Veverița și Martinică
- Ursule, de ce ești necăjit
Și te văd la tomberoane?
Pe mulți am auzit
Că duci lipsă de mâncare.
Ia, nu mai fi carnivor,
Lasă carnea și grăsime,
Fii ca mine herbivor
Și trăiești foarte bine.
Eu mănânc nuci din nuc
Și alune de pădure,
Mă alungă omul, eu fug,
Dar îmi este foarte bine.
Mai sar din creangă'n creangă
Prin livezile cu mere,
Nu-s bolnavă, nici beteagă
Pentru mine e o plăcere.
Urcă zilnic sus la munte
Cu poieni, ori prin pădure
Și găsești fructe multe,
Zmeură multă, fragi și mure.
N-o să ai nici colesterol,
Sau să ajungi cumva obez,
Escaladezi munții ușor,
Ascultă-mă și ai să vezi!
La colnice întâlnești
Câte o capră rătăcită,
Singur ai să recunoști
Că duci o viață liniștită.
- Așa fac, scumpă fetiță
Și-ți mulțumesc pentru sfat
Ești tu șmechera veveriță,
Dar, cu mine, ai sufletul curat.
poezie de Dumitru Matei din Clepsidra vieții
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cartea "Indreptar practic de medicina de familie Ed.3" de Dumitru Matei este disponibilă pentru comandă online la 100.00 lei.Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre veverițe
- poezii despre munți
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfaturi
- poezii despre păduri
- poezii despre plăcere
- poezii despre obezitate
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.