Ţărmuri de gând

Pe lacrimi de durere am aşternut uitarea
şi am ales iertarea ca strop de mângâiere.
Cerneala dintre nouri era zaharisită
de-o aprigă ursită ce-mi tot fura cadouri.

În clocotele mării golit-am călimara
la ora-n care ploaia stingea amarul sării.
Cerneala îndulcise un val de risipire,
cu resturi de IUBIRE şi picături de vise.

Nisipuri sărutate de tălpile grăbite
să fugă-n noi ispite se macină-ncruntate,
cu amintiri de perle-ngropate în adâncuri,
-frânturi din alte timpuri, ce strălucesc sub stele-.

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-am ales

Erai pe undeva... şi eu te căutam...
Erai raza dintâi sau floarea de pe ram,
Erai tumultul mării sau zbor de albatros,
Lumina fericirii, pe un obraz frumos...

În picături de ploi veneai la geamul meu,
Dar eu nu mai vedeam, plângând de dorul tău.
Erai un briliant, căzut în întuneric,
Dintr-un inel prea larg, al unui vis angelic.

În adieri de vânt, mereu te căutam
Şi din adânc de timp, IUBIRE-ţi trimiteam.
Prindeam frânturi de gând în zilele senine,
Să nu mai rătăcesc, că tu eşti lângă mine.

Fii vânt încolăcit pe trupul meu încins!
Fii ploaie, răcorind tot dorul meu aprins!
Fii o furtună-n vis ce-mi ridică păcatul,
Intră-mi în aşternut şi răvăşeşte-mi patul!

Cu zâmbet, strălucind smaraldul ochilor,
Mă-nalţi să rătăcim în lumea norilor...
Eşti marea mea IUBIRE, acum am înţeles!
Din infinit de inimi, pe tine te-am ales...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doamne, dă-mi cerneală să scriu!
Să nu-mi mai fie aşa de grea
tăcerea

cu cerneala din ochii iubitului
am scris mult
dar mereu găseam colile albe
dimineţa

cerneala din ochii mamei
nu intră în stiloul meu

cerneala cerului de noapte
nu m-am îndurat s-o fur stelelor
şi totuşi Dumnezeu mi-a ascultat
rugăciunea
şi mi-a trimis în loc de cerneală,
lacrimi, să tot scriu...

poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tablou cu pescăruşi

sus pe blocul cu zece etaje
se odihnesc frumoşii pescăruşi
şi ei ca oamenii caută miraje
şi hrană să hrănească guşi.

ţipetele lor se strâng în ecouri
au străbătut prin furtuni şi averse
cărările vieţii cu patimi şi nouri
în ape sfinţite amarul să şi-l verse.

ei poartă sub aripi amintiri cu noi
la ţărmul marii străpunşi de dorinţe
amprentează nisipuri aurite şi moi
cu vise de sidef purtate de credinţe.

rupţi din poveste din zboruri compuşi
sunt chemările mării sublimi pescăruşi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-am scris povestea pe un colţ de suflet, folosind cerneala inimii mele, prea plină de iubire... o inimă care nu vrea să mă asculte, o inimă care parcă s-a învăţat ca să o doară! E inima mea, e sufletul meu şi împreună mă învaţă cum să îmi scriu povestea vieţii mai departe... voi folosi aceeaşi cerneală, pentru-că aşa v-a rămâne dovada că tot ce mi-am dorit a fost doar iubire, înţelegere, prietenie şi mai ales Omenie! Plecăm aşa cum am venit... goi, doar sufletul îl luăm cu noi! Nostalgii de seară aş putea spune, dar un adevăr ce se afă în sufletul meu, scis cu cerneala inimii...

citat din Elena Bulancea (februarie 2018)
Adăugat de AČ›unel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara, tocul şi cerneala, arme contra hârtiei...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avatar

M-a cuprins poezia ochilor tăi,
fulminantă apariţie,
contratimp în armonii
ce tocmai rezonau
în spaţii dedicate...

În călimara sufletului
îmi picur o lacrimă.
O voi ascunde
în piatra filozofală,
din cerneala incoloră
a vorbelor nerostite.

Voi fura o clipă din mine,
cea mai fierbinte,
compensaţie pentru adâncul
de sub untdelemnul cotidian,
prima din avatarul
ce tocmai se întâmplă!

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călimara, cerneala, tocul şi hârtia arme neletale ale scriitorului...

aforism de Corneliu Vornicu (23 martie 2020)
Adăugat de Corneliu Vornicu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi ploaia greşeşte

Picături răscoapte toarnă din gri moale... lunecând
peste-a geamului trezire, sticlei ochii adumbrind.
Dor pitit între suplicii, mi-l dezleagă a tortura,
Şi în marea de uitare valuri cearcă-a dezgropa...

Pânze de-amintiri desface, clipelor vâsle tiveşte
Şi regretele din valuri cu speranţe măguleşte,
Iar, jelind bătătorite aşteptări, cu norul plânge,
Doar va alina furtuna ce-n bucăţi sufletul frânge.

Îl orbesc cu vraf de poze, mărturie de iubire,
Dar îmi umple gol de tine cu a ploii răscolire,
Evadarea şi-o răstoarnă spre amintirile din vară,
Când pluteam spre fericirea (cine-ar fi crezut?) amară...

Doar cu ancora de vers stăvilesc rostogolire,
Umplu vârf iar călimara cu plămăzi-despăgubire,
Măgulit, îmi bea cerneala... pe-o frântură aţipeşte...
Ploaia îngână: "nu-i dor veşnic..." obosită, ştiu, greşeşte..

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Joc

Un păpuşar rănit intra în viaţa mea
Şi îmi dădea un rol, în aţe mă-nnoda.
Îşi lustruia bocancii, spectacolu-ncepea,
Lumii-i vindea iluzii din inima sa rea.

Minciuna din privire spre mine-a rătăcit...
În aţe, încurcată,-i zâmbeam schimonosit.
O amorţeală rece sudoarea-i îngheţa,
Spunând că vom petrece, sufletul îmi fura.

Pe scena de carton, lumina se stingea,
Sub luna de argint, de dragoste-mi vorbea,
Despre dragonul care spre zâna lui pleca,
În străluciri de stele, în nopţi de catifea.

Cu aţele-mi zdrobise voinţa şi puterea,
Îmi culesese lacom, în patimi, mângâierea.
Strângându-şi toate cele, îşi făcu inventarul
Şi dispăru în noapte, lăsându-mi doar amarul...

Un păpuşar, rănind, ieşea din viaţa mea
Şi... sper că Dumnezeul lui îl va ierta...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşa se desenează hărţile singurătăţii: cu cerneala mândriei.

citat din Radu F. Constantinescu (septembrie 2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu ne uiţi

La ceasuri de însingurare,
Când timpul vrea să mi te fure
Şi te trimite-n depărtare,
Uitarea să nu te îndure!

Chiar de e noapte sau de-i zi,
IUBIREA ne e credincioasă
Şi chiar de somnul te-o răpi,
Visează-te la noi, acasă!

Neliniştea de-ţi va şopti
Că draga ta te-a părăsit,
În suflet de se va propti,
Tu nu uita ce ai simţit!

Şi ochii de-ţi vor fi izvor
De lacrimi, ce şterg amintiri,
Adu-ţi aminte că-s de dor,
De dor flămând de împliniri!

Sticluţa noastră de argint,
Plină cu dragoste divină,
Deschide-o, bea din ea alint
Şi mângâiere de Lumină!

Şi chiar de-s răi şi chiar de-s mulţi,
Cei ce-otrăvesc cu vorba lor,
Să nu ne uiţi, să nu-i asculţi!
C-abia atunci muri-ne-vor!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Galbenă pansea

din stele care au căzut
eu cu cerneală am făcut
covor de flori albastru pur
tivit cu verde imprejur.

si dacă in cerneala mea
a picurat si lacrima
eu din covor aleg un vers
ca pe o floare-l dăruiesc

cerneala mi s-a terminat
povestea eu am incheiat.
din cer va mai cădea o stea
si steaua-i galbenă pansea!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pro iubire

Bob de soare, bob de vis,
Du-mă şi-azi în Paradis,
Să culeg a lui IUBIRE,
Să mă-mbrac în fericire!

Bob de rouă-n fapt de Lună,
Prinde-mi şoaptele-n cunună
Şi ia-mi drumul din picioare,
Du-i-le-n cupă de floare

Răsădită-n bucurie,
În grădină azurie,
Udată cu lacrimi dulci...
Să le duci, până te culci!

Să le pui sub căpătâi,
Că e IUBITUL dintâi!
El e tot ce am visat,
Ne iubim făr' de păcat.

Bob de vrajă şi uitare,
Dă-ne-acum îngemănare,
Scoate dorul dintre perne,
Alungă-l când ploaia cerne,

Să-l ude şi să-l topească,
Să nu mai poată să crească,
Să rămânem doar noi doi,
Să dansăm desculţi, în ploi!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă ploaia...

Şi dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar creşte vise-n palmele bolnave
Şi-aş ştii atunci că mâinile-ţi suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu

Şi dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aş păstra sculptată-n amintire
Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri

Şi dacă ploaia ţi-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale şi răpus,
Ţi-aş fi eu umbra, ce atinge lutul

Şi dacă ploaia m-ar îngropa în aşternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr· de vină,
În inimă-ţi închis... aş fi un deţinut

Şi dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aş alerga desculţ prin anoptimpuri...
Aş plânge amar şi-aş cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată

Şi dacă ploaia nopţii s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aş iubi... deasupra morţii mele,
Ca să renaşti în picături de ploi.

poezie de Dida Diana Cioponea (19 octombrie 2012)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin resturi de iubire

Se potoleşte apa, furtunii fructu-i cade,
cu irisu-n mirare lumina se arată;
sub mucegaiuri, ploaia se scurge mai curată
şi acera, în zboru-i, se-ntrece în glisade.

Pe ţărmul încă tânăr se-ntinde nepăsarea,
nu şi-a mâncat comândul înaripata... oare
şi-l mai ascunde-n aer... se vede că-i trişoare,
pescarul care ştie de sus priveşte marea.

În pâcle mii tartarul îşi moaie gheara-n ere,
doar cremenii ce simte îi voi mai da de ştire
cât mai aprind lumina prin resturi de iubire,
ce-a mai prânzit sitarul prin resturi de tăcere.

Voi, elfi ce staţi pe valuri, de-ndată, pare-mi-se,
veţi comuta sentinţa, vă veţi lipi auzul
de ţipete-n ocară, cerându-le refuzul
de-a-nchide vânzătorii de compilate vise.

poezie de Valerian Bedrule
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

1 cerneala tăcută

Ecoul vorbelor tale vibrează şi azi în gurile multora
Şi mă întreb cum de pot zice că nu mai vorbeşti
Ce clar te aud când citesc
Cerneala nu scoate o vorbă,
lemnul s-a transformat tăcut în foaie
Pomu' a murit
La-u îngropat sub rădăcinile din lut.
Descifrând cu ochii convenţia de semne
Încifrată pe scoarţa albă
Constat că încă îţi mai aud glasul.

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
în prispa adormită c-un zâmbet troienit,
flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
chemându-te la mine, să îţi trezesc fiori.

Topind vremea de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
şi le vom închina emoţiilor mute,
împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
când sufletul sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
născut din întuneric de zile netrăite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul,
ce se va încălzi la flacăra IUBIRII,
şi amândoi afla-vom secretul fericirii
ascunse-n Începutul ce-a dăruit Cuvântul...

Gândeşte primăvară... să ne mângâie vântul!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia

scoasă din călimară era de iubire
altă poezie de amor
cerneala curge din belşug
literele apar scrise elegant
de peniţă
poetul adună cuvintele
mirosul florilor de tei îi animă
cortexul cerebral - mirosul frumuseţei îmi re
vine în minte - primele
versuri se leagă (?!)
păsările cu ochii întorşi
se rotesc dea
supra apelor cu bărci
a bărcilor eşuate la mal
(?!) cuvintele spun: te iubesc
poetul le scrie atent cu iubirea
nu te joci
cerneala seacă subit
a ieşit un poem de dragoste (?!)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mângâiere

Gândeşte primăvară şi-ţi vor răsări flori
În prispa adormită c-un zâmbet troienit,
Flori ce-ţi vor da de veste că eşti al meu IUBIT,
Chemându-te la mine, să-ţi dăruiesc fiori.

Topind ţurţuri de gheaţă, vom plânge lacrimi dulci
Şi le vom închina emoţiilor mute,
Împrumutând privirea din ochii blânzi de ciute,
Când sufletul, sfinţit, în mine o să-l culci.

Apoi, ne-om răsfăţa cu vise împlinite,
Din noapte până-n zori, pe aşternut de dor,
Ne-om mângâia pe frunte, alungând orice nor
Născut din întuneric de simţiri neiubite.

Cu alb de ghiocei vom înveli Pământul
Ce se va încălzi la flacăra IUBIRII
Şi amândoi afla-vom secretul fericirii
Ascunse-n Începutul ce-a dăruit cuvântul...

Gândeşte primăvară şi ne va mângâia!...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi dacă plouă

Şi dacă ploaia s-ar opri pe chipul tău,
Mi-ar creşte vise-n palmele bolnave
Şi-aş ştii atunci că mâinile-ţi suave,
S-ar rătăci... alunecand prin părul meu
Şi dacă ploaia n-ar cădea în picuri,
Cu ea să-mi seci tu setea de iubire,
Eu te-aş păstra sculptată-n amintire
Şi n-aş mai fi sărac, nimic printre nimicuri
Şi dacă ploaia ţi-ar spăla sărutul
Cu dorul meu de-atâta vreme dus,
Pierdut în timpuri astrale şi răpus,
Ţi-aş fi eu umbra, ce atinge lutul
Şi dacă ploaia m-ar îngropa în aşternut,
Sperând să te visez ca pe-o divină
Precum un muribund ce făr-de vină,
În inimă-ţi închis... aş fi un deţinut
Şi dacă ploaia iubirii s-ar opri vreodată,
Aş alerga desculţ prin anotimpuri...
Aş plânge amar şi-aş cere-n contratimpuri
Să îmi eliberezi de vrei, iubirea ferecată
Şi dacă ploaia nopţii s-ar topi în noi,
Am străluci în doi în picurii din stele...
Eu te-aş iubi... deasupra morţii mele,
Ca să renaşti în picături de ploi.

poezie de Dida Diana Cioponea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!