
Amurguri
Amurguri
Vopseli
Triste culori,
Dureri pe negândite...
Amurguri...
Spoieli
Boieli
De-atâtea ori,
Induceți gând
Contemporan,
Uneori...
Amurguri...
Vopseli
Triste culori,
Spoieli
Boieli,
Speranțe părăsite...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Oh, amurguri...
Oh, amurguri violete...
Vine
Iarna cu plânsori de piculine...
Peste parcul părăsit
Cad regrete
Si un negru croncănit...
Vesnicie,
Enervare...
Din fanfare funerare
Toamna sună, agonie...
Vânt de gheată s-a pornit,
Iar sub crengile schelete,
Hohot de smintit.
Nici o urmă despre tine,
-- Vine, nu vine...
Oh, amurguri violete...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurguri prăfuite
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite,
Verdele și-l mai păstrează
Frunzele nevămuite.
Soarele, încinsă rază,
Arde-n câmpuri pustiite,
Toamna ziua își scurtează
În amurguri prăfuite.
Fumegă pajiști mocnite,
Măceși pustnici sângerează,
Greieri în fracuri cârpite
Cânt-a jale și oftează,
Toamna ziua își scurtează.
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tăcutele amurguri
Mi s-a ascuns,
din văzduhuri, vara
și nu mai arde
țarina ca para;
de-acum frunza
va muta din geamuri
odiseea serii
dezmierdată-n ramuri.
Prin tăcutele amurguri,
asfințirea verii
îmbracă în roadă
gutuii și merii;
asemenea lor,
inima-mi cutează,
iar miezul vârstei
încă mă păstrează.
poezie de George Pena
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Piano
Si iar toate-s triste.
Si azi ca si ieri --
Potop de dureri.
Si visul apune
În negrul destin...
Si vremuri mai bune
Nu vin, nu mai vin,
Si nici mângâieri...
Si iar toate-s triste,
Si azi ca si ieri..
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Amurguri roșii
Amurguri roșii,
Geana melancoliei îmi apleacă,
Chemând seninul nopții în ajutor
Și peste poarta bolții înstelată,
Privesc iubirea mea,
Înger călător-rătăcitor.
Fântâna dragostei
În depărtări ascunsă,
Păzită de zmei cu săbii de argint,
Mă cheamă să o curăț
De pânze de păianjeni,
Și apa miraculoasă
La lumină să-i aduc.
Căci au trecut mulți ani,
De când căldarea aurie,
Apă din fântâna dragostei
Nu a mai scos,
Și mie atât de sete
Și foame de iubire,
Fără nici o speranță
De mai bine în viitor.
Și de-am să mor de sete,
Cu gândul la apa fermecată,
Ascunsă în zări îndepărtate,
Râvnită în amurguri roșii pastelate,
Sau visată,
Să ai tu cititorule noroc de fericire,
Niciodată alterată.
poezie de Valeria Mahok (18 aprilie 2005)
Adăugat de Valeria Mahok

Comentează! | Votează! | Copiază!
Farmec viu
Ai pingelit drumul spre soare
cu pași vânzători de-ntuneric,
clepsidrele răsar pe trotuare
ca pietrele reci în amurguri,
e-un gând mai absurd decât viața
icnind în ungherele nopții
în clăi de fânețe și
birturi cu unsoarea pe uși
și firma ascunsă sub pat?!
Leșinuri absurde-n tribune
și zâmbete vii în saloane
tatuează zarea cu visuri,
cu licori sângerânde
și amurguri întristate de zei.
Ai pingelit drumul spre soare
cu pași vânzători de lumină,
în farmecul ei viu nu se moare.
poezie de Marinela Preoteasa
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt mesagerul
Sunt mesagerul trecerii
acestui timp fără oprire,
al patimilor amanților tăcerii,
al păsărilor trezind elipse cerului.
Sunt o aripă a sufletului meu
și a cântecelor din amurguri,
cu soare și flăcări nestinse,
cu clipa sfioasa a iubirii vibrând,
printre dureri și lacrimi căutând.
Mi-e sete de tine, chitara mea,
pierdută undeva prin vise și zbor
în nopți lungi și triste când nu dormi,
printre muzici mult visate și dor.
poezie de Cornelia Minda
Adăugat de Cornelia Minda

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de vară
Histerizate fecioare pale
La ferestre deschise palpita...
In amurguri rosii, nuptiale,
Stau pale si nu se mai marita.
Eu trec imbatranit, ca si ele,
Si-asemenea inima mea plange
Din treacat, tuturor, in perdele,
Le pun cate-o roza de sange.
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Fermecată de amurguri
exprim sentimente la modul narativ
soarele poveștilor mă inspiră mereu
am un spirit de umor inventiv
scot din piatră seacă norocul meu.
fermecată de amurguri ce devin aurore
pot transforma tristețile în bucurii
în flux nemărginit se scurg atâtea ore
așteptând nerăbdătoare extazuri azurii.
îmi extrag energia de la rădăcini
seva vieții mele din lumina curge
vaste clarități răsar arbori divini
fecundati de iubiri demiurge.
muguri de speranță fericită gust
departe de amaruri de dezgust.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
cartea deschisă -
amurguri răcoroase
în primăvară
haiku de Sandiana Ionela Gheorghe
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini copleșite de culori
Fiecare inimă
pulsează dureri.
Se pare că iubirea
nu cunoaște hotare,
suntem susceptibili
de a fi depășiți
de imaginația noastră.
Și într-adevăr,
Universul
e format din culori.
poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
toamnă capricioasă -
triste culori în simfonia
lui Vivaldi
haiku de Doina Maria Tudor (14 noiembrie 2017)
Adăugat de Doina Maria Tudor

Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu n-o mai iubesc, dar mă-ndeamnă
Din vremuri un vechi obicei:
Să trec în amurguri de toamnă
Prin dreptul ferestrelor ei..
Zaharia Stancu în romanul Pădurea Nebună, Editura Cartea Românească -1974
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg antic
Havuzul din dosul palatului mort
Mai aruncă, mai plouă, mai plânge -
Și stropii căzând, în amurg, iau culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Plutește un lanț de lebede albe,
Iar visul din parc în lac se răsfrânge -
Amurgul pe lebede pune culori:
De sineală, de aur, de sânge.
Uitate, statuiele albe privesc,
Albe visând c-un aer ce plânge -
Și lasă amurgul pe ele culori:
De sineală, de aur, de sânge.
poezie celebră de George Bacovia din volumul Plumb - 1916
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori în calendar
de la Andrei la Ioan,
de la Ioan la Dumitru
de la Dumitru la Gheorghe,
de la Gheorghe la Mihai,
de la Mihai la Nicolae,
de la Nicolae la Vasile,
tot pământul se îmbracă în culori
vii, vesele, mohorâte sau triste,
iar culorile se amestecă într-un cer
peste o primăvară
peste o vară,
peste o toamnă,
peste o iarnă,
peste un pământ răscolit de nevoi, de griji
doar uneori de bucurii,
la sărbători toate culorile se adună să spună povestea
unor oameni simpli,
ce au trăit și murit într-un pământ numai al lor.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nervi de toamnă
(Toamna... iar sunt copil)
Toamna... iar sunt copil,
Prezența mea am pierdut-o...
Si iar defilează, umil,
Mizeria uitată de cei ce-au cunoscut-o.
Inima, grea, se izbește-n bizare cadențe....
Oftică, toamna și zdrențe...
Despre asta nu, despre aceea nu,
Frunze la vânt...
Hohu,
Si eu am fost pe pământ,
Dar unde-ai fost tu?
Sunt iar in orașul enorm.
De cei ce se sting, nimeni nu regretă.
Dorm...
Toamna... si amurguri de jale
Pătează cu o spaima violeta
Oglinzile publice, murale.
Adio, visul se ascunde...
Inainte? Inapoi? Oriunde...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi, triste amintiri
grădinile-s mai triste ca atuncea
și norii toti coboara mult mai jos
înghit flamanzi corolele firave
și firul ierbi-l stoarce de frumos.
naduful lor revarsa peste frunti tacute
si-n brate strang nelinisti di-mprejur
le-as cere-o lacrima cu imprumut, sa-mi lase
sa ud gradini de inimi in urme de condur.
si cat pamant se frange, cate uitari se sting?
in cate lire mor, iubiri, chemari si nu-s,
din ceruri tot coboara cu miile culori
intr-un pastel de toamna, cu ploile-n apus.
si curg, si neastampar e prin alei si ganduri
si cata nerabdare in negura, pustiu
doar un condor mai scrie in zboru-i tot inaltul
cu triste picaturi din ochiul negru, viu.
străjeri din brumă dulce isi picura nectarul
în cupele de roze ramase-n vechi iubiri
în scrinuri de rugina se-ascund parfumuri blande
cu-mbratisari de-atuncea, azi triste amintiri.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aș ucide cu zâmbet
ce mirări mai cuprind răsărituri
ce strânsori se adună în minți?
mi te știu prea curând că-mi vei fi în amurguri
și vom face din sloiuri culori prea fierbinți.
răscolești când în mine, când vise
când frunze prea crude, când în ploi prea cernînd.
eu, te-aș bea dintr-o palmă ce răsună promise
tăceri unduite așternând peste chipul visând.
de ți-aș prinde aceeași visare ce-n mine
rătăcește prin colțuri ca-ntr-o zare, deșert
te-aș ucide cu zâmbet ce- l vrei doar s-aline
enigmă-nflorind flori de măr în al nopților creștet.
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou de serenadă
Pansele negre, catifelate
Pe marmora albă s-au veștejit,
Și-n tainice note s-au irosit
Parfume triste, îndoliate.
Eu singur, cu umbra, iar am venit,
O, statui triste și dărâmate, -
Pansele negre, catifelate,
Vise, ah, vise, aici, au murit.
În haine negre, întunecate,
Eu plâng în parcul de mult părăsit...
Și-a mea serenadă s-a rătăcit
În note grele, și blestemate...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucureștiul, îndeosebi, are cele mai toxice amurguri, în toate anotimpurile. E greu să rămâi singur, să nu te îndrăgostești, să nu-ți cauți pereche într-un astfel de oraș, în care soarele se stinge cu atâta melancolie...
Mircea Eliade în Nuntă în cer (1938)
Adăugat de Lois Lane

Comentează! | Votează! | Copiază!