi toţi,
vă iubesc.

poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu bune, cu rele, toamna a venit

Cade frunza supărată,
privesc spre zenit,
nori şi ceaţă-nvolburată
frigul a venit.

El mă-ntreabă cu mirare
ai lemne de foc?
- N-am! Răspund cu supărare,
bani-s la mijloc.

O să rabd cu şuba-n spate,
n-o să mor de frig,
vremuri grele. Măi fârtate!
n-am cui să-i mai "strig".

Să-mi dea banii de căldură
de foame-s sătul,
m-au călcat pe bătătură,
ce mai? De „bine-s” „mahmur”.

Nu-i nimic, o fi mai bine
anii vin şi trec,
eu v-o spun cu-amărăciune,
nu am mult şi…„plec”.

Şi vă las cu ale voastre
griji sau… bucurii,
Doamne! Ia-mă printre astre,
vin cu… nostalgii.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Dragoste, patimă şi blestem (28 septembrie 2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândul

(unde mă porţi gândule?)

Când zori mă vor trezi din somn
Şi vântul îmi va adia prin păr,
Îţi voi şopti cu buzele uitarea
Ce florile imi leagă iar suflarea....

Parfumul amintirilor rămân,
Ca briza ce o simţi la malul mării
Mă iartă atunci când îţi greşesc
E sufletul ce nu ştie de reguli.

Sub umbra teilor de altădată,
Iţi simt mirosul ce mă-mbată
Nori albi mi-acoperă durerea
E gândul meu ce zboară aiurea.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toamna-n degrade...

Toamna-n degrade îmi pare
Mai frumoasă ca atunci,
Când fugeam în codru verde
Şi beam apă dintre stânci.
Toate-mi par îngălbenite
Ȋn livadă-s fructe coapte
Cât privesc în lung şi-n lat
Brazii au conuri de argint.
Paremi-se că şi cerul
Şi-a schimbat albastru strai
Ȋntr-o mantie de puf gălbui,
Degrade de galben pal.
Trena albă promoroacă
Se aşează înmiresmată
Peste florile de Toamnă
Le îngheaţă dar aşteaptă!!!
Ahh ce mândră şi voioasă
Tot un spectru de culoare
Simt parfum dar şi aromă
Transformare-n degrade..!!!
Soarele ne mai răsfaţă
Ȋncă ne mai d-ă caldură
Printre nori şi-arată dinţii,
Până la solstiţiul iernii.
Frunzele încep să cadă
Aşternându-se în straturi
Ȋntr-un ritm ameţitor
Ţes covor în degrade.

poezie de Ramona Corbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a zâmbetul

Afară este soare, zâmbeşte printre nori,

Aşteaptă să-i zâmbeşti şi tu, să-i dai fiori.

distih de Marius Robu (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul primăverii timide

Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă,
Răzbate greu, adună calzii ei fiori,
Din nou îmbracă frumoasa ei hlamidă.

Vântul turbat ciopleşte-n plopii plângători,
Mişcă-n ultim zvâcnet iarna rea, perfidă,
Stă soarele întemniţat de după nori,
Primăvara e tăcută şi timidă.

Întârziaţi de frig, boboci nerăbdători
Se-ntrec în zâmbet petale să-şi deschidă,
O albinuţă prin preajmă se perindă,
Teamă n-are de bruma ce-a muşcat în zori,

Stă soarele întemniţat de după nori...

rondel de Nicolae Matei din Rondeluri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noul sezon

Cerul este albastrul plin
Vântul se opreste senin
Vine timpul noului sezon
Primăvara apare din zori

Rupe pământul cu flori
Bulbi la lumină comori
Sfâşie poala pămîntului
Auzim cântecul cucului

Este o sferă ruptă din vis
Tot cei verde este cuprins
Învârt rotită fusta e lungă
Fugi frig tu vântul îl alungă

Apar primii ghiocei in zori
Ciori zbor dedesupt la nori
Urs din tufis dese se arată
Toată natura este invitată

Este bal cu multă verdeaţă
Gargarite zburdă se răsfaţă
Un carabus trage de arcusi
Caprioara sare în brânduşi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăudaţi pe Domnul!... (Leru-i ler)

Iarna-şi cerne pâsla de nori cenuşii,
Fulgii de mătase legănaţi de vânt
Par un roi de fluturi cu aripi zglobii
Ca florile dalbe se aştern veşmânt

Peste pomi şi case-n noaptea de Crăciun
Când se-nalţă steaua pentru Pruncul Sfant
Şi colindă satul, obicei străbun,
Lerui ler,... Mesia vine pe pământ!

O magie sfântă coboară din cer,
Îngerii colindă prin glas de copii:
Lăudaţi pe Domnul, cântaţi Lerui ler
Şi puneţi pe masă jertfă din lipii!...

Cu,, Florile dalbe"să-l întâmpinaţi,
Aduceţi-i smirnă şi tămâie-n dar,
Miruiţi pe frunte când vă închinaţi
El vă mântuieşte cu divinu-i har!...

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Recviem pentru Carolina

Dintre gânduri, pagini, scrisuri...
printre sensuri, stele, visuri,
a plecat şi Carolina
spre-a-înverzi – în Cer – Grădina...

A plecat în zori, prin uşori de noapte
lăsând slovele de neam să-i poarte
graba de înalt, legănat să-i fie
Dorului de El... zvon de veşnicie...

A plecat şi Carolina... a plecat departe
viaţa să-şi sfinţească printr-o altă Carte...
a plecat să-i fie vântului de seară
geamănă-n suflare, miez de primăvară...

A plecat cu totul, luând cu ea şi lutul
ce-i ţinea în palme inima şi duhul,
prefăcând substanţa în strop de tăcere,
gust de altă hrană... gust de sare, miere...

A plecat în taină către Altă Ţară
limba să-i înveţe-n strune de vioară,
prin Glasul de Mamă – sămânţă de cânt –
să-nflorească-n piatră Cerul din Pământ.

Mergi cu bine, Caro, spre a ţese firul
cu parfum de nori, neuitându-ţi şirul
menit să înnoade Adâncul şi-Înaltul
într-o altă vrere... Oglindă de Altul.

Să-ţi fie uşor zborul, atât de Dragă Soră,
cum ţi-era şi pasul învârtit în horă,
cum ţi-era în braţe cuprinsă şi căldura
ce-aşeza în inimi, deschisă, bătătura.

Iar când Sus, acolo, vei afla Îngera,
spune-i că-Împreună retrăit-am Vrerea,
că atunci când Noima va fi cuprins Totul,
vom răzbi să-aprindem, Pământeşte... Focul.

poezie de Traian-Dinorel Stănciulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul

Un strigăt dezlănţuie vântul
Ca fulgerul, nori de furtună,
Iar dorul îmi bântuie gândul
Săruturi să prind în cunună.

E strigătul, cânt de chemare
Când pieptul tresaltă de dor,
Priviri îmi aştern înspre zare
Ca şoimul prin tainicul zbor.

E strigătul, vuiet prin noapte
Pe culme de munţi, trecător,
În zori, se revarsă în şoapte
Spre altarul nestinsului dor.

E strigătul, tunet prin ceruri
Ce-alungă furtuna din nori,
Hai, vino iubito, prin neguri
S-aprinzi curcubee pe flori!

poezie de Nicuţă Ioan Lungu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt... călătoare...

Sunt călătoare şi mereu mă pierd
În veşnicia caldă a iubirii...
Cu zarea ei, mereu mă dezmierd,
Sărutând pe roşu, trandafirii;

Sunt... călătoare în zori de zi,
Printre petale şi cuvinte;
Pe cărarea nopţilor târzii...
Îmbrăţişând luceafărul, cuminte.

Sunt petala vie ce te-ar înveli...
De mi-ai fi tu, dorul pe aripe,
Sau înger plângând în nopţile târzii,
Să mă afund cu tine în nesfârşite clipe.

Sunt, in clipe trecute sau începutul
Unei iubiri pline de nectar...
Când pe buze îmi curge sărutul,
Unui trandafir primit în dar!

Sunt, frunza alintata de vânt...
Iar mângâierea ta mă-mbie,
Să zbor pe aripe de doruri când,
Iubirii încerc să-i scriu o poezie.

Sunt ploaia ce se plimbă prin flori,
Când cu mângâierea mâinilor ating,
Plete ude de căzute flori de măr,
Când anii pe fruntea mea se sting!

Sunt călătoare-n trecut, prezent şi viitor...
Nemuritoare boemă-n altar
De flori, ce mă-mbată cu parfumul lor,
Când îmi oferă al iubirii lor dar!

Sunt... calatoare pe-un câmp plin de flori...
Pierdută în albastrul de rouă
Si risipesc tăcerea din fiori,
În mângâieri cu mâinile-amândouă!

Sunt, am fost şi voi fi mereu,
O călătoare... o muritoare de rând;
Iar adevarul iubirii îl sădesc mereu,
În flori, în colţul inimii... şi-n gând.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se potoleşte

Bate vântul cu putere ca nebunul
Cade o scândură uscata de la gard
Frunze zboară pe tot drumul
Rupe creanga falniicului brad

Bate vântul aspru intr-o dungă
Fluieră usucă frunza nucului bătrân
Ma înclin si fac acum o rugă
Doamne vântu-i peste tot stăpân

Dar o rază a Luni albă se zăreşte
Printre norul tulburat de uragan
Ea îi face ochi dulci el se potoleste
Meteo anunţă noul lor program

Vântul bate in retragere se opteste
Cerul tulburat norii grei ii alungă
Luna pe vânt îl atrage si-l iubeşte
Vântul se opreste cerului îi este slugă

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când podurile crapă

Se prăfuiesc cărările spre îngeri
Şi gândul nostru este colbuit
Când plânge-n inimi crinul prins în sângeri
Iar dorul zace-n temniţi biruit.

Chiar podurile dintre noi se crapă
Pădurile dispar parcă-s stafii
Iar ciutele-n deşerturi se adapă
Căci râurile nu mai sunt zglobii.

Se prăfuiesc cărările speranţei
Pe câmpuri macii înfloresc în jos
Rămânem tributari pe veci chitanţei
Ce o plătim ca să trăim pe dos.

Iar munţii parcă-ncep să se scufunde
Cuprinşi treptat de-atâtea bălării
Când de ruşine timpul se ascunde
În faţa celor fără pălării.

Se prăfuiesc cărările trăirii
Iubirea este pusă la mezat
Dispare chiar şi logica gândirii
Căci banii-n sclavi ne-au transformat.

poezie de Valer Popean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!