Amurg de vară

Histerizate fecioare pale
La ferestre deschise palpita...
In amurguri rosii, nuptiale,
Stau pale si nu se mai marita.

Eu trec imbatranit, ca si ele,
Si-asemenea inima mea plange –
Din treacat, tuturor, in perdele,
Le pun cate-o roza de sange.

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri

Amurguri
Vopseli
Triste culori,
Dureri pe negândite...
Amurguri...
Spoieli
Boieli
De-atâtea ori,
Induceţi gând
Contemporan,
Uneori...
Amurguri...
Vopseli
Triste culori,
Spoieli
Boieli,
Speranţe părăsite...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sange

sub plopul uscat, de vant si de frig
stau incovoiat, ametit si ravasit
m-au umezit stropii de sange din cer,
stropii de sange dupa care disper
si florile-s albe ca de cristal,
pe mormantul iubitei ele tresar,
si sap cu lacrimi de sange adancul mormant
sa m-asez in racla rosie sa mor si eu plangand

si florile-s de gheata totul este sange,
imi ridic apoi privirea si ochiul meu ce plange,
o vede tot frumoasa, si parca mai frumoasa
in haina alba, patata, a inimi-mi mireasa
si ma loveste mai puternic un dur, rece vant,
ma asez cu dorinta in negrul mormant,
o mangai dar e rece, e moarta de demult,
as vrea sa mor si eu caci o iubesc prea mult

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, amurguri...

Oh, amurguri violete...

Vine
Iarna cu plânsori de piculine...

Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...

Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...

Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.

Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...

Oh, amurguri violete...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu limbă de clopot

Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Sufletu-mi o să colinde
Trei zile la rând...
Numai moartea nu se vinde
Toate-n rest se vând.
Lumea e croită rău
Stă cu josu-n sus,
Toate se scufundă-n hău
Dacă eu m-am dus.
Azi, la locul cu verdeaţă
Fir-ar mama ei de viaţă!
Când aveam acum... de toate
M-a lovit cumplita moarte
Şi din omul cât o uşă
Sunt azi pumnul de cenuşă
Risipit în patru zări
Şi tot în atâtea mări.
Mă jeluie, mă jeluie iubit nepot
Atât cât mai sunt
Neviu pe pământ
Cu limbă de clopot
Şi-n pale de vânt
Trei zile la rând...

poezie de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vine toamna!

Vine toamna! Vântu-n pale,
Poartă frunzele-n spirale.
Vara mi-au închis-o-n cufăr.
Lacul n-are flori de nufăr.
Păsările cântă-a jale.

Vine toamna! În gradină,
Pomii-s goi, ori cu rugină.
Eu stau singură şi tristă
Şi trec vara în revistă,
În acord de cavatină.

Vine toamna! Numai umbre
Pe-arborii cu chipuri sumbre.
În răstimp, de peste vară,
Fac sufletul să-mi tresară,
Amintirile-n penumbre.

poezie de Mihaela Banu din In volumul Bolta-şi răsfrânge straiul peste brazi (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptunghi

printre stancile arcuite patate doar de sange,
urc trepte tenebroase si sufletu-mi chiar plange,
vad o casa mititica, umbrita doar de-un plop
si din norii vagabonzi cad reci si rosii stropi,
si florile-s rosii si plang de-al tau dor
intr-o gradina dreptunghiulara eu sa vrea sa mor
de dorul tau iubito si pentru al tau amor,
v-oi putea-mi uita durerea-mi si v-oi putea s-adorm,
s-atunci cerul rosu se va-nsenina
si-n racla noastra rece o raza va lumina
si ne va stropi cu lacrimi calde, acel plop curat
atunci sa-ti dai seama ca eu te-am adorat
caci ai fost femeia nimanuia desi multora ai fost,
dar toti te-au iubit cu o iubire fara rost,
eu te venerez iubito, si inca te iubesc,
femeie cu trupul rece dar cu chipul prea ceresc,
n-am sa te uit nicicand mereu ve-i fi aproape-mi
dar fara tine-n racla v-oi fi-n singuratate-mi
si acea casa mitutica umbrita doar de-un plop
e un cavou rosu, melancolic, cu un singur, rece, mort
eu stau langa tine si-ti patez haina alba
cu lacrimi reci de sange si imi este teama
sa te-ngrop iubito fiindca atunci am sa te pierd
mai bine ma-ngrop cu tine si nu ma mai destept,
asta-mi e dorinta si rau n-o sa-mi para
c-am sa dorm o vesnicie in gradina dreptunghiulara

poezie de Boros Otto
Adăugat de Boros Otto
Comentează! | Votează! | Copiază!

vară toridă -
şopârla cenuşie
sub frunze pale

haiku de Gabriela Genţiana Groza (iulie 2009)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pălind

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu tristele becuri cu pală lumină-
Când sună arama în noaptea deplină
Sunt solitarul pustiilor pieţe.

Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra
Ce sperie câinii pribegi prin canale.
Sub tristele becuri cu razele pale,
Tovarăş mi-i râsul hidos, şi cu umbra.

Sunt solitarul pustiilor pieţe
Cu jocuri de umbră ce dau nebunie,
Pălind în tăcere şi-n paralizie, -
Sunt solitarul pustiilor pieţe...

poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plîng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plîng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit,
Şi poate că plîng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu -
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plîng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia din Poezii - Editura Tineretului - 1966
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

Clavirile plâng în oraş
Pe-o vreme de toamnă pustie...
Şi plopii plâng tot în oraş,
Şi-n totul e-o grea agonie.

Par casele triste castele...
Amorul, aici, a murit
Şi poate că plâng la clavire
Fecioare cu păr despletit...

Trec singur... şi tare mi-e teamă...
Şi, unde mă aflu, nu ştiu –
Vai, plopii detună oraşul...
Clavirile plâng în pustiu...

poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odaia aerisită

În odaia casei mele,
Cu ferestre şi perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată,
Cu aroma din grădină
Şi glăscior de la vecină...
Eu inspir şi savurez,
Ambele le onorez,
Arunc privirile afară,
Văd lumini de primăvară,
Dulce e culoarea vieţii
Şi răcoarea dimineţii...
În odaia casei mele,
Cu ferestre şi perdele,
Biciuie manipulată
O briză înmiresmată.

poezie de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei dudui

Trec zâmbete pe la ferestre...
Eu stau aici de-o zi întreagă
Şi toţi îmi spun mereu "maestre"
Şi nimenea nu-mi spune "dragă"!...

epigramă de George Topîrceanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu inima cât doi cărbuni...

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră
Aştept frumos să înfloreşti
În braţul meu, la poartă.

Zvâcnesc aievea căutări,
Petale lungi de dor,
Timpu-i tunelul ne-ncetat
Cu îngeri în amor.

Aştept la sânu-ţi să revin
Cu pale de parfum
Unde speranţele devin
Poteci de nea şi fum.

În cer o stea e în pripas,
Zideşte o scânteie,
În care visele îmi scald
În ochii tăi, femeie!

Cu inima cât doi cărbuni
Aprinşi noaptea în vatră,
Aştept şi-adorm în amintiri
Cu tine-n sân, la poartă!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori

pe fereastra deschisa
a intrat primavara
a dat buzna in inima mea
aruncand cu flori peste noi
un soare rosu se revarsa
pe cer
cu buze rosii ne saruta
pe obraji
ochii tai sunt doua flori
caprui
deschise in inima mea
a venit primavara
aruncand cu flori peste noi.

poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Septembrie cu roze

Sunt ultimile roze, Septembrie, — şi sunt
Cădelniţări de smirnă îngemănate'n vânt;
Parfumuri potolite se leagănă-n grădină:
Amurgul toamnei pune miresmelor surdină.

Pe fân de-argint albastru cad palidele foi,
Încet-încet acopăr grămada de trifoi
Şi calomfir sălbatec şi iarbă colilie
În parcul plin de urne şi de melancolie.

Septembrie cu roze de aur s-a gătit
Cu roze înflorite, ce scad în asfinţit,
Ca să renască mâine din ce în ce mai pale
În aurore stinse de perle şi opale.

Surâsurile noastre, iubita mea, se fac
Din ce în ce mai triste pe aburii din lac,
În parcul plin de roze şi urne vechi, sculptate,
Din ce în ce mai pale şi mai îndepărtate...

Surâsurile noastre iluminând uşor
Sunt roze-ntârziate pe frunzele ce mor;
În parcul plin odată de largi apoteoze
Surâsurile noastre sunt ultimile roze...

poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nocturna

Dormi, frumoasa mea! De-acum
Noaptea luminoasa
Ca o unda de parfum
Navaleste-n casa.

Luna clara din neant
Pune pe covoare
Straluciri de diamant
Si maragaritare.

Ea priveste ca-n extaz
Bluza ta lejera
Si pantofii de atlaz
Langa etajera.

Si trecand prin budoar,
Raza-i ce se rupe
Lumineaza un lavoar
Cu flacoane scumpe…

Luna toarna pe parchet
Blonde tuberoze
Si-ti dezvaluie discret
Sanurile roze,

Cand dantelele din pat
Tremura-n lumina
Pe culcusul tau curat
De olanda fina…

Dar visarile ce trec,
Ca sa te dezmierde,
Ti-au aprins la cap un bec
Cu lumina verde.

Din oglinzi piciorul fin
Pe matasea moale
Se rasfrange ca un crin
Cu nuante pale.

Dormi! Amorul rafinat
Cheama deopotriva
Spre minciuna si pacat
Gura ta lasciva.

Dormi frumoasa mea! Eu stau
In extaz, la poarta:
Esti faptura vie, sau
Opera de arta?...

poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

elice

Elice. Pale de vânt.

definiţie aforistică de David Boia (2 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imi plange iarna...

Imi plange in palme iarna
cu albele-i lacrimi zalude,
Si picurii mici de gheata,
raman fara viata,
in palmele-mi ude.

Si munti si paduri stau garbove,
sub o povara alba, curata,
Iar iarna le plange pe umar la toate,
o iarna geroasa si trista
si imaculata.

Si corbii nauci scormonesc cu gheara
in covorul pufos de zapada,
Si negre naluci se zaresc printre pomi,
aratandu-si stinghere
fata lor fadă.

Fumul din hornuri dantuie
cu vantul taios de afara,
Si-i povestesc tacerii si mie,
cum oamenii stau langa sobe visând
la primavara.

poezie de Mihai Antonescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

În grădină

în grădina efemeră
cântă moartea menuete,
joacă iele despuiete,
totul pare o himeră...

trec prin faţă vechi icoane,
pe sub arcuri şi coloane,
vechi statui negre de lut,
ce se-afundă în trecut.

figuri de femei frumoase,
înşirate numai oase,
se aud călcând în şoapte,
dănţuind în miez de noapte.

trec prin gându-mi doar vestale,
chipuri triste, figuri pale,
trec în muzici triumfale,
cu parfum de-nmormântare.

zboară zânele frumoase,
însirate numai oase,
se tot duc, pierdute-n timp,
spre eternul din Olimp.

în grădina efemeră,
primăvara prinde vise,
totul pare o himeră
cu poveştile închise.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (2008)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu esti somnul

Intotdeauna toti m-au iubit,
Cei ce ma urau m-au iubit cel mai tare.
Am trecut printre oameni
Mereu acoperita de dragoste,
Cum trec prin iarna
Acoperita mereu de ninsoare.
Legea talionului e fara mila.
Iubirea cere iubire
Cum sangele cere sange,
Cand ninge
Si lascive, amenintatoare,
Funii lungi de argint
Scamosat ma incing,
Ninsoarea imi cere si mie sa ning.
Dar eu trec prin zapada dormind,
Tu esti somnul din care
Nu vreau sa mai ies,
Rar cate-o privire mai mare
Distrata, uituca visez,
Neaua moale ingheata pe mine,
Ma strange,
Mi-e cald in somn si bine
Si stiu ca o sa mor,
As fi iertata

Daca m-as trezi din tine,
Dar nu-mi doresc decat,
De sub pleoapele inchise izvorat,
Falfaitul acesta usor.
Trec dincolo a de zapada,
Spre inima celui din urma labirint,
Unde m-asteapta-o dreapta judecata
Care-o sa ma gaseasca vinovata
Poate
Si-o sa ma pedepseasca pentru toate
Iubirile pe care le-am netrait dormind

poezie de Ana Blandiana
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!