Torente de plăcere
rapsodia crează torente de plăcere
avântul voluptos mă înalță la cer
extazul sublim speranța îl cere
când toate suspinele și temerile pier.
tăcere curmată de șoapte de iubire
visul în zbor cu pescăruși pe țărm
când stele cern străluciri în privire
când universul spune abisul să-l sfarm.
insomnia dulce în slovă o transform
clipe de încântare se scaldă la izvor
condeiul lucrează când nu pot să dorm
când pun la tristețe lacăt și zăvor.
versul și cântul s-au transferat în sânge
unde veșnicia nicicând nu se va frânge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Lecții prețioase
am învățat să dansez cu tristețea
inima să cânte și când e stresată
magia iubirii pacea și tandrețea
și armonia-n doi îi este adresată.
am învață să zbor printre stele
urme de păcat să transform în scrum
să îmi fac prieteni pe vaste rețele
să transpun în slovă viața în parfum.
am învățat s-adun lumini cu ochii
să le așez în suflet comoară prețioasă
să schimb impresii așa cum schimb rochii
cu fiecare stare să rămân grațioasă.
cu mii de gânduri să cuprind universul
și toată fericirea mi-o conferă versul.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Transfigurare
strâng lacrimi în mine parcă-s o fântână
nu sunt vedetă nu sunt celebra divă
cred în Dumnezeu n-am fost nicicând păgână
vreau că speranța să nu fie tardivă.
vreau plângerile mele să le ridic în faimă
suspinele să le transform în cântec
cu moartea în suflet să nu am spaimă
cu veselia versurilor să o spintec.
vreau lacrimile mele să oglindească stele
care pier pe cerul stingher și neajutorat
din cuvinte ferme am făcut proptele
când lumini solare m-au transfigurat.
pe Calea Lactee apar ca o părere
melancolie violet pictată pe sfere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vrajă pe un țărm de vis
viața e o minune mă tratează regește
lumini îngerești mă sărută pe tâmple
Dumnezeu îmi vorbește spune că mă iubește
îmi ninge bucurii și complexe și simple.
lumea mea e plină de culoare de cântec
muzicienii sunt aleanul mâhnirilor mele
cu rapsodia verde pot neguri să spintec
freamăt ca arborii să mă atingă stele.
lume de poveste și de dulce slovă
mă lipesc de tine ca țărmul de mare
unde rădacini adânci de mangrovă
ascultă vrăjite a soarelui chemare.
zbor spre univers precum o supernovă
în constelații de vise trăiesc o sublimare.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Freamăt cosmic
iubirea este hrana sufletului zbuciumat
aleanul suprem pentru singurătate
se scurge în sânge izvor sublimat
de frumusețe de candoare și de pietate.
plutesc într-un zbor cosmic spre depărtări
dintr-un vis de transcendență culeg pace
universul dragostei ninge cu iertări
speranța destrămată în lumini se reface.
delir de cosmice frământări prin abis
reverberări de stele coborâte în sânge
flacăra rugăciunii transferată în vis
șoapta de iubire ce întuneric frânge.
pribegesc prin lume cu dorul proscris
roua din lacrimi la Dumnezeu ajunge.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dantelării sangvine
credința e resortul ce sfințește principii
dantelării sangvine se țes în lumină
de Dumnezeul dragostei mereu mă apropii
doar cu evlavie mare cucernică, senină.
toate gândurile mele ajung în univers
unde se încarcă cu străluciri de stele
duioase, cern lumina pe fiecare vers
când mă eliberez de sentimente rele.
reflexul nostalgiei mă înalță în vis
unde îngeri mângâie cu multa tandrețe
în fiece secundă mă simt în Paradis
dau lumii întregi o caldă binețe.
trăiesc viața mireană cum este scris
în caledarul timpului redat cu finețe.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Sunt clipe în viață ce dor ca și o rană,
Sunt clipe de disperări adeseori,
Sunt clipe când visul ușor ți se destramă
Și cauți zadarnic în jur un ajutor...
Sunt clipe când îți copleșesc ființa toată
Furtunile-acestei lumi fără zăvor,
Dar nu uita, vine o clipă odată
Când vei zbura dincolo de nori....
Când încercările. s prea grele
Și nu știi când se vor sfârși
Mai este doar puțină vreme
Și Cel ce vine. va veni...
Chiar dacă viața. i mult prea crudă
Și te întrebi cât va dura,
Ce mai contează o secundă
Pe lângă veșnicia ta.......
Sunt clipe în viață când guști dezamăgirea
Și vezi adevărul că e mult prea amar,
Sunt clipe când nu poți găsi în tine puterea
Să schimbi clipe de gheață în clipe de jar,
Sunt clipe când multe poveri prea greu te-apasă
Și ești cu fiece pas tot mai obosit,
Dar nu uita că în curând tu, Acasă
Lângă Iisus te vei odihni...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lanul cu stele
Veneai să pui o floare în cuvânt,
Pe boltă-mi neplouare,
Și cel mai dulce fraged vânt
Acel de alintare.
De potolire-n atrii, cântul,
Când de înseninare nu-s,
Să iei în tine dor, avântul
Când mă preumblă vreun apus,
Acel cu buze însetate
De preamult scrum de zbor
De aripi nesăltate
Stropșind păreri, de-ogor.
Veneai să faci icoană din cuvânt
Prin macul pielii mele
Să-mbraci candelele-i în sfânt
Tocmai lanul de stele.
poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis albastru
simt nevoia să zbor peste lume
visuri de poeți îmi dau aripi să zbor
cu sentimentalismul las reale urme
în universul albastru, sonor.
când am inima tristă mă rog
cu încredere și cu mare speranță
beau poțiuni din stele sacru drog
dar are și suspinul rostul lui în viață.
Pasărea Paradisului spune-mi unde mă duci
îmi apari mereu în visul nocturn
declanșezi fericirea în fiorii năuci
aranjezi cuvântul în spirit taciturn.
văl de lumină pe tristețe arunci
și trezești la sunet clopotul din turn.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incursiune în suflu poetic
e poezie atunci când doi îndrăgostiți
umplu universul cu săruturi tandre
e poezie atunci când fluturi fericiți
dansează cu florile în sublime cadre.
e poezie când marea îmbrățișează țărmul
când arborii se fericesc sub ploaia deasă
când copii învață să păstreze ritmul
armoniilor vieții ce-n suflete se lasă.
e poezie între munți și susur de izvoare
care se strecoară vesel prin propria matcă
e poezie când roua scaldă petale de floare
și ademenește vântul timpul să-l petreacă.
e poezie curată de la lumini stelare
când luna veghetoare peste pământ se-apleacă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzatoare.
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când?
Când corpul meu se frânge,
când nu mai curge sânge,
când văd carnea putrezind,
când corbii apar plutind,
când hoitul stă sub soare,
când oasele sunt goale,
când ziua încet se trece,
când noaptea vine rece,
când nu se vede-n zare,
când steaua-i căzătoare...
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi dorm
Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopții
Și de rotundul gol al lunii,
Revoltați...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forțat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...
Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezghețate...
Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...
poezie de Gabriela Chișcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba mea
Limba mea e-o limbă sfântă
Ea îmi este căpătâiul!
Bucuria - când îmi cântă
Gungurit de prunc - întâiul...
Când mă ninge, când mă plouă
Și-n dureri n-am o zi bună,
Când mă frânge doru-n două
Tac în limba mea străbună...
Când mă ard cuvinte-n strune
Acordându-mă-n furtună,
Torc din doinele străbune
Plâns în limba mea română.
Și când rănile îmi sânger
Roșul macilor în grâne,
Cântul meu e zbor de înger
Limba mea e rugăciune...
De tăcerea m-o răpune
Și cuvântul mi l-o frânge,
Din baladele străbune
Miorița mă va plânge.
Însă... somnul mi-e veghere,
Sub Luceafăr l-oi începe.
Limba mea va fi tăcere
Dar cu toți o vor pricepe!
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri de noapte
mă pierd în miezul orelor târzii
visul e hoinar nu a venit la timp
dar mă scufund în val de poezii
însămânțez gânduri pe al nopții câmp.
bat bucuria în cui ca pe-o icoană
să mă închin la ea atunci când nu dorm
tremurul privirii se simte-n sprânceană
când aș vrea în lumină să mă transform.
nutresc iluminarea fără să mă sacrific
steaua mea e prezentă îmi dă imbold
să ating universul iubirii prolific
vibrația luminii coboară spre șold.
târziu în noapte am un gând specific
fluxul creației filigranat în gold.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De dor...
Când te-o cuprinde dorul
La ceas târziu în noapte
Preschimbă-te în zborul
Care te-aduce-n șoapte.
Când nu-i mai ști de mine
Și de-al meu vers pribeag
Să mă ascunzi în tine
Cu tot ce-ți este drag.
Când ochii îți vor plânge
De dor că nu-ți voi fi
Zidește-mă în sânge
Să-ți curg cu versuri mii.
Când gura se va ofili
De dor și-al meu sărut
Compune-mă în stele mii
În versul cald și mut.
Când brațele mă vor căta
Și nu mă vei găsi
Să știi că TU mă vei afla
În tine, stele mii.
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantezii albastre
tumultuoase gânduri încarcă galaxia
țes peste stele o pânză de brocart
cu rouă dimineții tratez anorexia
sentimente fanteziste cu lumea împart.
îmi iau avânt din carusel astral
bucuria zborului o primesc de la vulturi
pavez cu visele un drum fenomenal
și colecționez în suflet răsărituri.
mă trezesc când zorii veseli bat în geam
cafeaua lirică o beau cu plăcere
mă conectez apoi la Instagram
unde am prieteni ce mă rup de tăcere.
trăiesc evlavioasă ca-n sânul lui Avram
și împlinesc porunci când timpul îmi cere.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Podoabe de suflet turcoaz
timpul îl cuceresc miliardară în idei
sentimente romantice mă ridică-n extaz
în flux nemărginit curg slove din condei
dragostea de poezie e podoabă turcoaz
sub ploaia ochilor versul mi-e adăpost
îmi alină sufletul când durerea mă arde
toate au o menire cum toate au un rost
scânteile minții sunt jocuri de petarde
tăcerea mea-i ca stânca spălata de izvor
să simt mântuirea cu stropi de agheasmă
am învățat să pun la tristețe zăvor
clipele să se scurgă-n clepsidre de miasmă
toamna vieții mele-i țesătură de covor
cu decoruri vesele optimizate-n plasmă
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Că mi te pierd, septembrie, mi-e teamă...
În țipătul de pescăruși strig eu, dar numai păsările-mi înțeleg cuvântul,
că m-a născut din păsări Dumnezeu, doar că n-am aripi pentru zbor și n-am avântul
Să mă înalț la cer, s-ating neatinsul, jinduitoare umbră pe pământ,
să prind în palme, Doamne, necuprinsul, pentru o clipă să fiu ce nu sunt...
Și marea îmi recită din poeme, când face dragoste cu-amurgul pe ascuns
și versul meu de neiubiri se teme, când de furia mării e pătruns...
Suspinul frunzelor de toamnă în cădere îmi este mic dejun, dejun și cină
și totuși mușc din lacrimi cu plăcere, când știu că mai am veri la rădăcină...
Și noapte sunt mai mult decât sunt zi și-n stele mă alint deși la ele eu niciodată nu am să ajung, doar m-amăgesc că-s una dintre ele...
În toate câte sunt mă regăsesc, dar mai ales septembrie mă cheamă și când prin alte luni mă rătăcesc, că nu te mai găsesc îmi este teamă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.
Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.
Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Când...
când poezia e taină
și când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie
când privirea-i tristețe
și când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandrețe
clocotindă în sânge
iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
și închide-te-n fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!