Moștenire
Mă bucur că am, mamă și am tată
Mă bucur că am frați, și am surori,
Mă bucur că am casă și am masă,
Că am soție, fiice și feciori
Mă bucur că am parta mea de soare,
Că am un cer de-a pururea senin
Că am izvoare dulci și curgătoare
Prin suflet, prin iubire și destin.
Mă bucur că am codrii mei anume
Că am un grai, al meu pe care-l știu,
Cel mai frumos și cel mai scump din lume,
E graiul în care cintecele-mi scriu.
Mă bucur că trăiesc între prieteni,
Că am strămoși ce au luptat viteaz
Și mi-au lăsat drept sfînta moștenire,
Acest pămînt, cu zi de ieri și azi.
poezie de Dumitru Matcovschi
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.