Moshi_moshi
.. mă auzi?
începe el trăgând de volan
cât să nu calce o oaie cu accent celtic sau
vreun arici cu ideații suicide
te aud șoptesc eu -
o frunză lipită temporar de parbriz
expirăm îndelung și ne ținem puțin de mână
până trece țipătul unei ambulanțe
în care funcțiile vitale sunt
două paralele la care
evoluează un suflet anonim
ce faci baby?
îmi alung o șuviță de păr de pe frunte
am emoții și el habar nu are
evit un biciclist și cuvintele mari
îi ascult vocea călcând prin mine cu
dosarele zilei sub braț
amestec de adrenalină cu zaț
aruncăm ce am terminat și ce nu
prin oglindele retrovizoare
ca pe niște cotoare de măr
împinși de motor
apăs pe accelerator cât el oprește
să ia lămâi și cafea
aștept să termine o frază lungă despre
o întâmplare cu polonezi în Belgia
bancul cu doi narcisiști care intră într-un bar
verde galben roșu
îi fac din instinct șosete fular și copii
apoi trec pe banda 1
îl sărut și el habar nu are
(gândul i-ar aluneca brusc spre locul
în care toate filamentele se ating
și am ucide oaia, ariciul)
ploaia ne spală identitatea în trafic
cuvintele capătă un singur sens
înghițind silabe și virgule
vântul de toamnă ne usucă buzele
... mai ești?
habar n-am cum să-i spun că-l iubesc
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre oi
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre viteză
- poezii despre verde
- poezii despre toamnă
- poezii despre timp
- poezii despre sărut
- poezii despre suflet
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare
Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre sânge
- poezii despre pictură
- poezii despre perfecțiune
- poezii despre noapte
- poezii despre naștere
- poezii despre munți
- poezii despre moarte
- poezii despre miezul nopții
Orice femeie
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt motivul pentru care te trezești cu
inima strânsă în capul oaselor
în miez de noapte
diminețile sunt șenile
stâlcindu-ți păpădiile între tâmple
fie că mă joc cu o șuviță de păr
fie că mă uit spre soare
printr-un ciob de sticlă
fie că sorb din cafea
cu gura prin care numele tău
nu a trecut niciodată
fiecare clipă este un munte
pe care îl muți ca să îmi poți
privi mai de-aproape umbra pe perete
ca să îmi tragi în piept parfumul
ce-ți inundă cisternele cu emoții
habar nu ai cine sunt
ce vreau de ce mi-s porii răvășiți
când mă închin
când mă alint
când mă ridic pe vârfuri
cu buze uscate și sânge bolnav
mă privești din toate unghiurile
pe toate monitoarele imaginației
din care la un moment dat
mă întorc dezvelită
zâmbindu-ți doar ție
atâta timp cât nu mă cunoști
sunt mama dumnezeilor tăi
pictată într-o icoană sepia
ceața perfectă în care te naști și mori
și care de s-ar destrăma
ar deveni subit
oricare altă femeie
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fez: Kelso, ar trebui să-i spui lui Jackie unde te duci. În felul ăsta, dacă vrea să o faceți, te poate găsi și gata. Mamă, ce aș vrea și eu asta!
Kelso: Fez, la baza oricărei relații stau trei cuvinte: habar nu am. Unde te duci? Habar nu am. La ce te gândești? Habar nu am. Cine e tipa aia de sub tine? Habar nu am. Vezi, nu poți da greș.
Jill: De ce ești prieten cu tipul ăsta?
Hyde: Habar nu am. (Începe să se sărute cu Jill, iar Eric apare în spatele lor.)
Eric: Hyde, ce naiba? De ce stă ea pe locul meu?
Hyde: Habar nu am. Ha, ha, Kelso, chestia asta chiar merge!
replici din filmul serial Anii '70
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi citate despre sărut, citate despre prietenie, citate despre mamă sau citate despre cuvinte
Ochiul
sunt într-un ochi
din care n-am plecat niciodată
sunt o aplicație conectată la o alertă sinestezică
șuierul cuvintelor trece prin mine
speriind atomii fluxului roșu
și coborând o umbră peste cer
o melancolie roz delectează visele sparte
o tristețe neagră întunecă terenurile virgine
locuite de stele
îngerii albaștri devin albi aproape incolori
ascunși printre flori
habar n-ai cum întârzie cuvintele
pe locul jupuit de lumină
brațele rămân fără viață
arsuri brume și ziduri violete
schimbă clipele fără culoare
ochiul pironitor
mă soarbe și mă doare.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre cuvinte, poezii despre întuneric, poezii despre îngeri, poezii despre visare, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre stele sau poezii despre schimbare
Fericire, Eu
acesta este palatul meu
îl ofer tuturor cu inima
atârnând la gât ca o limbă de clopot
pe care mulți îl aud și puțini îl pot pipăi
sunetele curg în basso continuo
prin grădinile mele interioare
prin crăpăturile de baraj și fântânile arteziene
departe de vuietul narcisist al lumii
te ascund în camera cu fluturi
în care nu intră soarele
te mănânc singură
un tort cu trei etaje
fără linguriță fără milă fără oglinzi
dă-te cu pudră pune-ți cerceii și hai
să tragem cu pușca în cer
îmi spun vocile când tu deschizi ochii
să ne jucăm cu iepuri și homari
apoi cu lămâi tupeu și frunză de dafin
să-i fierbem la foc mic în oale cu capac din aramă
pentru cei mai puțin norocoși decât noi
viața, iubire, este traseul spre moarte
al unei calești cu armăsari în spume și vizitiu stricat
în mijlocul celor mai frumoase baluri
melancolia te poate lua de la glezne
ca o criză de gută
fie că este plictisul perucilor nepurtate
ori dezamăgirea ambasadorilor ruși
ce nu au reușit să îmi sărute inelul
tristeții îi spun mereu
taci, tu, e greu e să fii fericit, să
nu mă gândesc la buzele lui
în mijlocul ceremoniilor de stat
să nu dansez frenetic prin coridoarele
cu tapițerii și cerubini spre sala tronului
să nu suspin în corsetul desfăcut
privind spre focul aprins de mâinile sale
există o taxă pe suflet ori de câte ori zâmbești
și într-o dimineață oarecare de iarnă
cu degetele arcuite pe clopoțel
prin flirtul suav al florilor de gheață
cu aroma ceaiului de unicorn
zâmbind comand fericire
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fericire, poezii despre zâmbet, poezii despre unicorni, poezii despre tăcere sau poezii despre sunet
Supergirl
nu știu să intru în anonimat
am vise răsucite cu tine
o capă, o spadă
și ceva cu roșu care îți tulbură frica
anemic și prelung zilele
trec cu porii deschiși
ca niște nări ce îți absorb
printre lămâi gustul de umbră
în urmă
aceeași traiectorie
de glonte orb
tras spre luna plină
nu știu
decât să fiu
nu știu
decât să lupt
nu știu
decât să zbor
însă
nu sunt un zbor de o noapte
sunt o pată roșie
pe tot ce ai tu mai alb
poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre roșu, poezii despre zile, poezii despre lună plină, poezii despre frică sau poezii despre Lună
Broderie de cuvinte
sărut cuvintele care implică dragostea
care zămislesc lumina nobilă augustă
care brodează în suflet liniștea
și risipesc lin tristețea vetustă.
iubesc cuvintele cum soarele pământul
cum stelele și luna luminează noaptea
cuvintele pe care le răspândește cântul
cuvintele care înnobilează cartea.
ador cuvintele -frumoase adevăruri
care spun că dragostea nu-i un păcat
acoperă sufletul cu minunate văluri
și îi fac timpului chip fermecat.
sărut cuvintele care-mi aduc iertarea
îmbunând visul netezindu-i cărarea.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină sau poezii despre iubire
O vibrare de plăcere
Mari nenorociri se propovăduesc prin lume
de farisei.
Noi așteptăm ca niște sunete
să se lege într-un cântec;
un sentiment de liniște,
o vibrare de plăcere
a unei mari urechi.
Vântul zdrențuia cămăși de nori
dezvelind pieptul roșu al pământului -
și verde.
Ne-am mirat apoi cu toții
cum s-a iscat fulgerul luminii,
marele șarpe de foc.
Cuvintele au înghețat nespuse
și nici ploaia nu le-a topit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (8 februarie 2012)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre urechi, poezii despre plăcere, poezii despre ploaie sau poezii despre nori
Martorul visător
Ai atâta ploaie-n tine,
Trec visările-n obsesii,
Ca o dimineață-n sine,
Dinspre-a nopților regresii,
N-am aflat de mă iubești,
Tu iubire ireală,
Fug de tine prin povești,
Pari un personaj de smoală,
Nu o zâna, ci o pală,
Într-o toamnă greu ploioasă,
O nevindecată boală
Dintr-o lume nefrumoasă
Care te dorește mult,
Mult mai mult decât poți duce,
Numai țipete ascult,
Schimb acele legi caduce
Spre un bine iluzoriu
Întru care n-am habar
De acel premonitoriu
Al trăirii în zadar,
Nu te mai feri de mine,
Vom muri oricum cândva,
Răul trece înspre sine,
Eu rămân să fiu a ta,
Fiindcă te iubesc și parcă,
În destinul ce-l petrec,
Zeci vapoare-aș da pe-o barcă,
Înspre tine doar să trec,
N-am profil de dezertor,
Nu sunt multe a mă frânge,
Sunt un martor visător
Dintr-o crimă fără sânge.
poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre medicină sau poezii despre legi
Regizorul scrie o carte sau pictează un tablou cu anumite culori pe care le pui tu la dispoziție, cu un text pe care îl scrii și tu. El alege o parte din lucrurile pe care tu le faci și le încheagă într-un fel, dar nu e datoria lui să te învețe. El spune "dă-mi roșu!" și tu te chinui să produci niște roșu, sau zice "mai adu galben!" și tu te chinui să fabrici puțin galben, după care le combină și pictează cu ele. Asta dacă e să fiu așa, foarte plastic, dar nu poate el să facă galben în locul tău.
citat din Șerban Pavlu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre învățătură, citate despre roșu, citate despre pictură, citate despre galben, citate despre cărți, citate despre culori sau citate despre arte plastice
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre găini, poezii despre cocoși, poezii despre supărare, poezii despre miezul zilei sau poezii despre furnici
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
-De ce ai venit tu la găinușă?
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
despre ce să taci mai întâi când te trezești în fața unei dimineți de zid?
prima dată ai impresia că ochii își târăsc picioarele printr-un iaurt, alb, firește, în consistența văzului. apoi cumva se limpezește talpa,
se spălă trupul de pământul
care l-a înghițit peste noapte,
uite cum curge sufletul murdar la rădăcina crucii care ești, apar nuanțe pe care le auzi ca și cum și-ar striga o fântână toată apa în tine.
apoi se intră în zi,
începi să vorbești cu secunda despre minut, cu minutul despre oră, dai aerul la o parte în drum spre țigară, cafea, spre bucata aia din janis care a rămas singură de aseară pe youtube, îți dai seama că ești un automat în care bagi mereu fise de 50 de bani, dar remarci că nu prea mai ai nici din astea. probabil ar trebui să te grăbești să îți fie frică. sau să îți fie dragoste.
din geam vine orașul peste tine, îl dai afară ca pe muște, te duci lângă zid și îi zici "mă, te iubesc, nu mai ai niște alb?"
poezie de Corina Dașoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre minute, poezii despre vorbire, poezii despre trup și suflet, poezii despre secunde sau poezii despre picioare
Iubesc cuvintele
Iubesc cuvintele...
Cuvintele frumoase
Ce se îmbracă-n haine de mătase
În fiecare zi, nu doar în sărbătoare,
Cuvinte moi și blânde-n ascultare.
Cele ce curg în clipocit de ape
La care vin și cerbii să se-adape,
Acelea care, nici nu-ți vine-a crede,
Miros a crud, numai a iarbă verde...
Iubesc cuvintele care mai au un sens,
Căci singure se duc în univers...
Nu au nevoie de mici floricele,
Să le-nțelegi, să te strecori prin ele...
Iubesc cuvintele ce au un început
Și-un drum al lor către necunoscut,
Un drum ce nu sfârșește niciodată
Căci e sublim și dăltuit în piatră.
Iubesc cuvintele...
Nu știu dacă și ele
Pun prea mult preț pe gândurile mele,
Dar știu că am și eu momente-n care
Le-aud cum susură lângă izvoare...
poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre vestimentație, poezii despre sărbători, poezii despre gânduri, poezii despre frumusețe sau poezii despre flori
Lumina capătă darul cel mare
Abia aștept vara, să-mi cumpăr păsări de noapte,
nu vreau să mă deranjeze ziua
în care-mi construiesc realitatea
și rămân îndatorat la sentimentele orașului.
Nu cunosc obârșia ideii care mă obsedează
poate sunt mai altfel decât ceilalți
și mă războiesc cu ielele lunii,
mâinile mele se agață de toate înserările
cu patima celor care iubesc pe furate.
Poate mă vei găsi nevinovat,
în alcovul tău plin de isomnii luminoase
sper că ai rămas în credința obișnuită
în care și eu cred mai des decât spun,
mă rog pentru alții mai mult decât pentru mine
și aștept tăcut în fereastra unui vis
să se împlinească ce am gândit fără să știu.
Într-un final care nu doresc să se grăbească,
aș îndrăzni să opresc erorile la barieră
până trece trenul agoniilor de primăvară
și nu oprește în gările nepământene.
Anotimpurile trec fiecare cu angoasele sale
și nu au niciun Dumnezeu atât de mărinimos
care să ne recunoască îndatorați la iertare,
ne lasă să ne zbatem în păcat
și să-l recunoaștem singuri.
Lumina capătă darul cel mare
dintr-o împărăție venită de la începăuturile lumii
în care totul se face și se desface
prin cuvântul gândit, apoi rostit și prin faptă,
nu-ți trebuie aripi să zbori
doar suflet divin
ce te înalță la cer.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trenuri, poezii despre sfârșit, poezii despre seară sau poezii despre religie
Dimineață de martie
Aștept cuvintele să se deschidă
ca bobocii de piersic sălbatic
pe tâmple pulsează o altă dimineață
prin aer miresmele sar coarda
ochiul se umple până la refuz
de verde vegetal
muguri și flori
dau un bal
de culori
o pasăre ceva mai iubeață
cheamă cu cântec perechea
îmi bucură tandru urechea
cu har
visez e aievea
nu am habar
staminele verbelor înflorite
mînjesc cu un galben ca de șofran
clipele încă netrăite.
poezie de Elena Malec
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre verb, poezii despre păsări, poezii despre piersici, poezii despre ochi sau poezii despre muzică
Prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
neîncepute
chiar
ca fructele date în pârg
uneori taci să nu le zdrobești culoarea
cu un cuvânt
poate că greșești
sau poate că nu
și eu te ispitesc
aruncându-ți în minte gânduri
despre care nu aveai habar
m-aș bucura să tresari când versurile astea
vor trece prin lentilele tale
ca mărgelele prin firul subțire
sau ca stropii de apă pe buzele arse
dar nu se va întâmpla nimic
nici măcar o așteptare
nu aștept
nici măcar o tăcere
prin lentilele tale oamenii capătă forme cuminți
dumnezeiești
eu nu
eu nimic
nu pot să fiu începutul zdravăn
în care ne simțeam
minunat
și nici soldatul ucis
eu nu
eu nimic
m-aș bucura să te rogi pentru mine măcar
în miezul nopții
când îmi strâng neputința în cercul de foc
și visez că tinerețea ta
mă frământă mai mult
decât o poezie nescrisă
prin lentilele tale oamenii nu au nimic în comun
cu iluziile
sunt cuminți
eu nu
eu nimic
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri, poezii despre tinerețe sau poezii despre lentile
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre creștere, poezii despre copaci, poezii despre stele căzătoare sau poezii despre oftalmologie
Nu caut o lume perfectă
Habar nu am de ce scriu.
Așez cuvintele sub limbă
le mestec încet
cu ochii închiși
ca și cum aș vrea
să ghicesc gustul
răspândirii lor.
Habar nu am cui mai scriu.
Ca și cum mărimea sălășluielilor
nu s-ar potrivi nimănui
precum mie
îmi stau pe gânduri
nitroglicerină
emoțiilor mele.
Habar n-am cât mai scriu.
Când pueril
când alambicat
destul de nepriceput
și-atât de rar încât
mă mir că o respirare
poate deveni
Un poem.
poezie de Iolanda Șerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre devenire
Unicitate
Viața ne trimite uneori daruri
pe care nu le luăm în seamă...
Sunt împachetate modest...
în hârtie de ziar
și legate cu sfoară...
Fără să le desfacem,
le aruncăm în uitare,
într-un ungher infim...
Habar nu avem că,
de acolo ne priveau
niște ochi...
căprui
sau negri
sau albaștri...
Niște ochi,
cei mai frumoși din lume,
veniseră să iubească, prin noi...
poezie de Elena Latan (2017)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre ochi căprui, poezii despre negru, poezii despre modestie, poezii despre jurnalism sau poezii despre hârtie