Caravana
caravana care trece
când arid pustiu când rece
pentru unii din români
parcă-i os. În gât la câini...
epigramă de Iurie Osoianu (2 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Numai gol, numai plin, numai tu...
între soare și mine -doar tu
între lună și tine- doar eu
între da și desigur că nu
numai gol, când ușor, când mai greu
suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort și desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat
și pe spuma din coame de val
care apele în cuie-și bătu
eu plutesc înspre tine și mal
numai tu când spre mine, când nu...
poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cocorii
prin autumnal background rece
prin pâclă muchiei de zori
ca o nălucă lungă trece
triungi de argintii cocori
și zarea parcă-i veșnicie
oprită-n curgere de zbor
-triungiul de nuanță vie
dispare-n adâncimi de dor...
poezie de Iurie Osoianu (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul Câinelui Moldav...
Un Câine trece prin pustiu și latră aprig caravane,
Zburlind cu părul plumburiu măciuca albelor turbane.
Un Câine trece lăbărțat, pișând cand roți, când paravane
Și cai, ce mor la adăpat, in preajma Fetelor Morgane...
poezie de Iurie Osoianu (21 octombrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bruma
nici singur nu mai știu
de nu mă mai doare
nici sufletul pustiu
nici eu-l care moare
din pietre vine rece,
o apă de izvoare
și peste mine trece
și tot nu mă mai doare
lin turlele bisericii
se oglindesc în soare
nimic din gânduri sferice
nimic nu mă mai doare
un sloi de brumă tristă
căzută-n fapt de seară
insistă și insistă
că toate-or să mă doară...
poezie de Iurie Osoianu (24 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pornit spre tine
numai pustiu în jur, un alb pustiu
și va porni să viscolească iar spre seară
și tot ce-i viu va nivela ca-ntr-un sicriu
din care iarăși va renaște primăvară
numai pustiu în jur, un alb pustiu
cu lupii pe fundal, urlând la soare
în limba lor, poemul încă viu
transpus pe intervaluri de ninsoare
numai pustiu în jur, un alb pustiu
imaculat pe întunericul din zare
pornit demult spre tine tot nu știu
din ce noian de vise vei apare...
poezie de Iurie Osoianu (17 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu și Soarele
trece soarele spații
ca o luntre pe ape
și își scutură grații
pe-ale tale pleoape
s-îți sărută retina
cu manunchiuri de raze
și îți mângâie mâna
cu iluzii de fraze
trece soarele vreme
printre stări relative
și făptura lui geme
ca o pânză-n stative
că privirea ta rece
care știe ce știe
ca particula trece
din lumina-n pustie...
poezie de Iurie Osoianu (14 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Livada
mai am atîtea amintiri
de care voi să scap
-un car întreg cu coviltir
și altul cu proțap
și curg la vale trași de boi
la deal de draci
ș-apoi se-nhamă când strigoi
când stol de raci
și mă trezesc într-un târziu
printre martiri
plantând livadă in pustiu
cu amintiri..
poezie de Iurie Osoianu (15 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lapovița
suflă vântul, suflă și suflă
toarnă ploaia, toarnă și toarnă
și răsuflă a greu și răsuflă
ploaia asta ce trece în iarnă
arde soarele, arde și arde
trece valul, trece și trece
și se rup ale inimii coarde
și ninsoarea-i mai rece, mai rece
mor speranțe, speranțe, speranțe
vreme vine și vine și vine
albul iernii cu mii de nuanțe-i
tot mai lung între tine și mine...
poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
... prin autumnal background rece
prin pâclă muchiei de zori
ca o nălucă lungă trece
triunghi de argintii cocori...
catren de Iurie Osoianu (9 septembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
e când particulă, când undă
când statică, când relativă
când tainică și când profundă
din când în când alternativă...
epigramă de Iurie Osoianu (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Vezi, Țară...
... Vezi, Țară,
Tinerii cum jură
Că s-au născut și sunt români
Cu dragoste și nu cu ură
Cum lătra haite-ntregi de câini
Aude oare doamna Merkel
Medvedo-putii și Kuzmin
La Chișinău scandează gloate -
Suntem și vom muri români!!!
Aude oare Bucureștiul
Și arsul nostru parlament,
La ambasadă tineretul
Cum jură Marii Românii,
Solemn?!!!
Îți mulțămesc, Mărite Doamne,
Că mi-ai dat zile să trăiesc
S-ajung s-aud cum mii de oameni
Scandează:
Țară!!!
Te Iubesc!!!!
poezie de Iurie Osoianu (2 decembrie 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
... și iar te-am visat tot așa de senină
ca zarea albastră din ochii adânci
ca marile lunii când suplă și plină
lin trece din noapte în creastă de stânci...
catren de Iurie Osoianu (23 noiembrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrenul miliardului moldav
miliardul ăsta parcă-i gumă
toți au rupt din el și nimenea nu știe
e furat în serios, în glumă
stă cumva ori nu la pușcarie?!
epigramă de Iurie Osoianu (10 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... când voi fi și trecut
și dincolo de gând
și dincolo de fire
tu să știi c-am căzut
nu pe rece pământ
ci pe caldă iubire...
să mai știi că zâmbeam
acolo la hotar
și la ultima vamă
când aevea dormeam
lângă tata, pe mal
lângă sfânta mea mamă...
poezie de Iurie Osoianu (22 noiembrie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă...
.. mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
mai lasă-n trupu-mi suflul vlăguit
mă lasă-mă să văd în dimineață
luceafărul din ape răsărit
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să mai apuc un soare purpuriu
cu rouă să mă spăl senin pe față
de colbul lunii rece și pustiu...
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
voi încerca să nu te mai ador
voi inerca să fiu că tine- ghiată
să nu mai știu ca ghiața nici un dor
mai lasă-mă te rog mai lasă-mă în viață
să gust din plin și ceruri în amiezi
să mai privesc la norii ce se- agăță
de zări pe care simt că le mai vezi
iar când se va lăsa în mine noapte
și numai stelele și zări vor licări
să știi că am lăsat în urmă șoapte
în care strig că nu mai pot iubi...
poezie de Iurie Osoianu (16 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vers onomastic
două treimi de viață
uitate-ntr-un mileniu
și alta ca pe ață
-din zile în trieniu
și iată-mă cu fața
doar cicatrici și riduri
și am întreagă viața
presată între ziduri
caribda stă și scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă și când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
și discreții de soarte
iar clipa sorocită
mereu o știu departe
și moartea ostenită
și ea de-atîta moarte
mai știu-în cartea vieții
e scris că mă voi stinge
odată cu poeții
din suflet și din sânge...
poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecerea...
(În stil basarabean)
Început de săptămănă.
Stăm ca răstigniți pe cruce...
Oare goala mea regină
Ce mai face, cum o duce.?!
Stă-n cladirea, care nu-i
Înca dată"n exploatare.?!
După gard la rândul lui
Fără schema de rigoare.?!
Cu buget pentru covoare
Pentru mobilă și flori
Pentru ape de izvoare
De prin Alpii roditori.?!
Nu mai zic de niște sfori
Pentru noile perdele
Cremă pentru subțiori
Și de ațe la mărgele
Nu mai zic de aparatul,
Mai umflat decăt o broască
Și ca musca cu aratul
Gata țara s-o servească
Doar întreb așa-ntro doară
Da la Condrița cănd trece
Să mai toarne iar la moară
Apa limpede și rece?!
Nu mai spune chiar nimica
N-are ce, nu mai sunt teme
Ori așteaptă când Domnica
Mai întinde-ncet din vreme.?!
Și cumva cam de la sine
S-or mai rezolva probleme
Și se vor porni cu bine
Teme, scheme, stratageme...
Că de-atăta așteptare
(Iaca, de-amu-s două luni)
Cam plesnește din răbdare
Gușa oamenilor buni...
Început de săptămănă
Și sfârșit de iarnă rece,
(Care nu se mai termina)
Toate trec și voi veți trece...
poezie de Iurie Osoianu (24 februarie 2021)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
... arma ta e lacrima, femeie
arma mea e rațiunea rece
focul meu s-aprinde c-o scanteie
focul tău cu timpul care trece
scutul tău e zâmbetul, femeie
scutul meu e ruga din privire
să nu plece clipa, să mai steie
să mai sorb din focul veșniciei...
poezie de Iurie Osoianu (12 august 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când...
când poezia e taină
și când taina poezie
tu dezbrăca-te haină
savurând gelozie
când privirea-i tristețe
și când zâmbetul plânge
tu îmbracă tandrețe
clocotindă în sânge
iar când vinete buze
spun adio iubire
tu deschide ecluze
și închide-te-n fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec relativ
tot ce are loc în lumea noastră
nu-i decât o pură întâmplare
fie că s-a scuturat o floare-albastră
fie că o stea în depărtare
refren
totul absolut e numai haos
absolutul tot e emergență
nu există stare de repaos
numai de delir și somnolență
refren
tot ce are loc în altă lume
fie adiere de vânt rece
fie foc și pâră fără nume
e doar întâmplare ce se trece
refren
dac-ar fi cumva cu relevanță
să ne-ntoarcem iar la începuturi
nu sunt sigur că cu-aceiași eleganță
Dumnezeu ne-ar sclipui din luturi
refren
prețuiește clipa existentă
prețuiește viața care trece
fluxul relativ de emergență
și femeia. Fie caldă, fie rece...
refren
cântec, versuri de Iurie Osoianu (10 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!