Nu mai ninge
nu ninge, nu mai ninge...
zăpada nu cade mai jos de noi...
ea se agață ca florile tristeții...
intră în pântecul meu,
se înnoadă cu inima mea plină de păsări oarbe
... care cântă... neiubirea...
întotdeauna și pretutindeni
căzând dintr-un cer foarte negru...
nu cade,
nu mai cade zăpada
ea doar ne șifonează gândurile, ideile...
noi suntem cei care intrăm în ea
cu lacrimile noastre de supărare infernală, prețioasele...
.. de acum a totdeauna...
pentru că nu mai suntem împreună...
acolo... unde grâul ieșea și nu ne murea câmpurile vrăjite...
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cipriana Tanu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.