Renunțare
Când... aproape-mi reglasem
pasul,
dupa cel de dinaintea mea,
respirația,
în ani întregi de încercări,
bătăile inimii,
dupa fiecare salt in neprevăzut,
credințele,
fără să pun prea multe întrebări,
așteptările,
dând crezare cuvintelor,
limitele,
necunoscându-mă...
Am realizat cât am greșit!
E timpul
să renunț la toate
și să-mi las zilele,
să curgă
în bătaia vântului.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Cătălina Bontoi. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.