Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cocoşul şi puiul

Prin ograda mare, plimbându-se ţanţoş,
Ce s-a gândit el, să se dea cocoş.
Văzând cum că puiul îl cam necăjeşte,
Tare-nfuriat, la el se opreşte.
"Ia ascultă-ncoace, dragă pufuleţ,
Să-ţi câştigi grăunţa, fi puţin isteţ!
Când se lasă seara şi pleci la culcare,
Dute în pridvor, strigă-n gura mare,
Bate din aripă, ca şi-nfuriat,
Nu uita de unde, puiuţ, ai plecat!
Chiar pe vreme bună, ori când vine frigul,
Tu să cânţi de-a pururi, numai "cucurigu"!"
Aflând puişorul, fiind speriat,
Cu un simplu gest, l-a şi ignorat.
"Ia ascultă şeful! Pune-ţi pofta-n cui!
Şi tu ai fost odată, ca şi mine, pui..."
Dar văzând cocoşul un aşa reproş,
Zise-n sinea lui, cu un gând pios:
"Cât ai fii de ţanţoş, nu te da cocoş."

fabulă de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul părăsit

Părăsitul, fără scuză,
Foarte necăjit încheie:
"Ce să-i faci? Deşi e muză,
Pân-la urmă-i tot femeie!"

epigramă de Olimpiu Radu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pământul e rotund

Pământul e rotund. Se poate.
Nu are faţă şi nici dos
Iar dacă i te uiţi în spate
îi vezi obrazul, ne-ndoios.

E drept, există lună, poezie
şi, undeva, şi-un orăşel
N-ai ce să-i faci. Aşa a fost să fie
Iar când eşti mort, te-ai săturat niţel.

Director fii! Fii gras şi încuiat!
Îmbracă frac, joben, dichisul tot.
Iar când vreunul nu te-a respectat,
Dă-i peste bot.

Fii prost. Dar şi lucid. Fii aşadar,
pe cât de prost pe-atât de chibzuit.
Te-nscrie mâine-n trustul financiar
şi fii per tu cu Kruger şi Schmidt

Şi să te culci cu soaţele, în plus.
Îi zice "târgul liber", cum se ştie.
Să nu se pară că-i priveşti de sus.
E lumea populată, deci pustie.

Sunt chiparoşi în sud, livezi cu poame.
Pentru-ofticoşi, la sud e ca-n spital.
De nu câştigi e sigur că faci foame.
Opt livre cântăreşte-un prunc normal.

Să nu te laşi împins, să-i scuipi în faţă
pe ceilalţi oameni. Fă-o cât mai rar.
Nu e rentabil totdeauna-n viaţă,
căci omul nu e rău ci ordinar.

poezie celebră de Erich Kastner, traducere de Dragoș Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a spus bine că oamenii gândesc ca o turmă; se poate observa că o iau razna în turmă, şi îşi revin încet, unul câte unul.

citat din Charles Mackay
Adăugat de Elena Gheorghe
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lebăda, egreta şi sfântul

vocile, păpădiile şi zmeii
se înalţă dimineaţa
când roua mişună
pe coapsa ei

spre seară
se-nclină vreascurile pădurii
unul câte unul
în părul ei

numai ea
caută melci
pe care să-i zdrobească în tihnă
unul câte unul

în timp ce tu
fără voie
vorbeşti ca prostul
cu peştele lui Noe

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit încă unul

A mai murit încă unul -
cu foamea pe faţă,
cu ochii de ceaţă,
cu mâini ca tutunul.

A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.

Trei, şase, opt, zece...
A mai murit un mişel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
şi nici mămăligă.

Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăşi de moarte,
poftim încă unul!

Lăsaţi-l să plece!
Nu spuneţi o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
şi-o pâine rece.

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot vântul...

Când vântul urlă ca turbat
Şi este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poţi să-i vorbeşti şi să-l întrebi
De ce-i aşa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Şi de la geam.
Şi simţi cum tulburarea lui,
Te prinde şi pe tine,
Şi-ţi răscoleşte nedoritul,
Iar braţele stângându-ţi haina
Se-mbrăţişează unul pe-altul
În timp ce sufletul ţi-e zgribulit
Şi-ţi spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purgatoriu

Psihologia mulţimii
târziu a povestit:
Nebunia unită
ciclic s-a războit.
A ei dorită eclipsă
e să trimită
lumea-n Apocalipsă.
Acum, când piticul,
atomul cel mic
e... năzdrăvanul,
supremul voinic!
Dumnezeu,
notă a luat
apoi a zis răspicat:
Îngeri şi demoni
până acum am fost delicat,
oi albe şi negre
în stână aţi stat.
v-a înbulzit răutatea,
cu Natura v-aţi pus
de era să trimiteţi
Pământu-n apus.
Gata cu gluma!
De mâine,
la strungă vă poftesc,
vă dau mătrăgună,
vreau să cermălesc.(aleg)
Nu contează blana,
năravuri eu vă cot, (caut)
de aflu că sunt multe
vă lingeţi voi pe bot.
Trai liniştit,
dulcegării în viaţă
şi tot ce aţi dorit
obţineţi cu durere,
vă pun la tăbăcit!
Cei neatinşi de turbă(rabie)
cu albul însemnaţi,
vor face front de luptă
ca lumea să salveze,
de greaua încercare
a oilor breze.
Să nu slăbiţi atacul
continuu dezbinaţi,
atrageţi în capcane,
cu ştiri debusolaţi.
Cancan, conflic, corupţie
întruna picuraţi.
Ca să nu roadă sacul,
hodină nu le daţi.
De-or înceta să sufle
de grijă vă absolv,
"legitimă apărare"
voi scrie la ceaslov.
Ce te agiţi în turmă
alb pricăjit?
ştiu că te roade boala,
eşti tare necăjit.
Nu pot să iau durerea
viaţa să-ţi prelungesc.
Am casă mare!
Zeii dospec destine,
de care nu pot
să m-ating,
cînd muribunzii
mâna-mi întind.
Cel mult câte unul
dar rar, pot să fac
Sfânt pe vecie,
Poporul să-mpac.
Mileniul e pe sfârşit,
linii bune, v-am definit.
Acţionaţi fără milă,
aveţi jumate de veac
Vacii Nebune,
Să-i puneţi leac.

poezie de Tudor Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E trist când ajungi să faci lucruri doar ca să vadă alţii ce viaţă frumoasă ai. Când îţi pozezi mâncarea, când nu intri în piscină fără o poză, când nu te faci mort în club fără sa faci un live în care crezi că eşti funny, când te duci la bibliotecă fără să pui un status despre ce carte citeşti. Oh, scuze de ultima parte, mă luase somnul scriind. Când o să-ţi dai seama că viaţa se poate opri oricând, o să întelegi şi că scopul ar trebui să fie unul personal: să te bucuri de fiecare clipă şi să te simţi bine. TU, pentru TINE. Amintirile şi trăirile cele mai frumoase nu sunt nici în poze, nici în hârtii, nici pe buzele altora. Sunt în capul tău. Sau în sufletul tău. Şi stii ce e tare?! Că de acolo poţi să le dai play şi să le accesezi oricând. Chiar dacă n-ai baterie la telefon sau chiar daca se închide facebookul. Cea mai bună zi din viaţa ta este aceea în care decizi că viaţa îţi aparţine!

citat din Florin Ristei
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint...

Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferenţa de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.

Îl venerăm cu toţii... "alimentul",
Ce ne menţine, treaz şi productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Şi-n reuşite este... instrumentul!

E gelatină pură, de-energie,
Ce-şi schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îţi-asigură, de-ţi meriţi... efigie!

Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îţi spune, de alegerea e bună,
Şi lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.

Cu el e cert, că poţi să faci un ban...
Îţi spune, start, şi unde să opreşti,
Să nu fi prost, dar nici să nu jigneşti;
Te învaţă să fi drept, sau nu... să fii infam.

El te ridică, sau te pune jos.
Din ochi te învaţă, dacă să clipeşti,
Ca să câştigi ceva, de şmecher eşti;
Să ştii, cum să profiţi, să ai folos.

Cu el te-ajuţi, din mâini cu stil să dai...
Să baţi în ritm, sau să loveşti mai tare...
Să dai plăceri, sau să-ţi păzeşti onoare;
Să furi, de eşti un hoţ... dacă nu ai.

Tot el te-ajută, avantaj să scoţi
Din clinciuri, sau... neprevăzut...
Dintr-un nimic, devii un cunoscut;
Din neajuns, ajungi şi tu, să poţi.

El e cel ce discerne, tot ce vezi;
De-i adevăr, în multul de minciună...
Să nu confunzi, ce-i pe Pământ, cu Lună,
Să afli, dacă trebuie să crezi.

Cu el te naşti, dar zero-i la început.
De nu îi dai exemple, cum să facă
Te lasă baltă; n-o să ai răsplată...
Rămâne nul, cum meciul... ne bătut.

Nimic nu face, dacă nu-i impuls.
Îţi aparţine, să ţi-l creşti treptat...
Să ţi-l educi-în colos nemăsurat;
Să-ţi dea mister, să fii, de nepătruns...

Te învaţă, dacă vrei, cum să conduci.
Îţi poate pune lumea la picioare...
Nu se consumă; imun la ce te doare,
El pe naivi, ţi-arată cum să-i duci.

Dar ştie şi conducere leală,
Dar tot cu scop; să-ţi fie ţie bine.
Căci n-are, niciun gând, pentru oricine...
La el, nu-i diferenţă; sănătos, sau boală.

E partea machivelică din tine...
Aceea, ce n-arată cine eşti.
Te învaţă să câştigi, spunând poveşti;
La alţii, să faci rău... şi ţie bine!

Concluzia-i că, dacă nu-i... nimic nu e!
El face diferenţa, dintre-un tâmp, sau geniu...
Să-l studiezi, îţi trebuie un mileniu;
De aceea îmi place, creierul... pane.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Consecinţa cumpătării

De "excese" când se lasă
A-nţeles şi-un copilaş.
Că nu prea mănâncă-acasă,
Ia dejunul în oraş...

epigramă de Constantin Iuraşcu-Tataia din Reflexe (şi reflecţii) într-o picătură de cerneală (2005)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele vine la tine

Când pe stradă întâlneşti, un om tare supărat,
e de-ajuns să îi zâmbeşti. De necazuri l-ai scăpat.
Dacă ştii că cineva locuieşte singur,
e bună vizita ta. De asta fii sigur.
Dacă vântul bate fără rost şi copaci îndoaie,
tu oferă adăpost, omului aflat în ploaie.
Unui om care nu vede, este bine să-i citeşti,
că atunci va înţelege, cât de mult tu îl iubeşti.
Pe cel rătăcit pe stradă, către casă să-l îndrepţi
Nu-l lăsa în drum să cadă. Răsplată să nu aştepţi.
Când un bătrân nu mai poate să se ridice de jos,
stai un pic şi te socoate, cum poţi să-i fii de folos.
Chiar dacă-s lucruri mărunte, au însemnătate mare,
dau iubire cât un munte şi oferă alinare.
Important este să crezi că ceea ce faci e bine.
Într-un târziu ai să vezi; Binele vine la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

bună, sunt Tony Grăsunul,
ca mine nu e nici unul,
numa-n braţe învăţat,
sunt motanul preferat,
despre mine, dragi copii,
sigur veţi mai auzi,
acum mă duc la plimbare,
pe-aici e căldură mare,
ca-n Tailanda, ce sa-i faci
şi când plouă, plouă-n draci,
dar eu sunt la înălţime
şi în braţe mi-este bine,
sper să faci poze frumoase,
cu pisici simandicoase
şi cu mine zâmbitor,
sunt cel mai frumos fecior.

poezie pentru copii de Elena Malec din Trei feline cu buline
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul şi pomul

Un stăpân avea un pom,
Stăpânul se numea om!
Pomul roadele-şi arată,
Dar stăpânul niciodată:
"Proprietate privată"!

Preţuind a sa avere,
Pomul ţine la vedere,
Dezvelind fructele lui
Ca rod al pământului
Şi dăruieşte oricui!

Vede un om necăjit,
De putere părăsit,
Îşi apleacă poalele
Să-i culeagă roadele
Potolindu-i poftele!

Omul, când are necazul,
La vecin sare pârleazul
Să i-l lase în grădină,
Chiar de n-are nicio vină,
Din mocirlă-l bagă-n tină!

Cine-i omul, ce e pomul?
Omul se încrede-n Domnul,
Pomul ştie stăpân omul,
Amândoi trăiesc sub soare,
Fiecare singur moare!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binecuvântat eşti Domnul meu!

Binecuvântat eşti, Doamne
Toate Tu Le rânduieşti,
Îmi dai hrană când mi-e foame
Mă ajuţi, mă ocroteşti,

Orice pas pe care-l fac
Eu la Tine mă gândesc,
Mai bine prefer să tac
Ca vorbind, să nu greşesc,

Să nu supăr pe vreun frate
Sau vreo soră să jignesc
Căci fără să vreau, se poate,
Să-i supăr, să-i necăjesc...

Mă feresc de vorbe grele
Oricât aş fi de mâhnit,
Nu vreau să mă-nvăţ cu ele
Chiar dacă sunt ispitit.

Diavolu-i neobosit,
El pe toţi ne urmăreşte
E-ncântat şi fericit
Când ce vrea, îi reuşeşte.

Doamne, stai în a sa cale
Nimic să nu-i izbutească
Şi fii plin de îndurare
Cu cel ce vrea să-Ţi slujească.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan (22 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi pasă (pamflet)

Îmi pasă şi mă doare starea naţiunii,
Când văd aleşii care se comportă
Mai lacomi ca hiene şi mai răi ca hunii,
Din ciolan să ia întreaga cohortă.

Cu sabia-n cuvânt şi cu resteu în ură,
Nimic nu lasă rivalilor mărunţi!
Se luptă să le ia şi pâinea de la gură,
Să nu le ştie manevre de corupţi!

Când biata ţărişoară este sub greutăţi,
Ei fac planuri, de unde să ciupească.
Onoarea îşi compromit, când calcă şi pe morţi
În planul hapsân, să se pricopsească!

De poporul român, îmi pasă şi mă doare,
Văzând că din greu, pentru fii se zbate,
Iar "patrioţii" se-arată la sărbătoare,
Să vorbească despre moralitate!

Adesea mă întreb în sufletul meu umil,
Unde şi cu ce a greşit poporul,
Să-şi ducă povara vieţii în destin osti,
Când trecutul umbreşte viitorul?

Aş vrea să-i meargă bine, iubitei mele ţări,
De bucurie să-i scriu osanale!
Să-i duc vestea bună pe nemărginite zări,
Când n-oi mai simţi vântu-n buzunare!

* Din antologia colectivă "Ţie, mamă Românie"
*Pamflet politicienilor români!
*La mulţi ani, România!
* La mulţi ani, români, oriunde vă aflaţi!
© Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din România - patria din sufletul meu (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O maimuţă şi-un purcel

Pe o creangă subţirică,
Fără teamă, fără frică,
O maimuţă, zis Dăinuţa,
Toată ziua se dă huţa.

Îl îndeamnă pe purcel
Să se caţere şi el,
Şi banane să mănânce,
Galbene, cu miezul dulce.

- Să nu crezi că nu aş vrea
Să stau sus pe-o rămurea!...
În banan sau în gutui
Niciodată nu mă sui.

Ameţesc şi nu mi-e bine,
Că am rău de înălţime.
Stă maimuţa şi gândeşte
Şi de râs se prăpădeşte.

- Zi, mai bine, măi Grohică,
Eşti grăsuţ şi că ţi-e frică,
Ramura se-ndoaie tare,
Bufff... rămâi fără picioare!...

- M-oi urca eu, dar aşteaptă,
Tu te crezi prea înţeleaptă,
Dar maimuţa nu e om,
Că n-a coborât din pom!...

fabulă de Gabriela Genţiana Groza (31 august 2013)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea

De la unde-ai fost odată
Pân' la unde vrei s-ajungi,
Dai din coate, ochii roată,
Depărtarea s-o alungi.

Te agiţi ca într-o mare
Ce te-ntâmpină c-un val,
Uneori, mai fără sare,
Alteori, catastrofal.

Şi nu vezi că-i doar o mare,
Nu vezi nici că-i doar un val,
Te forţezi să-ţi faci cărare
Către un... ceva final.

Când ajungi, priveşti în urmă,
Dar ţi-e foarte greu să vezi
Căci, în spate, anii, turmă,
Te aşteaptă să te-aşezi

Şi se ţin de tine... aţă,
Nu ai loc spre unde-ai fost,
Şi-ţi dai seama că o viaţă
Ai trăit-o... fără rost.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veveriţa şi Martinică

- Ursule, de ce eşti necăjit
Şi te văd la tomberoane?
Pe mulţi am auzit
Că duci lipsă de mâncare.

Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea şi grăsime,
Fii ca mine herbivor
Şi trăieşti foarte bine.

Eu mănânc nuci din nuc
Şi alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.

Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.

Urcă zilnic sus la munte
Cu poieni, ori prin pădure
Şi găseşti fructe multe,
Zmeură multă, fragi şi mure.

N-o să ai nici colesterol,
Sau să ajungi cumva obez,
Escaladezi munţii uşor,
Ascultă-mă şi ai să vezi!

La colnice întâlneşti
Câte o capră rătăcită,
Singur ai să recunoşti
Că duci o viaţă liniştită.

- Aşa fac, scumpă fetiţă
Şi-ţi mulţumesc pentru sfat
Eşti tu şmechera veveriţă,
Dar, cu mine, ai sufletul curat.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea grijuliului

Când te culci, să-ţi pui pe noptieră un pahar plin cu apă şi unul gol că... poate ţi-e sau poate nu ţi-e sete!

culmi
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!