* * *
Doamne, dă-mi cerneală să scriu!
Să nu-mi mai fie așa de grea
tăcerea
cu cerneala din ochii iubitului
am scris mult
dar mereu găseam colile albe
dimineța
cerneala din ochii mamei
nu intră în stiloul meu
cerneala cerului de noapte
nu m-am îndurat s-o fur stelelor
și totuși Dumnezeu mi-a ascultat
rugăciunea
și mi-a trimis în loc de cerneală,
lacrimi, să tot scriu...
poezie de Anca Elisei
Adăugat de Girel Barbu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Anca Elisei. [Vezi și următoarele:
- poezii despre religie
- poezii despre tăcere
- poezii despre stele
- poezii despre ochi
- poezii despre noapte
- poezii despre mamă
- poezii despre iubire
- poezii despre hârtie
- poezii despre alb
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.