Justițiarul anonim
E justițiar din fire
(Unul anonim, se pare).
Are "cazuri"... în neștire.
Complexat... nevoie mare.
epigramă de Tamara Bucur (2 iunie 2019)
Adăugat de Tamara Bucur

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Agent complexat
În oraș, la fiecare intersecție
Semafoare inteligente s-au montat,
Iar Ghiță, agentul de la secție
Deja se simte... complexat.
epigramă de Constantin Ionuț Gîrjoabă (16 ianuarie 2010)
Adăugat de Constantin Ionuț Gîrjoabă

Comentează! | Votează! | Copiază!
- spirit justițiar
- Spiritul justițiar este călăul sentimentelor.
definiție aforistică de Paul Louis Lampert din revista "Ioana"
Adăugat de laura

Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul...
de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boțului de lut
cu rațiunea bântuită de neștire
la un pahar de vorbă somnolent
cu liniște la fund în unduire
și veșnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...
poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Printre gene somnoroase
Dimineața-mi intră-n viață.
Zi de zi, la-aceeași oră,
Bem cafeaua față-n față.
catren de Tamara Bucur (2 octombrie 2019)
Adăugat de Tamara Bucur

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul politicianului ideal
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justițiar.
Nu îmi țin banii-n bănci, sau la sertar,
Trei lefuri dau bugetului local.
Stau, uneori, în față c-un pahar,
Gândind să nu mă-ntind la cașcaval.
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justițiar.
Nu iau în calcul vreun dosar penal,
Că înainte fost-am bugetar
Și dup-o viață încă-s vertical.
Dacă mă vreți din nou parlamentar,
Sunt politicianul ideal,
Având ca scop să fiu justițiar.
rondel de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce este un copil complexat?
Un copil cu mamă reală și tată imaginar.
întrebări și răspunsuri
Adăugat de Lucian Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mătușa Tamara (Neșansa mea)
Eu, din fragedă pruncie,
Am avut mătuși o mie:
Mița, Veta, Reta, Clara...
Dar niciuna ca Tamara.
epigramă de Virgil Petcu din ziarul "Prahova" (2007)
Adăugat de Virgil Petcu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă bucur... eu
Mă bucur... eu
... și mă bucur când plouă, peste flori și pe crâng
și mă bucur de raze, uitând să mai plâng,
și mă bucur de tine, când vrei să-mi privești,
ochii de-acum limpezi, ce îmi amețești,
și mă bucur când vii, pe un drum, doar al tău,
te apropii de mine, peste dor, doar al meu,
și mă bucur de noapte, de plapuma ei,
cu steluțe pictate, printre mii de scântei,
și mă bucur de lună, doar ei povestesc,
când sunt tristă pe ziuă, când zâmbesc și iubesc,
și mă bucur de rouă, dimineața o calc,
și răcoarea mă iartă, mă îndeamnă să tac,
și mă bucur de seară, cu al ei asfințit,
îmi aduce aminte, cât de mult te-am iubit,
și mă pierd în lumină, când vin dimineți,
pe un nou răsărit, mă înalț.... să mă ierți!
poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Unul mândru, nevoie mare, se simțea superior celuilalt, nevoie mică.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!

Rondelul meu
Când am fost ură am fost mare,
Dar astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, căci mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Ești mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.
Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare.
rondel clasic de Alexandru Macedonski din Poema rondelurilor, Rondelurile pribege (1927)
Adăugat de Adelydda

Comentează! | Votează! | Copiază!
Tropot anonim
mă simt liber în neînsemnătatea mea
pe pământ
mă bucur de zorii de zi
ca un cal sălbatic
ca și cum aș putea cuprinde
marginile lumii
cu niște copite încă
neatinse de zbor
zgomotul aripilor mele în galop
sărutând iarba
pe sub umbrele largi de nuci
și întunericul care mă cuprinde
pe străzi anoste
în pânza lui de păianjen
gemând de închipuiri
mă simt puternic stând
la celălalt capăt de vuietul lumii
privind identitatea profundă
a orizontului
de unde aștept să apari
ca o enigmă
în tropotul anonim al cailor
liberi
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire...
Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire,
Frúmoasá-mi vecină iúbeșté-n neștire,
Scârțâie-n durere al ei pat, sărmanul,
Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!...
epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (10 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi

Comentează! | Votează! | Copiază!
- soacră
- Una ce-n orice, din fire,
Se pricepe în neștire...
Soacra
distih de Gheorghe Mitroaică
Adăugat de N Gârleanu

Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea mătușii Tamara
Am scotocit prin gropi și prin cenușă
Ca un miner, de iarna până vara,
Dar ce păcat, nu am găsit mătușă
Și nici un cont pe numele Tamara.
epigramă de Valentin David (12 februarie 2013)
Adăugat de Valentin David

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghem-pisic
Stă pe labe, jos, pisicu,
noi îi spunem Mieunicu,
cât este ziua de mare
plânge după demâncare.
Este mic și drăgălaș,
dar e și tare poznaș:
ieri, pe ghem s-a repezit,
l-a luat, l-a răsucit,
cu gura și cu lăbuța,
dându-se peste el huța!
Învârtindu-l în neștire
s-a înfășurat în fire.
Când vine bunicul acasă
ce a văzut pe covor?
-Două gheme de fuior-
Aplecându-se să vadă
unul din gheme avea... coadă.
pe loc s-a speriat
când un ghem a... mieunat
și-a dat seama bunicu,
că nu-i ghem și-i Mieunicu.
Cât era el de bunic
nu văzuse ghem-pisic.
poezie pentru copii de Titina Nică Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Elogiu
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cel greu și alb ca un nămete,
Scos de sub rochii pe-ndelete
Și tăvălit pe largi divane
Ca-n basmele aliotmane.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cum să-i gust tainica dulceață,
Când o să-l iau, pios, în brațe,
Iluminat, ca pe-o icoană,
Spre-a-mi mântui viața-mi vană.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Lin răsfoind și monoton:
Baudelaire, Verlaine, Lautreamont,
Rimbaud, Nouveau, Apollinaire;
Ei n-au văzut ce tu-mi oferi!
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
În casa noastră de chirpice
Din balige de pitulice
Blând frământate-n brume groase
De-un serafim cu-aripi stufoase.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Cărând senin găleți cu apă
Din care căni adinei se-adapă,
Băgând surcele sfinte-n plită
Linse de flăcări ce excită.
De dimineață până seara
Visez la șoldul tău, Tamara,
Precum elevul profesoara
Și-o-nchipuie-n vacanțe, vara,
De dimineață până seara...
poezie de Emil Brumaru din Commedia dell'Arte (2005)
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cred că femeile dau mai mult într-o relație de iubire. Fiecare dintre cei doi investește în relație cât și cum simte și nu mi se pare drept să-i impui partenerului tău să investească la fel de mult ca tine. Sunt cazuri în care el e mai implicat, cazuri în care ea e mai angajată în relație... nu se pot face generalizări.
citat din Monica Bârlădeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb

Comentează! | Votează! | Copiază!
Diferența mare dintre prieteni se vede bine atunci când ai mare nevoie de unul.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de George

Comentează! | Votează! | Copiază!
Actriței Tamara Buciucianu
Buciuceanca e actrița
Ce la cântec dădea ton,
Pe când ea era Chirița,
Iară eu abia... Ion.
epigramă de Vasile Iușan din Ridică-te, Caragiale! (2009)
Adăugat de Vasile Iușan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Moștenire
Mă bucur că am, mamă și am tată
Mă bucur că am frați, și am surori,
Mă bucur că am casă și am masă,
Că am soție, fiice și feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire și destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l știu,
Cel mai frumos și cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfînta moștenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri și azi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!