Tot vântul...

Când vântul urlă ca turbat
Şi este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poţi să-i vorbeşti şi să-l întrebi
De ce-i aşa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Şi de la geam.
Şi simţi cum tulburarea lui,
Te prinde şi pe tine,
Şi-ţi răscoleşte nedoritul,
Iar braţele stângându-ţi haina
Se-mbrăţişează unul pe-altul
În timp ce sufletul ţi-e zgribulit
Şi-ţi spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt supărat

Sunt supărat pe vânt... că te mângâie
Şi te-nfăşoară-n clipe de amor,
Că vrea la tine-n braţe să se suie
Şi să te culce-n iarbă, pe răzor.

Sunt supărat pe soare-n dimineaţă,
Că te sărută mult prea insistent,
Că sânii ţi-i alintă şi-i răsfaţă
Şi că-i flămând de tine... permanent.

Sunt supărat pe ploaia ce te strânge
Şi spală trupul tău dumnezeiesc,
Că-i bucuroasă, deşi veşnic plânge
Şi îţi şopteşte-ntr-una''Te iubesc''

Sunt supărat pe clipa de iubire,
Că şi-a făcut cuibar în coapsa ta
Şi că te poartă spre desăvârşire,
Plăcere dăruindu-ţi... dintr-o stea.

Sunt supărat, că nu îmi eşti mireasă,
Că nu te am la mine-n aşternut,
Şi vremea nu-i, ca să te iau acasă,
Dar te aştept... la margini de-nceput.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vânt turbat

Sunt clipe în viaţă când sufletul
Ca frunza în pom se odihneste
Vânt puternic strânge cu corsetul
Se adună usor dansează pluteşte

O adiere îl trezeste, îl poartă-n vânt
O zi două, trei, îl lasă şi poposeste
Din frunză, din vânt, se aude un cânt
Apoi mai aprig şi frumos se iubeşte

Cântă copacul, tu stai la o rădăcină
O viaţă tu ai dirijat, eşti un bărbat
Se leagănă în vânt frunza ce suspină
Nu eşti bărbat, eşti vântul turbat

Domol te-ai aşezat pe câmpul curat
Frunza singură să se învârtească
Vântule turbat, o vioară te-a alungat
Sufletul să hotărască, el să iubească.

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne

Multumescu-Ţi Tie, Doamne,
C-ai venit în casa mea,
Stai la masă, de Ţi-e foame
Tot ce am bun, Îţi voi da

Loc de cinste vei primi
Căci Tu meriţi, Domnul meu
Şi toate le-om împărţi
Şi Te voi iubi mereu

Pentru Tine, m-am schimbat
Şi păcatul îl urăsc,
Nu mai sunt ca altădat
Tot ce am, Îţi dăruiesc

Inima şi viaţa mea
Sunt ale Tale, Ţi le-am dat,
Casa şi familia mea,
Tot ce am, şi-am căpătat,

Doamne, le-mpărţesc cu Tine
M-ai salvat şi-Ţi mulţumesc,
Tu, Te-ai îndurat de mine
Raiul, vrei să-l dobândesc.

Vrei Doamne să fii cu mine,
Şi eu, tot aşa doresc,
Să îmi fie veşnic bine
Lângă Tine, să trăiesc.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (12 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub aripă de vânt

De când mă ştiu
eu am iubit Vântul,
de-aceea am pornit drumeţ
să-i aflu adăpostul,
acolo unde...
cerul se uneşte cu marea.
Apoi,
mi-am culcat capul pe un nor
şi am rugat
Vântul de Miază-Noapte
să m-acopere cu aripa lui.
Am tot colindat
de la un pol la altul
şi de acolo m-am întors
schimbată...
Puţin dintr-o boreală auroră
s-a lipit de sufletul meu,
şi toate Vânturile...
m-au adoptat!
Acum, mamă îmi este Furtuna,
iar Viscolul - e tatăl meu!
Vântul ştie că-s de-a lui,
iar eu... sunt Vânt!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Al: Ştii cum e când stai pe canapea şi femeia vine la tine şi-ţi zice: "La ce te gândeşti?", iar tu spui în gând: "Dacă aş vrea să ştii, ţi-aş spune." Dar, practic, nu poţi să-i zici asta, pentru că te-ar omorî. Şi are voie să o facă, pentru că e chestia aia cu menstruaţia sau cu sindromul premenstrual, nu ştiu, nu sunt doctor.

replici din filmul serial Familia Bundy
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Binele vine la tine

Când pe stradă întâlneşti, un om tare supărat,
e de-ajuns să îi zâmbeşti. De necazuri l-ai scăpat.
Dacă ştii că cineva locuieşte singur,
e bună vizita ta. De asta fii sigur.
Dacă vântul bate fără rost şi copaci îndoaie,
tu oferă adăpost, omului aflat în ploaie.
Unui om care nu vede, este bine să-i citeşti,
că atunci va înţelege, cât de mult tu îl iubeşti.
Pe cel rătăcit pe stradă, către casă să-l îndrepţi
Nu-l lăsa în drum să cadă. Răsplată să nu aştepţi.
Când un bătrân nu mai poate să se ridice de jos,
stai un pic şi te socoate, cum poţi să-i fii de folos.
Chiar dacă-s lucruri mărunte, au însemnătate mare,
dau iubire cât un munte şi oferă alinare.
Important este să crezi că ceea ce faci e bine.
Într-un târziu ai să vezi; Binele vine la tine.

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porcul şi purceluşul

Porcul, cum e el, foarte nesimţit,
Pe coteţul său, rău s-a necăjit...
Supărat, grăsunul, că n-a primit dejunul,
Începu să-i certe, unul câte unul.
Un purcel din turmă niţel pricăjit,
Văzând unchiul său, tare necăjit,
Să-i zică o vorbă de duh, s-a gândit:
De te crezi puternic, mare de statură,
Nu câştigi nimic, când eşti plin de ură,
De faci gălăgie, sau de taci din gură,
Într-o bună zi, tot ajungi friptură.
Deci mai bine lasă dejunul să-ţi vie!
Ştie el, stăpânul, când ţi-e foame ţie...

poezie de Livia Mătuşa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndemn creştin

Când ai sufletu-ncărcat
De păcate şi greşeli
Fugi la Marele-mpărat
Ca să scapi de poticneli.

De eşti trist ori supărat,
De ai sufletul amar
Mergi la Prinţul Preacurat,
Căci Isus e plin de har.

De-ai greşit şi-ţi pare rău
Şi din suflet te căieşti,
Dacă vrei să fii al Său
Vino să te pocăieşti!

Vino-ndată, ce mai stai?
Nu mai sta pe gânduri, deci!
Ştii tu câte zile ai?
Domnu-ţi dă viaţa de veci!

Calea-ngustă-i drumul tău,
Poarta strâmtă - uşa ta.
Nu respinge Harul Său
Şi acceptă Pacea Sa!

poezie de Dorel Puchea din Seminţe de Rai
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mi visul

Ce e cu tine înger mic blând
Ce simţi de sufletul ţi-e frânt
Ce dor poti duce tot umblând
Ce haine grele porţi în vânt

Nu îmi răspunzi, eu am stricat
Îmi este dor de râsul tău divin
Iartă-mă dacă te-am supărat
Îmi cer acum iertare mă înclin

În urmă negură deasă ai lăsat
Ascultă sufletul tu ia in seamă
Nu te-ai uitat, grăbită ai plecat
Iubirea mea mereu te cheamă

Inima mi-e ruptă pe din doua
Te chem acum si nu gresesc
Întoarce-te, da-mi inimă nouă
Lasă-mi visul, să pot să iubesc

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buretele

"... Sângele lui Isus Cristos, Fiul Lui, ne curăţeşte de orice păcat."
(1 Ioan 1:7)

Mă uit la tine... Tu eşti oare?...
Ţi-e haina plină de pământ,
Ţi-e sufletul mânjit şi frânt;
De-abia poţi merge pe picioare...
Mă uit la tine... şi mă doare
Că viaţa prea e trecătoare
Şi prea-i murdar al tău veşmânt...

În căutarea unui bine
Priveşti în jos... priveşti în sus.
Ai vrea un leac, dar leacuri nu-s.
Să scapi de pete şi ruşine
Nu alerga la porţi streine,
Neputincioase ca şi tine —
Tu vino-n şcoala lui Isus!

Căci cel mai minunat burete
E Sângele ce-a curs pe lemn,
Din sfântul dragostei îndemn,
Când Fiul a strigat: "Mi-e sete!"
E Sângele, ce pe-ndelete
Te curăţă de orice pete
Şi-ţi şterge cel mai negru semn!

poezie de Simion Cubolta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevăratele comori

Ce-i oare mai frumos pe-această lume
Decât un cer senin – un cer albastru?
O grădină cu flori, copaci, legume...
Ce-i mai frumos decât să ştii ce-i Sacru?

Ce-i oare mai frumos decât să poţi
Simţi cu sufletul tot ce-i în jur?
Să fii altfel! Să-i poţi iubi pe toţi:
Duşmani, nepoţi, necunoscuţi, netoţi...

Ce-i oare mai frumos decât să poţi,
Cu sufletul, cuprinde-ntreaga lume?!
Să poţi trezi pe oricine din "morţi",
Să fii tu însuţi o minune.

Ce-i oare mai frumos decât să vrei,
Întregul Univers, în braţe, să îl strângi?
Să-i faci să realizeze şi pe ei:
Că nu doar de tristeţe poţi să plângi!

Ce-i oare mai frumos decât să simţi
Pe pielea ta – exact ce tu oferi?
Nicicând să n-ai puterea să te minţi
Că nu meriţi toate aceste averi!

poezie de Andrei Ş.L. Evelin (15 aprilie 2018)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

A fost o pierdere de timp cât am fost supărat pe mine pentru handicapul meu. Dar omul trebuie să îşi continue viaţa orice s-ar întâmpla şi nu cred că m-am descurcat chiar rău. Ceilalţi oameni nu au timp pentru tine dacă tu însuţi eşti supărat şi nemulţumit de tine însuţi mereu.

citat clasic din Stephen Hawking
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fă-ţi timp să stai de vorbă cu părinţii tăi măcar din când în când. Fă-ţi zilnic timp, dacă poţi, să le spui ceva sau să-i întrebi ceva cu un cuvânt iubitor. Aceasta îi va face fericiţi. Şi nu numai pe ei, ci mai ales pe tine.

citat celebru din Traian Dorz
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne... (cântare)

Se stinge lumina afară
Adie o boare de vânt
Cu lacrimi de dragoste iară
Mă rog şi Te laud şi-Ţi cânt.
Te rog pentru cel ce mai plânge
Te rog pentru cel ce-a căzut
Făptura mea toată se frânge
O mână sunt, Doamne, de lut.

Mă pierd fără Tine, sunt mică
Frânturi de cuvinte-ecou
Se-ntorc din tăcere, mi-e frică
Ajuta-mă, Doamne din nou.

O, Doamne, o, Doamne, o, Doamne Domnul meu
O, Doamne rămâi lângă mine,
O, Doamne, o, Doamne, mărite Dumnezeu
Speranţa mea toata e-n Tine.

cântec, versuri de Adriana Cristea (13 martie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un nor din praf de stele

Doamne stiu că ţi -am greşit
Fă-mă stea în noaptea grea
Mă las purtata-n voia ta
Norii grei asupra mea au năvălit

Fără tine sufletul mi-e ne-mplinit
Un nor din praf de stele
Un uragan ce s-a pornit
Ploaia să mă topească-n ele
Iertare-mi cer necontenit

Greşeală c-am iubit neîncetat
Visul pe care mi l-ai dat curat
Pământul soarele si vântul turbat
Greşeala mea-i de neiertat

Ridica-mă tu cu putere
La norii ce s-au supărat
Să îi împrăştii cu iubire
Să fiu acum mai cumpătat

Să întâlnesc soarele când doarme
Luna noaptea când îl îngrijeşte
Luceafărul luminând cu arome
Până -n zori când ne încălzeşte

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cioara şi vânătorul

- Gar, gar, gar
Şi lasă-mă în pace!
Ai venit la mine iar,
Acasă, nu ai ce face?

Mâncai boabe de la tine
Acum vii să mă împuşti.
Nu ţi-e milă, nici ruşine
Pentru ce tu mai trăieşti?

Acasă mănânci friptură
Şi vii să mă necăjeşti.
Cu curcani în bătătură,
De ce, omule, mă goneşti?

Porumbul este al meu,
Să pui la el tot anul,
Vezi-ţi de iepurele tău
Şi nu face pe duşmanul.

- Ce spui, cioară blestemată?
Ieşi afară din tufiş!
Să vorbim şi noi odată,
Nu hoţeşte, pe furiş.

Am lucrat câteva zile
La arat şi semănat,
Acum te văd pe tine
C-ai venit la recoltat!

Buum... s-a auzit odată,
Urmată de o dâră de fum,
Cioara a zburat îndată,
Văzându-şi de drum.

Supărat foc îşi zice
Lasă, că ţi-o fac eu...
Dă la cai câteva bice
Şi se tânguie mereu.

Când a ajuns acasă
De soaţă era aşteptat,
Cu friptură şi vin pe masă,
El însă mereu supărat.

I-a vorbit despre porumb;
De ciori fiind mâncat,
Să-l împene cât mai curând,
Să fie un lucru descurcat.

Să ia cu ea şi nişte sare
S-o presare la fiecare cuib
Una câte una moare
De nu se mai văd prin crâng.

- Am înţeles, vânătorule dibaci
Că au râs ciorile de tine,
Ştiam eu că eşti cârpaci
Aruncă ţăcala mai bine.

Ori ţi-o atârn eu în cui,
Şi-ţi pun ţoiul la vezeală
Să bei, dar să nu spui
Că te-a păcălit o cioară.

poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieţii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perna gândită

să pui posteriorul pe ea
era flexibilă conform
etichetei lipite pe ambalajul
biodegradabil cum spune legea
nescrisă de noul val
te uiţi la ea şi-ţi vine
să aşezi capul dacă-l ai
după ce afli de curenţii de aer
care trec pe acolo şi-ţi alungă
gândul rău infiltrat de mediu nociv
te simţi aerisit când stai
mult cu posteriorul aşezat

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trec zilele

Trec zilele, nu degeaba,
fiecare-şi face treaba,
nu mă lasă pustiit,
mă dă dorului, sleit.

Simt că-mi trece supărarea,
chiar de-mi este proastă starea,
când pe tine te doresc
n-am putinţa să greşesc.

Mă dau dorurilor, toate,
din delict soarta m-o scoate,
de cumva rostu-mi găsesc,
în cazne mă pedepsesc.

Viaţa este ca o pradă,
dând dovadă de bravadă
te pune să stai la rând,
dă noroc când n-ai de gând.

Norocul trece o dată
pe la tine pe la poartă,
ia cu el mintea, cât ai,
vieţii n-ai ce să-i mai dai.

Dă norocul peste tine,
eşti fericit şi-ţi convine,
dar de nu ştii să-l păstrezi
pierzi şi n-ai cum să-l mai vezi.

Însă când o vrea norocul
negreşit să-ntoarcă pasul,
nicicum nu aduce anul
ce-ţi poate aduce ceasul.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Norocul nu umblă târâş, ci zboară pe aripi iuţi şi-ţi iese, când îi vine rândul, fără de veste-n cale; degeaba îl cauţi când nu-l găseşti; degeaba fugi când el aleargă după tine; norocul tău e numai al tău, şi chiar dacă nu l-ai cunoaşte tu pe el, te cunoaşte el pe tine şi nu te părăseşte. Te miri însă de unde iese, şi de aceea stai mereu gata, ca să-l apuci precum rândunica prinde musca din zbor.

Ioan Slavici în Mara, capitolul 6 - Ispita (1 ianuarie 1906)
Adăugat de vivi animator
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugăciunea unei broaşte ţestoase

Doamne, ajută-mă să redevin mieluţa din copilăria pe care mi-ai aruncat-o la câini! Eu nu m-am supărat, Doamne, pentru că mi-ai şterpelit cloşca, tocmai când mă vârâsem sub ea... Şi era atât de cald...!
Nu, nu m-am supărat, ci am tăcut chitic! Pe urmă, din cauza nedreptăţii tale, m-am zbătut ca peştele pe uscat, Doamne!
Puteam să te dau în judecată, pentru sechestrare de pământeni, sau să te pârăsc la D. N. A., pentru însuşire ilicită de luturi! Dar eu te-am iertat... Doamne!
Ceea ce mi-ai luat (şi continui să-mi iei), niciodată n-o să-mi mai poţi da înapoi... De aceea, te implor, Doamne: fă-mă din nou miel, ca să nu mă revolt ci doar să scâncesc, atunci când îmi pui cuţitul la gât...!

rugăciune de Iulia Mirancea (15 octombrie 2012)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!