
Cântecul ploii spre asfințit
fantomele de zi la braț
cu arătările nopții
s-au așezat lângă mine tiptil
și patul scârțâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfințit
la fel am mai aflat
cum au fost îngropați copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat
îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca niște stele căzătoare
și se tot prăbușeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă
ploaia crește adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
și care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece
hei, știu o ușă cu vedere la soare!
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre ploaie
- poezii despre noapte
- poezii despre creștere
- poezii despre copaci
- poezii despre îngeri
- poezii despre timp
- poezii despre stele căzătoare
- poezii despre seară
- poezii despre oftalmologie
Citate similare
În acest copac
Coboară și dormi în acest copac, în acest copac.
Împinge pământul înapoi în acest copac, în acest copac.
Scoate pământul în acest copac, în acest copac.
Schimbă întunericul în acest copac, în acest copac.
Reconstruiește picioarele în acest copac, în acest copac.
Elimină reziduurile în acest copac, în acest copac.
Taie lumina în acest copac, în acest copac.
Umple orbitele în acest copac, în acest copac.
Scrie, scrie tu ființă vie în acest copac.
poezie de Jacques Roubaud, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre somn, poezii despre schimbare, poezii despre picioare sau poezii despre Pământ
Copaci [Trees]
Nu cred că voi vedea în veac
Poem frumos ca un copac.
Copac ce suge înțelept
Din pământescul dulce piept;
Copac spre Dumnezeu privind,
Cu ramurile proslăvind;
Copac purtând vara ușor,
Prin frunze, cuiburi de prihor;
Pe care cade și zăpadă
Și picături de ploi grămadă.
Poemele de proști se fac,
Doar Dumnezeu face-un copac.
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre poezie, poezii despre înțelepciune, poezii despre zăpadă, poezii despre religie, poezii despre prostie sau poezii despre frunze

Străinul
într-o noapte
un străin ne-a bătut la poartă
eram copil
era toamnă abia împlinisem patru ani
ai mei i-au dat să mănânce ceva
pâine cu brânză și ceapă
apoi l-au culcat cu mine în pat
în camera mea
o cameră mică cu tavanul jos
fără lampă
doar o candelă aprinsă mereu
privită de afară ți se părea că
fereastra era în flăcări
umbre alungite bântuiau dudul
din fața casei lângă fântână
câinele a început să urle
sfâșietor la lună
și toată noaptea nu am putut să dorm
i-am privit somnul
cum zgâlțâia patul și casa
și întunericul nopții
mă înfricoșa
când s-a făcut dimineață
străinul i-a luat lui tata căruța
și caii și pe mine sub braț
de atunci nu mai știu nimic
despre ai mei
nici despre mine
ochii mi-au ars în plâns
până am orbit
anii s-au scurs precum clipele
până m-am stins
abia atunci a venit un înger
m-a luat de mână și m-a dus
înapoi acasă la părinții mei
era liniște și fain
ca și cum aș fi ajuns în rai
mult mai târziu am aflat
că mi-a fost dat străinul
și că rostul lui a fost
să scrie pe sufletul meu nimicuri
cu litere reci cum a scris și Nichita
poezie de Petre Ioan Crețu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre toamnă, poezii despre tată sau poezii despre suflet
Mă latră asfințitul și nu cred
Semăn tot mai mult a copac.
Mai cuminte decât busuiocul
trimit semne disperate de ajutor celor
de pe țărm, dar am să mor
tot căutând un om mai singur decât mine în acest univers
din care nu pot evada.
Semăn tot mai mult a copac, un copac
din care fac fluiere alții. Veselia din inima mea
nu încape în frumoasele piepturi ale altor
bărbați. Au sufletul greu și nu știu
să mângâie cu privirea nici o poveste.
Mă latră asfințitul și nu cred
că mă va mușca niciodată de nume.
Mama mi-a spus că eram sortit îngerilor,
după ce am trecut prin luna octombrie
dar hazardul a hotărât altceva. Mama
a închis ferestrele casei demult,
nimeni să nu vadă tristețea fiului ei de acum.
Doamne, semăn mai mult a copac
deși mi-ai dat prea multă veselie în inima mea.
O inimă preacucernică în fața frumuseții
de care seamă voi da țărânii care mă așteaptă
în dulcea ei îmbrățișare. Atunci, sufletul meu
se va ridica în munți ca o pasăre, precum scria
un caligraf mai bătrân decât istoria toată.
poezie de Nicolae Sava din Insolența nopților
Adăugat de Ionuț Popa

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre inimă, poezii despre frumusețe, poezii despre tristețe, poezii despre păsări, poezii despre munți sau poezii despre mamă
Un alt copac ramas nepovestit
tu, vântule, îmi spui din nou povestea aia
cum nori se nasc și mor și cum iubești tu ploaia
deși ți-am scris scenariul potrivit,
sunt doar un alt copac rămas nepovestit...
sunt numai eu dar și un pic din toate
căci fur mereu din lume ce se poate
fur timp și frunze colorate de rugină
sunt doar un hoț de raze de lumină.
mai sunt puțin și-n lacrimile tale,
în amintirea trupurilor goale,
în zorii începutului de mai
când primăverii încă îi zâmbeai.
sunt tot acolo unde-am fost mereu
furând culorile din curcubeu
fur stele de pe-un cer închipuit
sunt doar un hoț rămas nepedepsit.
poate-am furat și câte-un răsărit de soare
dar doar să-l dau la schimb pe zâmbetele tale
te rog mă iartă dacă-am și greșit
nu-s chiar așa un hoț desăvârșit.
poezie de Cristian Florin Căpriță
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre culori, poezii despre zâmbet, poezii despre primăvară, poezii despre perfecțiune, poezii despre nori sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Lacrimă de soare
Și altor vremi ai fost sortită -
Copac al frunzelor ce tac
Și fericirea o imită.
Sămânță din esențe vii
Și ceruri pure, risipind,
Ai vrut să te întorci spre zi,
Iar azi, copac, te vezi murind...
Porunca de a-ți ispăși
Pedeapsa ta de flori și frunze
Ce-ngălbenesc în toamne, știi,
Orice copac trăind o duse.
De astăzi, așteptarea ta
E doar o rană care doare.
Pe trupu-ți plin de cicatrici,
Sunt doar o lacrimă de soare.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prezent, poezii despre flori, poezii despre fericire sau poezii despre Soare

Urlat din copac
Tare îți dorești
Să te urci în copac
Și să urli la lună.
Sau invers:
Să te urci pe lună
Și să urli la copac.
Să urli cu atâta dor,
Încât mamele
Care își adorm copiii
Să șoptească:
Ferește-i, Doamne,
De o asemenea iubire.
Iar bătrânii care se roagă
Să scuture din cap.
poezie de Liliya Gazizova din Kanafer (2012), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre iubire, poezii despre dorințe, poezii despre copilărie sau poezii despre bătrânețe

Moda e creată dintr-o idee amuzantă care se consumă pe loc. Stilul rămâne... ca un copac. Același copac, dar altul în fiecare primăvară.
citat clasic din Coco Chanel
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre umor, citate despre primăvară, citate despre modă, citate de Coco Chanel despre modă sau citate despre copaci

Sunt un copac ciudat
fructele mele zboară precum îngerii
când frunzele-mi tânjesc la nemurire
în fiecare toamnă prin fiecare iarnă
rămân cu atâta gol încât fac loc fulgilor
să-mi doarmă a primăvară fluturi albi
.............................................
să nu mă întrebați de unde începe moartea
pentru că de fiecare dată uit asta la fiecare nouă încolțire
.............................................
sunt cel mai ciudat copac
îmi cresc păsări spre cer
din fiecare ghindă aruncată-n soare
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre moarte, poezii despre iarnă sau poezii despre fructe

Developare
Azi am fotografiat numai copaci,
Zece, o sută, o mie.
Îi voi developa la noapte,
Când sufletul va fi o cameră obscură. Apoi îi voi class:
După frunze, după cercuri, După umbra lor.
O, ce ușor
Copacii intră unul într-altul!
Iată, nu mi-a rămas decât unul.
Pe-acesta îl voi fotografia din nou
Și voi observa cu spaimă
Că seamănă cu mine.
Ieri am fotografat numai pietre.
Și piatra de la sfârșit
Semăna cu mine.
Alaltăieri - scaune -
ŹȘi cel care-a rămas
Semăna cu mine.
Toate lucrurile seamănă îngrozitor
Cu mine...
Mi-e frică.
poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fotografie, poezii despre trecut, poezii despre spaimă, poezii despre sfârșit sau poezii despre frică
Tu stii...
Nu vreau să mă trezesc
într-o zi bătrână cu toată pleiada de
spaime că vei rămâne atârnat de fotografia
cu care adorm și-mi alung îngerul
să te sărute în fiecare noapte,
mi-am dat voie să alerg desculță
după pașii tăi hai hui
printre străzi fără nume,
trebuie să-i aduc în lumină
fără să-i persecut că lipsesc de lângă mine,
tu știi,
nu mi-aș lua rămas bun de la fructele necoapte
pe care de altfel
le-am aștepta sfioși să se coacă,
apoi ne-am împletici cu gustul lor
până ne-am transforma într-un copac
ce sprijină cerul.
așa,
până nu devin o senilă incurabilă
de amabilități banale,
am să te caut în aceeași mare
în care mi-ai sedus mâinile și gleznele,
știu că te voi găsi,
mi-am agățat un umăr de aripa
unui fluture din care ți-ai luat culoarea
stiu sigur că ești,
mi-a fost de ajuns să mă încolăcesc peste gândurile tale,
te aud cum mă strigi peste ape,
peste frunze,
ca pe femeia din sângele tău,
din inima ta,
din copacul crescut până-n cer,
din fluturi,
din cuvinte.
Tu știi că nu mori niciodată.
poezie de Ioana Bolba
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre sărut, poezii despre sânge sau poezii despre seducție
Gândește-te că într-un copac există o vioară a iubirii. Gândește-te că un copac cântă și râde. Gândește-te că un copac stă într-o crevasă și apoi devine viață.
citat din Alda Merini
Adăugat de Doina Maria Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre râs, citate despre vioară, citate despre viață, citate despre muzică, citate despre iubire, citate despre existență sau citate despre devenire

Vesperală
Femeia care mi-a vorbit aseară
De constelații fixe
Și stele căzătoare
Avea figura lungă și verde ca o pară
Și ochii negri-galbeni ca un adânc de mare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
De lucruri mici și fără importanță
Avea în glas căldura soarelui de vară
Și-n gând accentuate propuneri de-alianță...
Femeia care mi-a vorbit aseară
Avea idei frumoase, dar bizare...
Spunea că "plopii fără soț" sunt vorbe de ocară,
Și toți Luceferii din cărți sunt stele căzătoare...
Femeia care mi-a vorbit aseară
(Și care o să-mi vorbească viața toată)
A fost odată Mamă,
Dar a rămas Fecioară...
Și Fiul ei nici astăzi n-are Tată!...
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre virginitate, poezii despre viață, poezii despre verde sau poezii despre ochi
Și uneori mi-e dor de mine... Mi-e dor de tot ce-a fost și nu mai este, de copilărie, de vremuri apuse! Uneori îmi aduc aminte de trecut, și mi-e dor de un miros, de un gust, de o voce... Mi-e dor de prieteni pe care nu i-am întâlnit niciodată, de oameni cu care nu am mai vorbit sau mi-e dor de cei care s-au dus și de cei de la care nu mi-am luat rămas bun. Mi-e dor de lucrurile pe care le-am trăit și de lucrurile la care am renunțat, și nu m-am bucurat total. Uneori vreau să găsesc nu știu ce... Nu știu unde... Să regasesc ceva ce nici măcar nu știu ce este sau unde l-am pierdut.
Și uneori mi-e dor de mine... de cea care am fost.
Ioana Crețu în Șoapte (29 martie 2022)
Adăugat de Ioana Cretu ( C.I)

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre vorbire, citate despre voce, citate despre trecut, citate despre prietenie sau citate despre copilărie
Prin credință
Cum să fac, Te-ntreb, să nu mai plâng
Să Te văd, o, Doamne, lângă mine
Frunzele s-au scuturat în crâng
Și-au plecat apoi să Ți se-nchine.
Am rămas cu arborii golași
Fără frunze, fără de veștminte,
Am rămas cu urmele de pași
Înșirate spre luare-aminte
Le-am citit cu sufletul flămând
Bâjbâiam cu mâinile pe ele,
Mi-au deschis în inima și-n gând
O potecă dincolo de stele.
Dincolo de stele am ajuns,
Dincolo de-a cerului zidire,
Duhul de lumină m-a pătruns
Și mi-a dat un duh de nemurire.
Îngerii zburau în jurul meu
Se-nchinau și Te slăveau întruna
Și erai acolo, Dumnezeu,
Te-am văzut când mi-ai întins cununa.
Adiere molcomă de vânt,
Fără chip și totuși o ființă,
Îmi lăsasem trupul pe pământ
Și primisem altul prin credință.
Abur fără formă, însa viu,
Întrupat cum n-a mai fost vreodată,
Și-am știut, o, Doamne, ca Te știu,
C-am mai stat în casa Ta odată.
După chipul și din duhul Tău
Mi-ai făcut și mi-ai crescut ființa,
Mi-ai zidit un univers din hău
Și i-ai pus ca pecete CREDINȚA.
Amin!
poezie de Adriana Cristea
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vânt, poezii despre trup și suflet, poezii despre stele, poezii despre plâns sau poezii despre mâini
O singură frunză pe ram, un singur ram în copac, un singur copac în pădure, dar ce, asta e pădure, cu un singur copac?!
aforism de Mihail Mataringa (11 februarie 2012)
Adăugat de Mihail Mataringa

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre păduri, aforisme despre frunze sau aforisme despre copaci

Copil de copac
Și mi-a zis copilul de copac, mi-a zis..
"Planteză-mă cu rădăcina-n sus
să pot crește cât mai jos în abis
cât mai jos, ca un arbore nor,
ca o ceață de crengi.. ca un vis..."
Și mi-a zis
și mi-a zis
și l-am privit în râdăcini
cu ochiul de pământuri șters
și l-am plantat în paradis
în vers, invers.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre rai, poezii despre prăpăstii sau poezii despre crengi

O fată
Mi-a intrat un copac în mâini,
Seva a urcat în membre,
Copacul a crescut în pieptul meu
Aplecate,
Ramurile ies din mine ca niște brațe.
Exiști, copac;
Exiști, mușchi verde;
Existați, viorele cu vântul deasupra voastră.
Ești un copil înalt, înalt
Și toate acestea pentru lume-s o aiureală.
poezie de Ezra Pound, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență sau poezii despre înălțime

Despre trecerea timpului
tu mă întrebi dacă știu
unde ne sunt anii care s-au dus
sau ce am mai aflat despre singurătatea
puiului de cuc
iar eu ți-am răspuns
că timpul ni s-a scurs în ceasul de apă
ca într-un cimitir și tu îmi spui că nu mă crezi,
chiar ți se pare imposibil, sigur te mint
apoi te uiți cum submarinul meu ruginit
își flutură cam un minut aripile mici
după care își ia zborul
hurducăindu-se peste livezi peste câmpii
parcă în cartea asta scriai despre roți, îmi zici,
despre rostul lor în lume despre frâna de mână
despre grand prix-uri cricuri berline
așa că fă bine și spune-mi
dacă mai există loc și pentru mine
hai minte-mă frumos
iubita mea e ca un deșert fără apă
stă atârnată de un fir uneori de o agrafă
de timpul care se scurge prin gâtul îngust
al clepsidrei cu cenușă în loc de nisip
cu ochii neșterși de soare cu gândul neînchipuit
apoi vine vremea când te întrupezi în fântână
adâncă și lumea toată deodată încremenită
ca un stop cadru dintr-un film de groază
unde doar adormirea mea se mai întâplă
și nimeni nu filmează
ascunși în nori doi îngeri chiori
beau cucută
și nimeni nu-i ceartă și nimeni nu-i alungă
poezie de Petre Ioan Crețu din Recviem pentru o roată bolnavă mintal
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frânare, poezii despre filme, poezii despre singurătate sau poezii despre nisip

Un copac otrăvitor [A poison tree]
M-am supărat pe un amic,
I-am spus n-am mai avut nimic;
M-am supărat pe un dușman
Și ura-mi crește an de an.
Și o hrănesc cu frici pe-ascuns,
Noapte și zi o ud cu plâns,
Cu zâmbet larg o luminez,
Cu viclenie o înzestrez.
Și zi de zi crește frumos
Purtând ca rod un măr lucios,
Și-al meu dușman privind mereu
A înțeles că e al meu.
Și în grădină a intrat
Când vălul nopții s-a lăsat;
Iar dimineață l-am văzut
Că sub copac zăcea căzut.
poezie clasică de William Blake, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre supărare, poezii despre prietenie sau poezii despre prieteni și dușmani