Aș fi vrut
Aș fi vrut să fiu,
un strop din oceanul neliniștit,
un vultur bătrân, de vânt obosit,
un fulger, de viață îndrăgostit.
Și-aș mai fi vrut să fiu,
raza solitară ce-abia patrunde
padurea virgină,
descoperind minuni ascunse.
Și poate și...,
picătura de rouă zâmbindu-i soarelui,
nebănuindu-și sfârșitul.
Dar, n-am reușit,
decât... un suflet chinuit
să fiu.
poezie de Cătălina Bontoi
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.