Ghem-pisic

Stă pe labe, jos, pisicu,
noi îi spunem Mieunicu,
cât este ziua de mare
plânge după demâncare.
Este mic şi drăgălaş,
dar e şi tare poznaş:
ieri, pe ghem s-a repezit,
l-a luat, l-a răsucit,
cu gura şi cu lăbuţa,
dându-se peste el huţa!
Învârtindu-l în neştire
s-a înfăşurat în fire.
Când vine bunicul acasă
ce a văzut pe covor?
-Două gheme de fuior-
Aplecându-se să vadă
unul din gheme avea... coadă.
pe loc s-a speriat
când un ghem a... mieunat
şi-a dat seama bunicu,
că nu-i ghem şi-i Mieunicu.

Cât era el de bunic
nu văzuse ghem-pisic.

poezie pentru copii de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câştigându-i ghem după ghem la tenis, campionul avusese senzaţia nu că şi-a învins adversarul, ci l-a... ghemuit!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul

(cugetare versificată)
"Ce capodoperă este omul
... Frumuseţea lumii!"
Shakespeare

Dă-ţi seama omule ce eşti,
Ca visul unei umbre pământeşti.
Ca pâinea caldă omul este
Dacă e bun şi locul îl sfinţeşte.

Ca o vioară-n lume omu-i dat
Şi merge când e încordat.
Când coardele viorii i-au căzut
Rămâne ca vioara-lemn tăcut. -

Şi ca un ghem de aţă omu-i dat,
Un ghem sunt clipele aici de stat
Ghem încâlcit ce trebuie descurcat,
Şi nu toţi să-l desfacă au apucat.

Şi-i dat mult lumea a nu privi;
Privind-o mult, n-o poate suferi
Şi omu-i bun atât cât e sărac
În bogăţii altfel oameni se fac.

Doreşti să şti caracterul în el pus,
Pune-l să stea un rang mai sus,
Şi vei vedea ce ascunde-n trup,
Căci deseori om pentru om e lup.

Pomul după roade îl cunoşti
Oameni după fapte buni sau proşti
Metalul după sunet poţi a şti
Şi omul când începe a vorbi.

El înfloreşte ca floarea în câmpie,
Sfârşitul zilelor însă nu-şi ştie
Zilele lui ca iarba-şi au tăiat,
Pe urmă oricare ai fi-tot eşti uitat. -

Cu ce se poate om să se mândrească
Atunci când viaţa este ca o iască?
Un trecător nu se poate mândrii cu avere,
Omul se poate; viaţa e trudă şi durere.

poezie de Toma Adrian Frenţiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ghem de materie

Căruţele
târau caii
înapoi în istorie

dintr-un ghem
de materie
Darwin croşeta
maimuţe şi oameni.

poezie de Valeriu Butulescu din Creşterea nefiinţei (1994)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scama

De sus de undeva o mică scamă,
Venită-ncet, pluteşte vag, cu teamă
Se urcă şi coboară lent prin tindă,
s-opreşte se-admiră în oglindă
Spre ghemul cel tăcut din colţ
coboară
... şi fire cresc pe ghem şi se-nfioară
... şi labe are ghemul ce se-nnoadă
şi coadă are ghemul... vai ce coadă!
Doi ochi verzui se plimbă după scamă
... pupilele cu tăieturi de lamă
Înfipte-n tigrul ca de jucărie
se-nvârt, iar tigrul pare de hârtie
Şi scama vine-ncet... şi ţâşti odată
tărcata labă către scamă cată.
Dar hoaţa printre ghiara-ntinsă-i scama
şi fuge legănată ca pe apă...

poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: Nepublicate 1953 - Amintiri din copilărie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arici, Arici-Bogorici

Ghem de spini şi ţepi uscate,
Stă-ntărit ca-ntr-o cetate.
Poate trece un vecin
Peste el cu carul plin.
Că nu simte nici atât
Cât l-ai gâdila pe gât.
Ca să-l scoată, ca să iasă,
Câini-l latră. Lui nu-i pasă.
Unul, încercând un pas,
S-a ciocnit în ghimpi la nas.
Fiindcă tontul şi netotul
Şi-a vârât în ace botul.
Dac-ar fi citit aici,
El afla ce-i un arici,
Însă câinii n-au habar
De tipar şi-abecedar.
Nesupus la gând pizmaş,
Bogorici e drăgălaş
Cui îl ia cu prietenie
Cântă-i numai din tipsie
Şi-ţi şi joacă o chindie.

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dor

O iarnă de doruri aduc după mine
Te-aştept, hai iubite, cuprinde-mă iar,
Şi soarea-nceput în noi să răsară
Să-i spunem tristeţii că e la final.

O iarnă de doruri aduc după mine
Şi simt iar mirosul din aerul crud
Şi vântul trimit strigând după tine
Hai vino şi spune-mi ce vreau să aud.

Sfârşise-va iarna cu tine de mână,
Şi visele toate dezleg după ghem,
Dar las numai unul din fragedă vârstă
Să ducă ecoul atunci când te chem.

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţie

Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
şi-o tristeţe mă cuprinde.

Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.

Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...

Iarna vieţii sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că am înghiţit o stea

când alergam ca un zăpăcit pe coama dealului
să prind de roate carul mic
să-i pun piedică cu un lanţ din tulpini de păpădie
cum am văzut că punea bunicul la carul cu boii crescuţi de el
luat cu împrumut de la CAP să-şi care lemne pentru iarnă
îmi plăcea că boii încă-l cunoşteau de stăpân
şi-i ascultau cu blândeţe comenzile
când hăis când cea când hooo măi dragilor
mă scutura carul ca pe un dovleac nepriponit
cântam ca un apucat melodii auzite pe la radio
iar privighetorile se luptau să mă-ntreacă
doar bunicul număra frunzele
zicea că vine în curând toamna
mirosea deja a tămâiosă pe deal
când zburdam ziua după puful păpădiilor
ca după galaxiile nopţiilor
ca după steaua aceea care-mi bate acum
în inimă

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua morţilor

Am fost, măicuţă, la mormânt,
ţi-am povestit de-adâncul dor al meu,
tu nu-mi răspunzi şi taci mereu,
iar vorbele-mi se-mprăştie în vânt.

Ai fost o tânără voioasă,
şi-atât de bună pentru noi,
acum stai singură sub ploi,
şi nu poţi să mai vi acasă.

Şi noi, încet, îmbătrânim,
curând o să venim la tine,
şi-o să ne fie tare bine,
că n-o să ne mai despărţim.

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un ghem de întrebări.

Petre Ţuţea în Nelinişti metafizice
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este un ghem de întrebări.

Petre Ţuţea în Teatrul seminar (1968)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâţa bătrână şi şoriceii jucăuşi (poezie pentru copii)

Dragi copii, vă povestesc
Pisicile ce păţesc
Când devin neputincioase
Trândăvind zilnic prin case.

Povestea-i adevărată
Şi copiilor arată
O pisică bătrânioară
Ce dormea zilnic afară.

Şoriceii, la-nceput
De pisică s-au temut:
Nu cumva... pe toţi să-i prindă
Şi o cursă să le-ntindă.

Şi fricoşi precum erau
Văzând că nu zice "miau"
Au tras-o întâi de coadă:
Dacă se mişcă, s-o vadă.

Şi pisica a simţit
Şi iarăşi a adormit
Zicând că e mângâiată
Şi de şoareci adorată.

Şoriceii, au văzut
Repede au priceput
Şi-au chemat mai mulţi să vină
Să se dea, pe trambulină.

Şi aşa au şi făcut
Se jucau foarte plăcut:
Pe pisică se suiau
Şi la vale se dădeau.

Greu este să fii bătrână
Să nu fii tare în vână
Să nu poţi fugi deloc
Fiind, bătaie de joc.

Şi pisica a răbdat
Nici măcar n-a mieunat
Dimpotrivă, îi lingea
Cu lăbuţa,-i împingea.

Şi ce mare veselie
Şoriceii toţi să ştie
Din tot satul să sosească
Aici să se veselească.

Unii, pe ea se suiau
De mustăţi că o trăgeau
Aşa mare veselie
Nu s-a existat să fie.

Şi bătrâna pisicuţă
A fost blândă şi drăguţă
Şi fiind prea bolnăvioară
Ia venit ziua să moară.

Şoriceii, au simţit
Că pisica a murit
S-au dat jos de pe pisică
Neştiind ce să îi zică.

Şi gândind ei ce să facă
Şi nemaiavând o joacă
S-au gândit: groapă să-i sape
Şi acolo să o-ngroape.

Şi aşa au şi făcut
Au săpat şi au tăcut
Pisica au sărutat.
Şi adio, ei, şi-au luat.

Cum să facă ei acum
Al pisicii ultim drum
Căci pisica: era grea
Şi din loc nu se urnea?

Hai s-o tragem de codiţă
De mustăţi sau de guriţă
S-o târâm până la groapă
Pe pământul ud de apă?

Şi pisica decedată
A mai mieunat... odată
Şoarecii, s-au speriat
Şi-au fugit imediat.

Şi de-atunci, n-au mai venit
Şi povestea, s-a sfârşit
Şoricei şi voi să fiţi
Şi pisica s-o iubiţi.

Pisicuţa, e frumoasă
Tânără şi drăgăstoasă
Toată ziua toarce lână
Şi în casă îi stăpână.

Când vede un şoricel
Se repede după el:
Şoricel închipuit
De pisicuţă gândit.

Dragi copii, să vă jucaţi
Pisicuţelor să daţi
Plăcerea de a trăi
Se juca şi a iubi.

Pisicuţele-s copii
Sunt micuţe jucării
Nu cumva să le loviţi
Răi la inimă să fiţi.

Şi eu am o pisicuţă
Este mare şi drăguţă
Îi vorbesc şi îmi vorbeşte
Şi din ochişori clipeşte.

Este-atât de drăgăstoasă
Când face tumbe prin casă
Că-ţi vine să te prefaci
Soricel, mic, să te faci.

Să iubim animăluţe
Căţei, şoricei şi mâţe
Viaţa să nu le-o-ntristăm
Dragoste, să le-arătăm.
Mulţumesc.

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache (18 februarie 2012)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Barry Holden

În ziua când sora mea, Nancy Knapp,
Şi-a dat foc la casă,
Îl judecau pe doctorul Duval
Pentru moartea Zorei Clemens;
Stătusem în tribunal două săptămâni
Urmărind procesul, ascultând fiecare martor.
Era clar că el o lăsase însărcinată după ce o adusese în familie
Şi că nu avea cum să lase
Copilul să se nască.
Well, atunci ce să spunem despre mine, cu opt copii,
Plus unul pe drum şi cu ferma
Ipotecată lui Thomas Rhodes?
Când am ajuns acasă în noaptea aceea
(După ce ascultasem povestea călătoriei cu maşina
Şi descoperirea Zorei în şanţ),
Primul lucru pe care l-am văzut, chiar lângă trepte,
Unde băieţii săpaseră căutând viermi pentru momeală,
A fost securea!
Şi, cum intram, am dat peste nevastă-mea,
Stând înaintea mea, mare, gravidă.
A început discuţia despre fermă şi ipoteci –
Şi am omorât-o.

epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă, pic, pic, pic

Plouă, plouă, pic, pic, pic!
şi nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.

Frăţiorul meu cel mic
este tare supărat
şi mânuţa-şi răsuceşte
în păru-i cârlionţat.

Nu-nţelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuţele-n băltoace...

O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
şi plânge acum cu ploi?

poezie de Titina Nica Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem tricotat

Ca pe un fir prelung
strâng durerea în mine
făcând-o ghem
Când voi avea pleoapele libere
voi tricota din ea vise
şi ciorapi călduroşi
pentru a mi se pierde urmele.

Din ce în ce mai puţin adânci,
urmele...

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căderea ciorii

Când Cioara era albă, a decis că soarele era prea alb.
A decis că lumina lui lucea prea argintiu.
A hotărât să-l atace şi să-l înfrângă.

Şi-a strâns toată puterea în fulgerul unui ghem fierbinte.
Şi-a încleştat ghearele şi şi-a eliberat întreaga furie.
A ţintit cu ciocul drept spre inima soarelui.

A râs în sinea-i până şi-a atins vortexul cel mai adânc

Şi a atacat.

La strigătul ei de luptă, subit, copacii au îmbătrânit,
Umbrele s-au lăţit peste tot.

Dar soarele a devenit încă mai strălucitor –
Iar cioara s-a prăbuşit, înnegrindu-se, în flăcări.

A deschis pliscul dar nu s-a auzit decât un cărâit întunecat.

"Acolo sus", a concluzionat ea,
"Albul este negru, iar negrul este alb. Am învins".

poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Campionatul

Peste câmpul înverzit,
o nepoată şi o bunică,
zburdă-n flori de levănţică,
cum nu s-a mai pomenit...

73 de ani a mers,
bunica în astă lume,
nepoata-i spune pe nume,
stăpâne-s pe Univers...

Pe iarba verde şi moale,
au făcut Campionat,
la o margine de sat
şi au ieşit ca loc... egale...

ŞI fetiţa-i mândră tare,
că la 6 anişori,
are maci în obrăjori
şi se joacă cu-n om... mare...

poezie de Titina Nică Ţene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fetele pe litoral

Când le vezi ce despuiate
Merg pe ţărm de dimineaţă,
Zici că toate-s îmbrăcate
Dintr-un singur ghem de aţă.

epigramă de Stelică Romaniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E viaţa un ghem cu firul fragil
ce stă atârnat între cer şi pământ...
Degeaba încerci să adaugi la el,
când e să cedeze, se frânge, şi-atât!

catren de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiindcă vede

croită cărare
în copită de cerb
uitarea lumii
într-o genune
culcuş
se face
aşteptare
în vis
năvalnic sentiment
la margini de lume
pădurea cheamă şi cere
într-un ghem fire verzi

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!