Lanul cu stele

Veneai să pui o floare în cuvânt,
Pe boltă-mi neplouare,
Şi cel mai dulce fraged vânt
Acel de alintare.

De potolire-n atrii, cântul,
Când de înseninare nu-s,
Să iei în tine dor, avântul
Când mă preumblă vreun apus,

Acel cu buze însetate
De preamult scrum de zbor
De aripi nesăltate
Stropşind păreri, de-ogor.

Veneai să faci icoană din cuvânt
Prin macul pielii mele
Să-mbraci candelele-i în sfânt
Tocmai lanul de stele.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cruce...

Iubirea ta mă-mbracă-n parfum de patchouli,
Rămâne-aicea veghe, de potolire-n atrii;
Cum măduva-i în os poporul îngerimii,
'Nmuiat cu trunchiu-n dulce de Vino să-mi rămâi.

Iubirea ta mă umblă prin timpurile-ţi coapte,
Scot inima din teacă să-şi ia avânt pe Soare...
Murită-n Altădată când nu-exista-nviere,
Cu poalele luminii desfăşurări în bezne.

Şi-atât de tu prin soartă chemându-mi infinitul,
Şi-atât de tu nemoarte, consoartă din cel Sfânt;
Iubirea ta tulipe, certate cu sahare,
Îmi stă lipită-n taina ce îmi deschide zborul

Şi-albastrului mister De unde-ţi vine Cerul?
Cu bulbii-nseninării sbucniţi aur prin stele;
Cum îţi iubesc eu viaţa, pe vastele-mi trufii,
Aşa-ţi pândesc murirea, numai al meu să fii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

se preumblă
în cârje lumina
îi rupsesem
cândva fericirea
de a fi un cuvânt suspinat...
un cântec cântat
de privighetorile
noastre neoarbe

se preumblă
în cârje iubirea
fără vulturii ei flămânzi
fără oase

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-astept si-acum

Dar tu, de ce nu mai revii?
Te-aştept şi-acum în nopţile pustii.
Cumplite doruri îmi umbresc trăirea
Din sufletul ce tu, atât de bine-l ştii.

De ce-ai lăsat în urmă-ţi amăgirea?
De ce mă faci să sufăr când te iubesc atât?
Tu nu ştii ce înseamnă regăsirea
Iubirii? Nu ştii că-i lucru sfânt?

De ce te joci cu lucrurile sfinte?
De ce-ai făcut-o atunci şi-o faci şi azi?
Nu poţi sau nu vrei să-ţi aduci aminte
Ce ţi-am şoptit prin cetina de brazi?

Atunci veneai şi când nu te chemam,
Veneai şi-atunci când eu nu mai speram
Să vii, să mă priveşti cum ştii,
De ce-ai plecat? De ce nu mai revii?

poezie de Valeria Pintea
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbor de fluturi

Fluturii trăiesc puţin,
Doar o dragoste, un chin,
Doar o floare, doar un vânt,
Poate veşnic... în cuvânt

Vin şi pleacă, prin iubiri,
Sunt culori, închipuiri,
Aripi ce plutesc uşor
Prin furtuni de vis, de dor

Sunt metafore ce tac,
Amintiri care ne plac,
O emoţie în zbor,
Ce păcat că şi ei mor...

Fluturii... se nasc în noi,
Când iubim frumos, în doi,
Fluturi nu-s doar pe pământ,
Ei... iubirea noastră sunt

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt

Sunt zâmbet de mare
şi mângâi hotare.
Sunt ochi de pământ
şi învăţ tăcând.
Sunt suflare de vânt
şi-mprăştii cuvânt.
Sunt piruetă de foc
şi ard când invoc.
Sunt pădure de taină
şi ca veşnică haină
a măicuţei pământ,
verde crud îmi e sfânt.
Sunt rază de soare
pe drumul de vale.
Sunt dor de lumină
din marea grădină.
Sunt arc de culoare
curcubeu de floare.
Sunt dansul de fluturi,
zâmbetul când te bucuri.
Sunt pană de vultur
şi-ncerc să mă scutur
de somnul din mine,
de norul ce vine.
Sunt floare de colţ
şi visez să m-agăţ
de stânca din gând
spre care m-avânt.
Sunt cuget adânc
ce-ncerc să cuvânt
aşa cum e legea,
aşa cum e sfânt.
Sunt basm de iubire
născut din trăire.
Sunt cuvânt rostit
din suflet rodit.
Sunt pace pe nor
şi zbor de cocor.
Sunt cupă de zori
minune din flori.
Sunt rouă pe nufăr
şi-aleg să nu sufăr.
Sunt cetate de dac
şi lupt să fac pact
cu lumea din mine
prin taine divine.
Sunt susur de ape,
comori îngropate
cu zâmbet pe buze
şi cântec de muze.
Sunt munte etern,
o doină ce chem
mioare din lume
ce vor să-şi cunune
zăpada din ele
cu lumina din stele.
Sunt clinchet de-argint
şi pornesc să colind
în sufletul meu
sclipiri să aprind.
Sunt izvor de speranţă
şi-mplinire în viaţă,
căci găsit-am în Mine
Divinul din Tine.

poezie de Octavian Sărbătoare (25 decembrie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când o frază conţine un cuvânt porcos, oricât ar fi ea de sublimă, publicul nu va auzi decât acel cuvânt.

citat clasic din Jules Renard
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Torente de plăcere

rapsodia crează torente de plăcere
avântul voluptos mă înalţă la cer
extazul sublim speranţa îl cere
când toate suspinele şi temerile pier.

tăcere curmată de şoapte de iubire
visul în zbor cu pescăruşi pe ţărm
când stele cern străluciri în privire
când universul spune abisul să-l sfarm.

insomnia dulce în slovă o transform
clipe de încântare se scaldă la izvor
condeiul lucrează când nu pot să dorm
când pun la tristeţe lacăt şi zăvor.

versul şi cântul s-au transferat în sânge
unde veşnicia nicicând nu se va frânge.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina grăieşte

Nu mai ştiu cum arăt în carne şi oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii şi gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pieliţele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.

O, vino iar Lumină! La suprafaţa-mi vie
Căci îmi zâmbeşte el şi-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte şi mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopţile-mi întunecoase, far!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Pentru că eşti, pentru că sunt,
Tu un alint, eu un cuvânt,
Eu mângâiere, tu suspin,
Deşi te am, pare puţin

N-am să mă satur să exişti,
Sărut să-ţi dau când ochii-s trişti,
Aş vrea să nu-i mai văd aşa,
Acum când eşti femeia mea

Foarte sensibilă mereu,
Plângi şi la bine... şi la greu,
Dar cât ador ceea ce eşti,
Iubirea ce mi-o dăruieşti

Ştii?... câteodată sunt gelos,
În jurul tău totu-i frumos,
Ai tu ceva fermecător,
Mă faci mai bun, mă faci să zbor

Prind aripi şi mă-nalţ mai sus,
Devin luceafăr la apus,
Ca de acolo să-ţi şoptesc,
Femeie dulce... te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile bucuriei

Eu sunt martorul viu care-a văzut Lumina,
Stătea atârnată de tremurul pielii mele,
Împietrită-între nervul care-mi mişca mâna,
Şi ochiul când se bâlbâie în sevă de stele

Eu mi-am văzut moartea cu ochii deschişi,
Îngerii falşi cum trăgeau în rafale, dorinţi,
Din molii păcate şerpuiau porii stinşi
Când dragostea o vindeam pe licăriri de arginţi

Mereu alerg la tine, nu cruţ volburi de suflet
În cărnurile-aprinse; îţi zămislesc "furtuna"
Eternitate-n os; te sting cu duhu-mi şi răsuflet,
Căci tu şi cu Iubirea aveţi acelaşi preţ, totuna.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se leagănă blând o floare

Se leagănă blând o floare
În adierile de vânt,
Emanând dulcea chemare;
- Viaţă fără-asemănare –
În cerul sfânt, în cerul sfânt.

Ne lipim floare de floare,
Legănaţi de Duhul Sfânt
Şi buchetu-i tot mai mare,
Ia amploare, ia amploare
Împlinind Sfântul Cuvânt.

Zâmbet dulce zboară, zboară,
Sărutăm visu' împlinit,
Har divin ne înfăşoară,
Slăvim Taina ce coboară –
Mire scump, Mire iubit!

poezie de Ioan Hapca (21 septembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

ACUMA

*
De nu erai
Voce de rai
Şi nu veneai,
Nu îmi păreai
A fi cu grai.
*
De nu veneai,
Nu mă gaseai
Şi nu ştiai
Ce drum aveai,
Spre ce zburai...
*
Nu mă găseai,
Nu mă-ntalneai
Şi rămâneai
Tot ce păreai,
Dar nu erai!
*
Tu ce erai
Când mă-ntalneai
Si mă-ncantai
Şi mă ţineai
Şi îmi spuneai????...
*
Oare, ştiai
Când apăreai
Ca-mi aduceai
Frânturi de rai?...

poezie de Garofiţa Popescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Versul sfâşiindu-se înainte de scris

dacă într-o zi
mâinile tale s-ar gândi
să mă părăsească
probabil că şi inima mea
le va fi vene şi puls
de-ncleştare pe-un fără apus
rugăciunea de seară spusă fără aer
într-un cuvânt

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verde aiurit

Poştaşul nu mai trece.
Tu scrii ninsori cu izurile pâinei.
Cătă plictiseală.
Prin marele oraş al pielii mele vin lupi şi miei deodată.
Sălbatec fără lacrimi ce mă sunt!
Mi-a dat un pom la preaiubire cu frunze până la pământ de-albastre.
De când mă plimb a méta-fore mi-e braţul rouă-acoperit.
Azi vin a verde aiurit să-ţi răvăşesc alb moartea.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hai, vino...

Hai, vino, iubite, în lanul cu grâu
Să-ţi pun cingătoare, din spice, la brâu!
Hai, vino, iubite, e macul în floare
Hai, vino să-mi pui, la brâu, cingătoare!...

Să punem pe buze, cu roşu din maci,
Pecetea iubirii.... Din floare să-mi faci
Inelul de aur... din păpădie,
Ţi-oi da un sărut pe sub pălărie...

E holda bogată, se leagănă-n vânt,
Hai, vino s-auzi al păsării cânt
Ce triluri măiestre înalţă din glie!...
Hai, vino s-asculţi... E o ciocârlie.

Hai, vino să-mi faci, din grâu, o cunună
Tu, rază de soare,... să fim împreună,
Să mângâie vântul sărutul pe frunte
Sub cerul albastru... Hai, vino, iubite!

poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Devin secundă

Și din acel apus va răsări soarele cu mâinile de ploaie
Să știi tu, iubito, că mieii urcă pe deal
Cu brațele mele te îmbrățișez
Luminindu-ţi dimineață și dacă te voi striga
Numele tău va fi focul inimii mele și din acel apus va rămâne lumina
Aprinzindu-ţi trupul prin iarba de opsidian
Ce coboară adiânc în ape ca o mireasă celtica
Uneori vei privi înspre ea iubirea sau acel foc neștiutor
Ce curge din inima în purpură de soare sângeriu
Ce-i dragostea în albul și albastrul picăturilor de ploaie în gri
Când mâna mea ți se așează pe sânii
Dezlipindu-ţi iluzia ce uneori face timpul relativ
Nu există decât iubirea
Acum m-am trezit
Ești tot mai frumoasă și eu urc spre cer cu fiecare clipă, devenind secundă.

poezie de Lorin Cimponeriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expandabilă

Iubirea mea nu moare, ea singură-i ecoul oceanicelor zări,
Dă raiurilor roze, balsam, rod pe înalturi,
Mai curmă zbor de ciori, negreli pe depărtări
Ce îi umbresc privire cu-interminabilele-i salturi.

Eu nu sunt la apus, doar ziua, cu-a ei umbră...
Mă zămisleşte aur, purpură în veşmânt,
Lumina mea nu moare, ci-nfăşură de sumbră,
Pâlpâitoarei clipe, un lanţ de muguri sfânt.

Iubirea mea nu moare, nici moartea nu mă moare,
Azi numai nevăzutul îmi simte-mprospătare
Cu fericiri din duhu-mi şi albul drept splendoare
Căzând pe-aripa vremii ca strai de... mai mult soare.

Şi numai nevăzutul îmi simte norocoase,
Intrări de-arome-n piele cu vârfurile-ntoarse
Spre pulsuri îmbinate cu strălucirea-n oase
Când spadă-i este ploaie, când atrii îi sunt roase.

Iubirea mea nu moare, cătuşă-i pe sporirea ce ţine seamă Viul
În care te găsi, nu am cum să te pierd în avuţii de bezne
Acum când se deschid împrejmuiri din pliul
A mii de curcubeie ce ne trancend o veşnicie glezne.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecouri de mai

La distanţă de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând şi cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.

Şi mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci şi mereu, cântul gândului meu.

Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab şi fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.

Hoţ e, vântul acel! L-a luat şi, cu el,
În ecouri de mai, ca un paşă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebănuite stihuri,cuvânt de iubire

Nebănuite stihuri, cuvânt de colindă,
îţi vin acum în casă cu blagoslovire…
Deschide, deschide uşa frate creştine!
Priveşte cum ard în flăcări de iubire!

Din Scriptura preadulce, silabele calde
în rime coboară, tremură şi sună,
când cerul îşi scutură petalele albe
şi ninge prin ţară cu raze de lună.

Cand Îngeri păşesc pe căi neumblate
şi heruvimii tămâiază înalt,
când harul sfânt tremură şi arde
şi-n stihuri pogoară mireasma de nard.

Versul cel dulce duios cântă şi-alină,
din ochii Presfintei o lacrimă cade,
mâna smerită la icoane se-nchină,
pe nori albi de stele Părintele şade.

Priveşte cum ard şi pornesc spre tine
nebănuite stihuri de iubire,
Deschide, deschide uşa creştine,
bate în suflet cuvânt de Psaltire!

poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creştine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotocopie

Astăzi vei fotocopia lumina
Pe ecranul zorilor.
Vei proiecta un cuvânt
Acel nimic care aduce
Întotdeauna iubirea pe lume.

Astăzi mă vei naşte din nou
Ca o literă-n plus.
Vei strânge punctul şi virgula
Între o tăcere prelungă
Şi pe ecranul din centrul lumii
Vei proiecta un cuvânt.

Astăzi târziu voi apune
Ca o şoaptă uitată
Între da şi nu,
Acel cuvânt pur şi simplu
Care naşte din nou
Înscris între litere
Din lumină,
Un om.

poezie de Lidia Muraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!