De-a zâmbetul

Afară este soare, zâmbeşte printre nori,

Aşteaptă să-i zâmbeşti şi tu, să-i dai fiori.

distih de Marius Robu (5 ianuarie 2021)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte! Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Zâmbeşte! Când tu zâmbeşti întreagă natură intră în sărbătoare.
Zâmbeşte! Zâmbetul tău poate da grai la toate câte nu cuvântă.
Când tu zâmbeşti, din rai îngerii coboară, cerul şi pământul cântă.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu zâmbeşti

Zâmbeşte!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbeşti, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbeşti, coboară îngeri pe pământ şi cântă.
Când tu zâmbeşti, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbeşti, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbeşti, viaţa-n Univers vibrează.

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei întrebări pentru cea mai frumoasă

Ce bărbat, văzându-te, n-ar vrea
Să te aibă, dacă s-ar putea?
Ce bărbat, în viaţă, nu-şi doreşte
Să-i zâmbeşti, măcar, când te priveşte?

Şi mai vreau să-ţi pun o întrebare:
Ce bărbat te vede şi nu moare?

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună seara!

Iubita mea-i plecată printre stele,
Nu am nici "bună seara" cui să-i spun,
Căci nu sunt încă una dintre ele,
Nici soare nu-s, măcar să pot s-apun.

Iubita mea, ce tristă-i fără tine
Singurătatea mea numită viaţă,
Privesc pe cer în zilele senine
Şi-n mine însumi când e nor şi ceaţă.

Nu văd nimic. Doar noaptea mi te-arăţi.
N-ai, ziua mea, se pare, cum să fii,
Spunându-mi de nenumărate dăţi
Că numai prea târziu poţi să devii.

Te cred. M-am resemnat. Aştept să mor,
Să ne iubim definitiv, nebun;
Cât încă-s viu, mai am un ultim dor,
Iubito, "bună seara" cui să-i spun?

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (30 mai 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipuri

pe plaja care dă aici cu scoici
în mare
trece femeia cu burta la gură
printre femei cu burta la soare

ele nu se aşteaptă să nască
ea nu se aşteaptă să-i crească
o alta
vechi-născutul - urâtul - şi aici

se desparte de timpul trecut
de când arată ca o clepsidră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte...

Zâmbeşte
Şi vei fi fericit.
Zâmbind vei face
Şi pe alţii fericiţi.
Nu te costă nimic,
Dacă vei zâmbi.
Zâmbind,
Vei avea în suflet,
Soare şi lumină,
Pentru a dărui
Şi celor din jur,
Făcându-i fericiţi.
Cât de frumos,
Este când zâmbeşti.

poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşti, deci exist.

aforism de Marius Robu (25 noiembrie 2020)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi este atât de milă de femeie, încât o implor să-i fie milă de mine.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori poţi oferi şi ceea ce nu ai tu, dar are cel căruia vrei să-i dăruieşti.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii mei, stele-nviate

De-acum nu voi mai scrie despre stele,
Că sunt şi ele nişte muritoare,
Se ghemuiesc până se sting în ele,
După ce ard cu multă-nflăcărare.

În ani, peste vreo zece triliarde,
Vor fi cu toate veri în pragul iernii,
Aceste flori de noapte nu pot arde
Cât dragostea din ochii mei, eternii,

De care, când ai dat întâia oară,
Ca şi acum, când nu ai ochi să-i vezi,
Mă plâng, ştiind că poţi să-i faci să moară
Şi râd, ştiind că poţi să-i înviezi.

poezie de Marius Robu din Luceafărul de dimineaţă (12 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele-steaua mea

Pe cerul tău răsare luna plină,
Pe cerul meu a mai căzut o stea;
Tu ai de-acum o noapte de lumină,
Dar nu zâmbi, mai noapte-i noaptea mea!

Iar dimineaţa, când o fi să vină...
"Dar dacă nu mai vine?", zise ea;
Şi cum să-i spun că palida-i lumină
E de la soare, de la steaua mea?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (16 februarie 2000)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară

Printre arbori înfloriţi
Într-un crâng de păpădie,
Se aude neîncetat
Glas duios de ciocârlie.

Soarele zâmbeşte strâmb,
Vântul şuieră în grădină,
Printre zecile de flori
E prinţesa mea sulfină.

Şi nu vreau să o rup din glie,
Să o păstrez pe o măsuţă,
Ci mai bine în rostul ei
Cu alte surori sulfină.

De o fi soare, de or fi nori
Ea zâmbeşte aurie,
Veselă şi înzorzonată
Ca o fată pe câmpie.

Iar când luna lin răsare
Pelerină de lumină,
Voi simţi prin geam răcoare
De la tufa de sulfină.

poezie de Loredana Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Postumă

Lumea se teme. Lumea tremură
Doar un soare sleit
Atinge strugurii de septembrie.

Lumea se teme. Lumea aşteaptă.
Ce să-i spui ca s-o linişteşti?
Umbra se strânge încet.

Şi ce-are a face că noi cântăm!
Alte glasuri, năclăite, o-mbată;
Nu e de-ajuns pentru a îneca timpul.

Ea freamătă, c-o spumă pe buze.
Umbra vine să-i chircească tâmplele.
Lumea se teme. Lumea aşteaptă.

poezie clasică de Jules Romains din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Caraion
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte! Respir din zâmbetul tău.

aforism de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Li-Vioara lui

Iubirea mea, mă dau bătută,
Şi lui mă dăruiesc, azi, toată!
Să-i fiu o strună de lăută,
De mâna lui să fiu cântată!

Din şoldu-mi fraged de caisă,
Să-i fiu viorii lui eclisă!

Din mâna-mi slabă de poetă,
Să-i fiu viorii lui baghetă!

Din braţu-mi moale ca păiuşul,
Să-i fiu viorii lui arcuşul!

Din inima-mi din piept – cocardă,
Să-i fiu viorii lui o coardă!

Din sânu-mi dulce rapsodie,
Să-i fiu viorii lui bărbie!

Şi să mă cânte îngereşte!
De solzii mei să mă descalţe,
Că prea mă zbat precum un peşte...
La ceruri el să mă înalţe!

Să-i fiu a treisprezecea notă!
Să-i fiu şi soaţă şi cocotă!

Să-i urc şi să-i cobor pe-octavă!
Să-i fiu stăpână! Să-i fiu sclavă!

poezie de Livia Frunză (25 martie 2016)
Adăugat de Livia Frunză
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cireşul

E plin pomul de cerei
Şi, dacă te uiţi la ei,
Nu ştii ce să faci mai bine:
Să-i mănânci, să-i iei cu tine?

În bobiţe roşioare
Au pus căldura din soare,
Dând de veste fructelor
Că acum e vremea lor.

Fructele mici si roşcate
Vor să fie adunate,
Bune, gustoase si coapte,
Abia aşteaptă sa fie mâncate.

poezie de Alexandra Balog (30 mai 2013)
Adăugat de Alexandra Balog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să rosteşti cuvântul

pe numele de strigat
în dungă de pasăre
şi împărat
să-l slăveşti
întâi soarelui
şi apoi iubitei

să-i cobori
în călcâi
bezna umbrei lui
şi ei să-i îndoi
sub sărutul ispitei
glezna...

să-i ascunzi
în nori
cu palmele
sânii rotunzi
ai stăpânii şi
sclavei după caz

să pătrunzi
în miezul enclavei
între coapsele
unde şi-a înnodat
dumnezeu
sinapsele

cuvântul
e lăsat liber
să zboare departe
cu casa în soare
şi viaţa
în moarte

poezie de Ion Toma Ionescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balerina

O micuţă balerină
Se întinse către cer,
Să culeagă, iar, lumină
Pentru colţul său stingher.

Ea pluteşte peste nori
Cu o rochie de zăpadă,
Se închină cu fiori,
Nimenea să nu o vadă.

O răceală, ea mai simte
Pe sub mantia-i rotată,
Şi nu-i soare să-i alinte
Micul corp, uşor de fată.

Ea se-ntoarse, astăzi, tristă
De pe drumu-i efemer,
Dar în pagini de revistă
Apăru dansând – Mon cher!

poezie de Liviu Reti (13 februarie 2016)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!

Americanii au răsplătit energicul nostru conducător

Cum îndoieli nu mai încap că
E capu-i mic de pălărie,
Au socotit să-i dea o şapcă,
Răsplată pentru... energie.

epigramă de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nici

Sunt singur ca un cuib de cuc
Mai vine moartea pe la mine
Din când în când chiar eu mă duc
Dar unde stă nu ştiu prea bine.

Că pacostea şi furicioasa
N-are copii, n-are bărbat
Şade mai mult plecată-n sat;
La mine vine să-i bat coasa,

La Ion se duce să-i repare
Ciurul, să-i pună o sită mare
La Gheorghe vine cu găina
Când e s-o taie. La Sulfina...

- Cum, umblă şi după muieri?
- La una s-a oprit chiar ieri
Dar nici nu ştiu ce i-a cerut
Că nici n-avea şi nici n-a vrut.

poezie de Marius Robu din Carte de bucăţi (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!