Supernova

dintr-un sistem şi dublu şi ilar
zis Eta Carinae
o stea s-a rupt din calendar
cu pulbere de ploaie

şi ninge trist şi liniştit
cu alb imaculat
o stea ce cade în zenit
şi alta ce-a urcat...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş ninge...

Te-aş ninge de azi, sub troiene să-mi cazi, tot eu să te caut şi să te găsesc, sub albul ce-mbracă şi mare şi brazi şi om de zăpadă în tine să cresc...
Te-aş ninge aşa, liniştit ca-n poveşti pe ochi şi pe frunte, pe braţe şi gând, să-ţi intru cu iarna în nopţi când priveşti cum ning dintr-un cer, unde vise mai vând...
Te-aş ninge cu versuri albite de nea, poemele iernii să-ţi fie veşmânt, te-aş ninge cu stele, dar n-am nicio stea, şi de mai cade vreo stea pe pământ,
Decembrie-o-ngroapă-n zăpezi de argint, sau cade pe cetini în seri de Ajun şi nu pot, iubite-n Ajun să te mint şi nici că aştept înc-o stea, să îţi spun...
Te-aş ninge cu dorul ce-mi umblă hai-hui, să mi te-aducă la piept să-mi colinzi, dar a rămas în parfum de gutui, de sub troiene, nu ştiu de-l mai prinzi...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste amară

m-am întors înnapoi, m-am întors, încă viu
din infernul -şuvoi aşternut în sicriu

ziua albă cu rece loveşte în zări
şi se trece se trece pe cărări pe cărări

parcă nu se mai stinge nici o stea în amiezi
şi nici nu te mai ninge şi nici nu e ce crezi

parcă nu mai aprinde nici un soare fundal
şi nici nu mai cuprinde umbra lunii pe deal

numai codrul se zbate undeva în zenit
intuind că mai poate frăsui liniştit

o poveste amară cu final neştiut
nici de ultima oară nici de primul sărut...

poezie de Iurie Osoianu (8 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua

ardea o stea în depărtări
o stea albastră
cu chin ardea şi nicăieri
din soarta noastră

şi licărind parcă şoptea
că tot ce trece
chiar dacă arde ca o stea
oricum e rece

o noapte lungă cât un dor
în văl de zare
stingea un trup interior
cu chip de soare...

poezie de Iurie Osoianu (6 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

am rupt o floare dintr-un vis
şi-am aruncat-o în abis
şi floarea mea plutea mereu
pe unda tulburului hău
am smuls o coardă dintr-un dor
şi-am semănat-o pe ogor
din coarda mea a răsărit
alt dor etern, nemărginit
am stors un zâmbet ostenit
din colţul meu de infinit
şi coarda dorului din flori
s-a rupt cu cioburi de fiori...

poezie de Iurie Osoianu (5 februarie 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori...

Şi ninge iar şi ninge iar.
Senin, sarcastic, liniar.
Cu alb, cu dor, cu nu mai ştiu
Ce linişti între mort şi viu...

Şi ninge iar şi ninge iar
Adanc, demonic, lapidar
Cu foc, cu ape, cu târziu
De timp, de spaţiu, de pustiu...

poezie de Iurie Osoianu (24 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai căzut o piatră

A mai căzut o piatră
şi nu e prima oară.
S-a rupt se pare,
dintr-o stea de mare.

A mai căzut o piatră,
precum o flacără în vatră.
S-a rupt se pare
dintr-o stea mai mare.

A mai căzut o stea
la fel ca prima oară,
s-a rupt se pare
dintr-un soare...

poezie de Alin Zamfir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cade timpul

Cade timpul dintr-un pom
Si dă să se facă - om;
C-a visat el că e fruct,
Că-i virgulă... si.. nu-i punct!

Cade timpul într-o doară
Parcă-ar fi o coaptă pară...
Şi-ntr-o gură de sub cer
A alunecat - stingher!

Cade timpul, că-i sătul
Să mai stea sus, în pătul!
Din cocon rotund - de clipă
A făcut - timpul - aripă!

Cade timpul si îşi tunde
Pletele ce cad - secunde
Făcând tumba - rostogol
Într-un magic, sacru, bol!...

Cade timpul într-o pâine,
Coaja-i azi si miezu-i mâine.
Îi mai scapă de la gură
Amintirea - firmitură..

Cade timpul într-un ceas
Ca să capete un glas.
Zvârle-apoi cu bolovanul
Şi ne prinde - cu arcanul!

Cade timpul peste stea
Să facă din ea - perdea,
Să ne aibă demâncare
Fluturi ce zburăm - sub zare....

Cade timpu-n chip cioplit
Îngâmfat si infinit....
Dar îi spun eu o părere:
"Ce e timp, ca timpul piere!"

poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai cade o stea...

Mai cade o stea şi mă ninge,
Se-ngroapă puterea de-a râde,
Se spulberă-n norul de sânge –
Istorii perfide şi hâde.

Mă-arunc printre roua de piatră
În strigăt de-acvilă şi lance,
Din neguri, un vuiet mai latră
Pe serbede timpuri duşmance.

Ca gândul ce-n valsuri se frânge,
Sau drumuri se-nnoadă în ură,
În suflete negre şi ciunge,
Pe "treizeci de-arginţi", îl vândură.

Nimic nu mai e ca-nainte,
E iarnă în mine, tăioasă,
Zăpada înghite cuvinte,
Şi doamna-i venită, şi-o coasă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge, Steaua mea

soţiei mele Ana la aniversarea zilei de naştere

Ninge fugar, şi frumos peste Dămideni
ninge magnific unde e steaua mea;
ici şi colo cad fulgi mari de nea
şi se aştern pe pământul însetat,
numai eu privesc mereu telefonul
de când te-ai dus de-aici, ai plecat.

Ninge alb, imaculat şi pur cum ţi-e inima;
ninge pe pământ unde străluceşte o stea.
Ca pe o nălucă aş vrea să alung depărtările
când mă gândesc, parcă-au secat mările,
şi munţii, fiindcă chiar azi e ziua ta!

Ninge an de an, şi tu eşti tot mai frumoasă;
ninge ne-ntrerupt, peste sat, steaua mea.
Eu stau în fotoliu şi-ţi compun două rime
în sobă focul arde şi nu ştiu cum s-ajung
acolo unde eşti să te pot îmbrăţişa!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja stelei

Îndrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La uşa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neinţeles

În vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric şi nestins
Dezamăgirea-şi face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc

Si-atunci izbeşte de pământ
Un scurt şi tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Şi am un singur Dumnezeu
Conştiinţa mea, credinţa mea,
Nu voi iubi în veci o stea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vraja stelei

Indrăgostit de-o stea vizibil
Insistă prin mesaje zilnic
Declară dragoste-nfocată
Dar ea era demult plecată
La uşa ce-a bătut ades
Rămas-a trist neinţeles

In vraja ei a fost cuprins
De-un foc lăuntric si nestins
Dezamăgirea-şi face loc
-Mi-ai fost o stea fără noroc

Si-atunci izbeşte de pământ
Un scurt si tainic jurământ
-Rămân stăpân pe gândul meu
Si am un singur Dumnezeu
Conştiinţa mea, credinţa mea
Nu voi iubi in veci o stea.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

... mai stau să sorb a câtă oară poemul Tău sculptat în stâncă
cu buchii moi precum e ceara prelinsă pe fâşii de râncă
ce -au rupt din trupul Tău odată mai totul ce nu pot eu duce
lăsându-mi numai lut de fată şi hanul trist de la răscruce...

catren de Iurie Osoianu (28 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea

O stea zambeste strengareste
E zambetul ce l-ai lasat
Sa-l vad cand dorul meu orbeste
Te cauta neîncetat?

O alta stea luceste lacrimand
E lacrima ce ti-a scapat
Cand cerul il priveai oftand
Si cautai neîncetat?

Dar uite, palpaie o stea
E inima ce mi-ai lasat-o
S-o am cand noaptea-mi este grea.
Neîncetat am cautat-o...

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cum ningea odată...

Ninge, botezând câmpia
Cu un dor nemărginit,
Că tratându-şi miopia,
Iarna dragă, a venit.

Ninge cu bucăţi pufoase,
Moale, rece, delicat,
Stelele armonioase
Vin cernute peste sat.

Ninge-mpodobind oraşul
Cu argint dintr-un fuior,
Lângă mine motănaşul
Toarce leneş: sforrr! sforrr! sforrr!

Ninge cum ningea odată,
În copilăria mea,
Prin fereastra mea brodată,
Vreau s-ating o dalbă stea.

Ninge cu atâta dor,
Motănaşul, sforrr, sforrr, sforrr...

poezie pentru copii de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigoiul

... cădea o ploaie dintr-un anotimp obscur
în altul mult mai fin şi mai rapace
şi stropii lini se transformau în ace
iar acele în sentiment de vină, dur
cădea o ploaie peste un deja-vu latent
cu stropi rostogolind în zare trepte
în scări cât lumea şi cât pururea de drepte
să le cobor şi să le urc concomitent
cădea o ploaie peste liniştea din noi
şi peste clipa largă ca un soare
atâta doar - se mai zbăteau să zboare
aripile din tine. De strigoi...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsune veşnic muzica duios
Omagiu învierii lui Hristos
Pe-acest fundal de cer imaculat
Pe pajiştea cu verde de smarald....

catren de Iurie Osoianu (12 aprilie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apropierea stelei ζ (numită Mizar) se vede o stea mică, de mărimea 5, numită Alcor. Astronomii cred că Mizar şi Alcor sunt legate împreună, formând astfel o stea dublă. În cât timp se învârteşte însă Alcor în jurul lui Mizar nu se ştie. Ceea ce e mai curios, e că dacă priveşti Mizar cu o lunetă, vezi că în realitate sunt două stele, o stea dublă, deci sunt trei stele legate una de alta, avem un sistem triplu. Trei sori ce se învârtesc unul în jurul altuia.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua fetelor...

... azi e ziua fetelor
dor cu dor şi dor cu dor
azi e ziua fetelor
să tot stai să-ţi aminteşti
fetişcana din poveşti
din adolescenţa ta
cum se da, cum se lăsa
şi la urmă te trezeai
că pe alta o iubeai
altă zee, altă stea
din adolescenţa ta
şi cu ochi adânci ca marea
şi cu lacrima ca sarea
parc-o vezi şi azi cum trece
tot plâpînda şi tot rece
luând cu ea în veşnicie
dulcea ta copilărie
azi e ziua fetelor
dor cu dor şi dor cu dor
azi e ziua fetelor...

poezie de Iurie Osoianu (11 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbeşte inima ta...

Permanent îmi spui că sunt a ta
Şi mă răsfeţi cu vorbe înstelate.
Dar sub trista pulbere de stea
Mereu sunt prinsă în singurătate!

Cresc pe mine frunze de durere
Şi vântul muşcă din tulpina mea
Şi de-aş simţi o mică mângâiere
S-aştept o altă dată, aş putea!

Vine seara rece pe la geamuri
Şi toate-n cuibul lor se odihnesc;
Captivă sunt şi cu dorinţa-n hamuri
Pe triste ierburi ude mă trezesc.

Tăcerea sună dintr-un clopoţel
Cu glas de toamnă muribundă
Şi simt adânci dureri şi de oţel
În singurătatea mea profundă!

Mereu sunt prinsă în singurătate
Sub trista, recea, pulbere de stea,
Deşi m-alinţi cu vorbe înstelate
Şi permanent îmi spui că sunt a ta.

poezie de Nicolae Rolea din Mi-e dor de cineva ca tine (15 noiembrie 2011)
Adăugat de Nicolae Rolea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai ninge

nu ninge, nu mai ninge...
zăpada nu cade mai jos de noi...
ea se agaţă ca florile tristeţii...
intră în pântecul meu,
se înnoadă cu inima mea plină de păsări oarbe
... care cântă... neiubirea...
întotdeauna şi pretutindeni
căzând dintr-un cer foarte negru...

nu cade,
nu mai cade zăpada
ea doar ne şifonează gândurile, ideile...
noi suntem cei care intrăm în ea
cu lacrimile noastre de supărare infernală, preţioasele...
.. de acum a totdeauna...
pentru că nu mai suntem împreună...
acolo... unde grâul ieşea şi nu ne murea câmpurile vrăjite...

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!