Poem boreal
navigăm neștiuți printre banchize
aurora ne pictează umbre
pe chipurile mai împietrite
decât oceanul
aici e cu adevărat capătul lumii
și poate al vieților noastre
translucide ca gheața
aerul alb ni se lipește de pleoape
ne umplem plămânii
cu frig și tăcere
ce imensă poate fi uitarea
ce deplină tristețea
ce imaculată vinovăția
ce desăvârșită plecarea...
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Memorie
cândva era pace
pe miriște și în inimă
diminețile încă
aveau înțeles
mă culcam în iarba
cu miros de nemurire
și lut
priveam cerul
încremenit
în splendoare
acum aici
am totul
îmi spuneam
niciodată aerul
nu va mai
atât de ușor
niciodată gândul
la fel de candid
niciodată orele
atât de depline
bucură-te
copile
până când
tristețea
nu va încolți
triumfătoare și slută
printre firele
de albăstrele și caprifoi.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solicitudine
Mă gândeam, sorbindu-mi berea
Și gustând un pic din pește:
Când te-apuci să rupi tăcerea,
Sare altul și-o lipește...
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temporală
Conștiința mă împinge
Să exprim aici un gând:
Dacă binele învinge,
Aș putea să știu și... când?
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbre
șoapte necunoscute se izbeau de pereți
în labirintul cunoașterii
la răscruce de gânduri
umbre pășeau printre coloane atemporale
așteptând reîntoarea
cumplită stare
să plec, să fug
cădeau pescăruși pe țărmuri de mare
în curcubeul luminii
fulgere albe peste oceanul de întrebări
în nemărginirea cuvântului la focul creației
necunoscut între voi
ciopleam neantul
spărgând obloanele lumii
aici nu mă aștepta nimeni
cărările curgeau în timpul rămas
pășeam dintr-o umbră în altă umbră
poate nu mă voi mai întoarce aici
mă ardeau depărtările
în zori, din palme se scurgea cenușa stinsă
sub picăturile crude de rouă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un sfat prietenesc (2)
Sperând să fie de folos,
Notez aici povața mea:
Când ești un gen mai somnoros,
Păstrează-ți banii... la saltea.
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cât de profundă poate fi o iubire și cât de desăvârșită poate fi uitarea.
citat celebru din romanul Comedia modernă de John Galsworthy
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Floarea intunecata" de John Galsworthy este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Chipurile mele împietrite
n-am să pot fi niciodată
mai drept
și mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
și mai melodios decât o vâslă
mai economic
și mai adunat decât o bardă
mai gînditor
și mai tăcut decât o masă
mai concentrat
și greu decât un clopot
mai împăcat
și visător decât o scară de grădină
mai limpede
și fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide și mai încete
durata lor ce mă conservă
am vreme lungă să le pot privi
pentru secunda-n care mă voi vedea
încremenit
pe mine însumi
și-acea secundă
nespusă nimănui de nimeni
mă va sparge hotarât
când trupul retezat de viață
pe sine însuși se contemplă
și dovedindu-se el cel mai puternic
resoarbe înapoi tot ce-a văzut
poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici, la capătul a ceea ce cunoaștem, în contact cu oceanul necunoscutului, strălucesc misterul și frumusețea lumii. Și e impresionant.
finalul de la Șapte scurte lecții de fizică de Carlo Rovelli
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Reality is Not What it Seems" de Carlo Rovelli este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Atlantis
iubitule
ce a făcut timpul din noi
privește
două statuete de fum adulmecând înfometate
mirosul oceanului negru
două stalagmite de sare cu ochi de sidef
scrutând orizontul cu îndârjirea de pe urmă
a naufragiaților condamnați la aducere aminte
nu plânge iubitule e bine aici
pe insula aceasta de zgură
unde tălpile noastre sângerânde
scriu pe nisip
un descântec în fiecare noapte
și o rugăciune în fiecare dimineață
nu te teme
hidra văzduhului și-a luat tributul
a zburat cu inimile noastre în gheare
de acum putem să ne amăgim
că suntem mai liberi decât ne-am dorit vreodată
mai albi decât perla din scoici
mai nevinovați decât pescărușii cu pene de smalț
mângâie-mi părul iubitule
și șoptește-mi că la miezul nopții
eu voi deveni o sirenă
și tu un atol
de corali
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni
trădați neîmpăcați
neștiuți
proscriși învinși
nealinați
uitați mințiți
umiliți
așadar
lăsați poeții
să facă
ce știu ei mai bine
să moară
pe limba lor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ajung la capătul
lumii și aerul are un gust bun
după țigările fumate toată
noaptea
vulturii stau de veghe pe catarge
iar pescărușii mătură încet cerul
la capătul lumii păsările
par singurele supraviețuitoare
pășesc prin dimineață
și-n jurul meu apa e neagră
cu mirosul ei de alge și de sare
damfurile ei de nămol
și de motorină
le simt în gât și plămâni, dense
eram la capătul lumii și de acolo
nimeni nu se mai întorcea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deșert
cântecul acesta
pe care îl murmur câteodată
îmi amintește de zilele cu miros de șofran
când pașii ne răsunau cadențat
printre dunele cu spinări alungite
mergeam în tăcere spre orizont
pe marginea prăpastiilor nevăzute
ne opream să bem apă dulce
din fântânile otrăvite de călăreții deșertului
oare cât mai avem
întrebam
până la marea cu valuri purpurii
ne răspundea doar ecoul
în timp ce scorpionii cu clești de onyx
ieșeau înfometați de sub pietre
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fluturi în noapte
aici timpul înghețase de frig
era ger, era ceață
încercam să adorm
uitând să sting lumina în hol
trecusem aiurea prin viață
statui sfârâmate în gunoi
picurau dureri pe o rană deschisă
venise iarna la poartă
uitasem de tine, uitasem de noi
iadul în față, gerul în doi
cădeau alene pe pleoape
ochii tăi, ochii mei
uitasem încă o dată plecarea
plecarea ta, pe un drum dărâmat de aprige ploi
visam să urc către cer
mâinile altare, te cuprind în noapte
lin, duios, agale
pe coapsele tale, iubiri, vise, căderi și uitare
era frig, mă ardea iadul din cer
aici și timpul a devenit viager
ai plecat femeie în ziua când ploaia plângea peste noi
fugise și clipa, ochii tăi mă chemau a visare
nu ajunge fuga, a te uita
ochii încep să vadă, ce nu vor să vadă
ai murit plecând în spații totale
astăzi plâng a jale, nu există cale
a căzut o frunză în iarna globală
în pustiu se plânge, lacrima e sânge
zile cad în noapte, morții plâng acum
se sfarâmă totul, visele se sting
nu mai este timp, rătăcit pe un drum
viața-i o cărare, totul, o întrebare
scările-s puține, timpul e absent
ninge iar în mine, ninge gestul tău
țipă pustiul, totul este gol
cerneala se uscase pe pagina goală
poetul vorbea în delir despre o fată
te scriu femeie cu flăcări de ceară
se stinge țigara în urmă
va ninge femeie, va ninge uitarea
mai trece o viață, va veni altădată, odată
ne vom naște în toate
poate aici, poate în altă parte
vom fi fluturi liberi în noapte
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pelerin
voi înnopta pe marginea acestui drum șerpuit
care urcă spre stele
când mă întind pe nisip cu fața în sus
îmi văd viața desenată pe cer
din clipa în care am venit pe lume
într-un decembrie cu zăpadă neprihănită
până astăzi când povestesc sorbind
din paharul cu ceai de mentă
totul e scris acolo cu migală și meșteșug
de mâna sprintenă a unui caligraf
în sticla vălurită a norilor
pentru totdeauna
cu toate că nu sunt decât un călător desculț
ai cărui pași se topesc în tăcere
printre pietre și raze de lună
atunci îmi spun că dumnezeu există
drept pentru care murmur o rugăciune
în timp ce adorm
printre umbrele șacalilor costelivi.
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai cu mine
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi grâu de aur,
Fiecare fir va avea o mie de spice,
Fiecare spic va avea o mie de boabe.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi struguri albaștri,
Fiecare butaș va avea o mie de struguri,
Fiecare strugure o mie de boabe,
Fiecare bob o mie de butii de must.
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
Acolo vom găsi păduri uriașe,
Păduri de plopi cu creștetu-n cer,
Păduri de stejar cu rădăcinile
Înfipte adânc până la miezul planetei.
Acolo vom găsi trista mea dragoste,
Pătimașa mea dragoste o vom găsi
Culcată în iarba coaptă de soare
Ori poate culcată pe un nor alburiu,
Pe un nor de argint alburiu...
Hai cu mine până la capătul lumii,
Poate lumea are totuși un capăt.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost scrise 3 comentarii până acum.Cartea "Satra" de Zaharia Stancu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Lebedele
La intrarea în parc,
pe apa lină a lacului
în a cărui oglindă
se reflectă chipurile noastre, tremurânde,
dovadă peremptorie
că suntem vii,
vâslesc necontenit lebedele ninse
sfidând gerul iernii
și spintecând, semețe,
pojghița de gheață,
o infimă stavilă
în drumul lor spre lumină,
într-o desăvârșită tăcere.
poezie de Dumitru Gherghina din Confesiuni de-o clipă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
petrecerea lumii, dragii mei,
se desfășoară altundeva
decât unde credeți voi, altundeva,
decât în lumea aceasta contextuală
care poate fi prinsă pe peliculă,
poate, în lumea umbrelor
de multe ori, mă întreb,
de ce oamenii se antrenează
printre ținte nedefinite,
printre ploi acide, goi,
alteori, de ce nu au vocația veșniciei?
fericirea este iluzorie, dragii mei,
și eu sunt de mână cu tinerețea mea
pictez bizoni albi și magici
în grădina paradisului pierdut
care seamănă cu grotele de la Altamira,
sau păsări roz flamingo cu gâturi
ca felinare, roșii, luminoase,
printre gheizere sulfuroase
într-una din zile, am sădit
un răsad de tuberoze, vracii azteci,
după lăsarea întunericului
nu le mai furau mirosul,
într-alta, am scris o istorie a spiritului
cu înțelesuri adânci în ființe
și în semnificațiile ființei
eu intru în ființă, ori de câte ori vreau,
dar nu în cea desăvărșită
când iubesc, intru în iubire
dar nu în cea desăvârșită
și nu mai mă văd din adâncuri
fiindcă am devenit umbră
și am văzut în jurul meu doar umbre
eu, mijlocitoare, între umbrele de pe pământ
și umbrele care nu mai sunt
eu- propria-mi umbră.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Solicitudine (2)
Merg la băi, cu soacra mea,
S-o ajut cum oi putea:
Când vom fi pe mal, la ghiol,
O acopăr cu nămol...
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rurală
În trecut, agricultorul
Își lucra de zor ogorul;
Azi, lăsând pustiu terenul,
Își lucrează... abdomenul.
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Revelație (2)
Cerul, Apa și Pământul,
Cercetând, am demonstrat
Că, întâi, a fost Cuvântul
Și pe urmă... un lătrat!
epigramă de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!