Tot vântul...
Când vântul urlă ca turbat
Și este foarte supărat
Nu-i bine-n calea lui să stai!
Poți să-i vorbești și să-l întrebi
De ce-i așa de furios
Pe cine s-a mai supărat...
Și de la geam.
Și simți cum tulburarea lui,
Te prinde și pe tine,
Și-ți răscolește nedoritul,
Iar brațele stângându-ți haina
Se-mbrățișează unul pe-altul
În timp ce sufletul ți-e zgribulit
Și-ți spune-n gând:
- Doamne, ce vânt!
poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maria Grosu. [Vezi și următoarele:
- poezii despre vânt
- poezii despre vorbire
- poezii despre vestimentație
- poezii despre timp
- poezii despre supărare
- poezii despre suflet
- poezii despre gânduri
- poezii despre furie