Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire...

Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire,
Frúmoasá-mi vecină iúbeşté-n neştire,
Scârţâie-n durere al ei pat, sărmanul,
Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!...

epigramă de George Budoi din Lume, lume, hai la glume! (10 octombrie 2010)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecină, dragă vecină

Se-mprumută la vecine
Cu bărbaţi, când noaptea vine,
Dar datoare nu va fi,
Că-i restitue, la zi.

epigramă de Ioan Fărcaş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudată e umana fire

Ciudată e umana fire,
Cum pică ea în amăgire,
Şi cât greşim, adeseori,
Când ne-nchinăm la nonvalori.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (28 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul...

de dincolo de fire vă salut
sunt dus să văd cum dincolo de fire
stă castitatea boţului de lut
cu raţiunea bântuită de neştire

la un pahar de vorbă somnolent
cu linişte la fund în unduire
şi veşnicii curgând adiacent
cu efemer de dincoace de fire...

poezie de Iurie Osoianu (11 iulie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unuia gros la şoric

Da, o spun cu tot necazul,
În zadar îi bat obrazul,
Fi'ndcă are-o epidermă
Foarte groasă, foarte fermă.
La atâta nesimţire
Câtă are el din fire,
Ce e pentru alţi' durere,
Pentru el e-o mângâiere.

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (3 octombrie 2014)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hamsia

Hamsie friptă,-n general,
Mănânci când mergi pe litoral,
Dar şi acas', la prânz sau cină,
De ai soţie gospodină,
De nu, mănânci la vreo vecină...

poezie de George Budoi din Peştii, pescarii şi pescuitul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (25 martie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui proaspăt însurăţel

S-a însurat cu o vecină,
Ce lui i-a spus că e virgină,
Dar nu a fost, exagera;
Ce se făcea dacă era!?...

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Epigrame şi Madrigale (29 mai 2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecina

Ieri, frumoasa mea vecină
Invitatu-m-a la cină,
Eu, galant şi pus pe fapte,
Am rămas şi peste noapte.

epigramă de George Budoi din Femeia de la A la Z în Aforisme, Epigrame, Poezii, Pamflete şi Satire (12 februarie 2023)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii pseudocritici literari se poartă pe site-urile literare, pe care li se permite să scrie comentarii, ca o maimuţă într-un magazin de porţelanuri fine şi scumpe: nu se lasă până nu le sparge pe toate. (George Budoi, 12.03.2019).

aforism de George Budoi din Critică şi critici (12 martie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când cineva te primeşte în sufletul lui, lasă bocancii afară!

aforism de George Budoi din Sufletul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (29 aprilie 2009)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilă, tu crede poeţii ce scriu

Copilă, tu crede poeţii ce scriu,
Căci lor li s-a dat o putere
S-audă mai bine, să simtă mai viu
Întreagă a lumii durere.

Ei sunt ca oceanul ce-neacă vrun mal,
Dar când se retrage, el lasă
Mai fin nisipişul, şi-aduse de val,
Ici-colo şi perle ne lasă.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ete, na!

Vecină, dragă vecină
Turna-ţi-aş în jur benzină
Că când văd al tău mijloc
Zău, mi-e teamă că iau foc!

epigramă de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când pedepseşte, omului bun i se stânge inima de durere, iar omului rău îi tresaltă de bucurie.

aforism de George Budoi din Bunătatea şi răutatea (6 februarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

...

să vină noaptea
ca o izbăvire
când totul se împacă
să nu mai fie rană
să nu mai simt durere
cum marea
talazul îşi îneacă
şi vântul din furtună
devine adiere...

poezie de George Ionită
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de toamnă

Vântul şuieră amarnic, stelele de cer se-anină
Florile sub bruma rece se tot tânguie-n grădină,
Noaptea asta răcoroasă nu se-ncumetă să plece
Şi durerea frunzei moarte prea uşor nu îmi va trece.

Pare-se că de iubire frunzele-n pământ coboară
Şi copacul nu le plânge că nu este prima oară
Când îl lasă gol în iarnă şi se duc spre altă lume,
Numai eu le plâng în rime de-am umplut vreo cinci volume.

Este toamnă la fereastră dar în casă-mi este bine,
Mai cerşesc la câte-o clipă să rămână lângă mine
Că mă amăgesc cu vise, cu-amintirile din vară,
Şi mai scot o poezie să nu doarmă-n călimară.

poezie de Marilena Velicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ale bătrâneţii unui scriitor

Se-adună anii, cu etatea
Mă lasă văzul, sănatatea,
Auzul, muza, uit tangoul,
Mă lasă tot mai des stiloul
Şi-oricât pofteşte inimioara,
Nu prea mai văd nici... călimara.

pamflet de George Budoi din Tinereţea şi Bătrâneţea (1 aprilie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudată e umana fire: cu cât un om este mai ignorant, cu atât e mai convins că părerea lui e cea mai avizată.

aforism de George Budoi din Ignoranţa: aforisme şi epigrame (2013)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dietă utilă

De când, frumoasa mea vecină,
Mă lasă nesătul la cină,
Am observat uimit: încap
Cu mult mai bine, în dulap.

epigramă de Ion Ciobanu din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

soacră

Soacra

Una ce-n orice, din fire,
Se pricepe în neştire...

distih de Gheorghe Mitroaică
Adăugat de N Gârleanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Testament

Aş vrea a mea înmormântare
Să fie-acasă în grădină,
Să vină noaptea pe-o cărare
Din când în când câte-o vecină.

epigramă de Petru Miloş (2010)
Adăugat de Petru Miloş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ospitalitate basarabeană

Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă
Şi îl aşez cu toţi la masă,
Luându-mă, ades, la rost.

De-i zic ceva, el nu se lasă
Şi-n felul său de-a fi, anost,
Îmi spune rusul că sunt prost
Când îl poftesc la mine-n casă.

Îi mai ofer şi adăpost,
Când, criţă, nu mai pleacă-acasă,
Căci este de aleasă rasă
Şi, bând şi în câşlegi, şi-n post,
Îmi spune rusul că sunt prost.

rondel de Gheorghe Bâlici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!