Dans macabru

Degeaba la gât îţi cumperi podoabe
Din cele mai fine şi scumpe - snobism.
Prin anii de boală şi crunt scepticism
Privirile-mi curg de chipuri neghioabe.
Curând - te-am citit - fiinţă naivă
Vei plânge la poarta finalului drum,
Dar râzi şi dansează prin baruri, acum,
Cât noaptea-i de grea şi rece - lascivă.
Sicriul e casa-ţi imensă ce-o porţi
Pe brâncii de aur, atât timp cât eşti
Nebună, fiinţă, să crezi că-i doar vis,
Şi teama din tine demult ce-o suporţi
Va-nchide volumul greşitei poveşti
Cu dansul teluric al morţii, precis.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dansul iubirii

Dansează cu mine, iubire,
Pluteşte în braţele mele,
În visuri, în ceruri, în stele,
Împrăştie-n jur fericire.

Dansează pe stropii de ploaie,
Pe razele moi de sub lună,
Dansează, cu mine-mpreună,
În dansul ce inimi înmoaie.

Că-i blues ori o samba nebună
Sirtaki, merengue, lambada,
Cu tine în braţe, e bună,

Şi-mi pare că-ţi cânt serenada
Ce-n liniştea nopţii răsună,
În drepturi iubirea să pună.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă, ramuri în cer

Tu să nu-mi spui cum te numeşti
Fiinţă cu pielea de sticlă,
Voi măsura cu tihnă ceea ce eşti,
Cu tihnă, şi poate cu frică.

Tu să nu-mi scrii despre cum creşti
Fiinţă cu părul în soare,
Voi cerceta-n candele umbre cereşti
Cu ruga murită-n picioare.

Tu să nu-atingi cuvântul greu
Fiinţă cu buze de-apusuri,
Voi decanta în clepsidră, acum şi mereu,
Privirile-ţi, tainice spusuri.

Tu să nu-adulmeci pom răsărit
Fiinţă cu aer de seară,
În flori am să-ngrop, în chip felurit,
Zefiru-ţi, în lacrimi de ceară.

Tu să nu pleci când te apleci
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Pe urmele tale umbla-voi în veci
Ca ciuta prin tainice gânduri.

Tu să nu-mi spui cum te rosteşti
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Voi fi lângă tine, ca ploaia-n fereşti,
Să alin când tresalţi, sau când suferi.

Fiinţă cu pielea de sticlă
Fiinţă cu părul de soare
Fiinţă cu buze de-apusuri
Te îngân slavoslovind în picioare,

Fiinţă cu aer de seară
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Te tot caut, rătăcind... printre
Rânduri.

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel pentru Cătălina

Ce mai făcuşi, fiinţă,
Prin cele ţări străine,
Mai plângi, încă, în tine,
De-atâta suferinţă?

Ştiu bine,-ntr-o privinţă,
Că te-ai închis în sine...
Ce mai făcuşi, fiinţă,
Cu pleoapele-ţi divine?

De ai vreo nevoinţă,
Să te întorci la mine,
Tiptil, printre suspine,
Ca să-ţi acord priinţă...

Ce mai făcuşi, fiinţă?

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Săraci anonimi

Nu mai ştiu sau nu pot în poem să te scriu,
Deşi vreau să trăiesc inocente poveşti,
Fascinată s-aud cum iubirea-mi cerşeşti,
Cum să cred că-i devreme când e-atât de târziu?

Mă uimeşti cum te pierzi prin stupide iluzii
În timp ce striveşti tremurând o ţigară
Spunându-mi că-i dulce, deşi ştiu că-i amară
Cafeaua ce-o bei rătăcind prin confuzii.

Rotocoale de fum cu nesaţ urmăresc,
Le văd cum dispar, plutind în neant,
Mă înec respirând. Un fior sufocant
Îmi spune să fug, uitând că iubesc.

Ne zâmbim drăgăstos şi apoi ne-amăgim
Că palatul ce azi e de lacrimi surpat
Ridica-se-va iar şi va fi luminat
De candide surâsuri, dacă tot ne iubim.

Simt că totul e-un rol ce îl joci uneori,
Slab actor, cabotin, lipsit de talent.
Să aplaud nu pot, nu ai fost excelent.
De ce iar îmi insufli inutile erori?

Şi acum vei pleca, am ştiut, am simţit,
N-ai curaj, n-ai putere, nici voinţă să lupţi,
Munţi de ură şi patimi nu-nţelegi să-i înfrunţi
Mai eşti încă aici, dar eu ştiu: te-am pierdut.

Pentru tine nu-i timp, pentru mine nu-i loc,
Basmul nostru nu are epilog fericit,
O prinţesă nu sunt, nu eşti prinţul dorit
Ci săraci anonimi, văduviţi de noroc.

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

geniu (vezi şi genialitate)

Geniul

E-o himeră oarecare
Ce-o găsim şi prin istorii
Şi o boală grea, de care
Suferă toţi scriitorii.

definiţie epigramatică de Vasile Langa din Dicţionar de epigrame (1981)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce-o să te faci atunci când o să mor
Şi nici în tine n-o să mă găseşti?
Nu vei mai şti nici să-ţi mai fie dor
Şi nici - ca şi acum - să mai trăieşti...

Ce-o să te faci când Eu - în altă lume -
Mă voi renaşte în acelaşi Eu,
Purtând o altă haină şi-un alt nume
Şi-o să mă vezi trecând pe cer mereu?

Ce-o să te faci când va ploua cu mine?
Şi-n ploaia aia cu fioruri reci,
Vei fi nebună, căutând în tine
O poartă către mine... ca să treci...

poezie de Alexandru Mogoşeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

El nu mă ştie...

Prin valuri de amintiri ce tot revin,
Am reuşit cumva să înţeleg DE CE...
Atunci cânt ţipete şi urlete de vin,
Mă declanşau în bucurii... De ce?

Am fost lipsită de iubirea ta,
Atât de multă vreme, c-am uitat...
Din anii ce s-au scurs şi viaţa grea,
Că m-ai iubit când nici n-am existat.

Cu cât tu peste mine vii ardent,
Cu-atât se înfiripă o iubire...
"De ce?" mă-ntreb abia acum, strident,
Când mă puteai avea cu o privire...

Pe notele de timp care s-au dus...
Prin rânduri care ţi le-am dedicat doar ţie,
Am înţeles DE CE nu mi-ai adus
Acea iubire ce mi-o păstrai doar mie.

El nu mă ştie că eu am ştiut!
El nu cunoaşte iubirea ce-o să vină...
Doar dragoste mi-a dat şi am avut,
Acea iubire ce doream... divină!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Tu! Ce curgi acum prin mine,
În loc de timp, în loc de sânge!
Tu! Eşti clipa-ncremenită,
În tot, în suflet, în inima rănită!

Tu! Mi-eşti viaţă, chiar neviaţă,
Moarte dincolo de moarte!
Tu! Eşti visul ce întoarce clipe,
Clipe peste clipe doar cu tine!

Tu! M-alungi din tine, mă renegi,
Din viaţa asta fără Noi, fără de legi!
Tu! Fără să ştii tot mă mai chemi,
Când toate zilele se pierd în lacrimi!

Tu! În liniştea ce-i doar amăgitoare,
Eşti torentul ce zguduie chiar cerul!
Tu! Naşti curcubeul doar dintr-o culoare,
Punte între Noi şi iubirea ce nu moare!

Tu! Eşti răsăritul şi-asfinţitul,
Unde noaptea-i neagră fără vise!
Tu! Împleteşti cunune din tăceri,
Din tot ce-a fost demult, de ieri!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patru anotimpuri

În primavara dulce cu miros de salcâm
Ce umple pretutindeni acest frumos tărâm
Se bucură inima ce-o porti adânc în piept
Iar buzele arată doar un râs inocent.

Acum eşti crud, eşti tânăr şi lumea e a ta
Îngerul ce veghează si - ţi conduce viaţa
E bucuros când râzi ori când şopteşti iubire
Fiindcă eşti copil şi da, ai fericire.

În vară, când e cald şi întâlneşti iubirea
Chiar dacă mai apoi apare despărţirea
Totuşi e tinereţea precum un fruct oprit
Şi tu, tinere dragă, eşti încă fericit.

Dar toamna tristă vine, nu mai eşti un copil
Începi şi sufleteşte să devii mai fragil
Sufletul tău mai plânge deşi lacrimi nu curg
Incet păşeşti spre ţărmul unui drum mult prea-lung.

Şi iată-te în iarna. Crivatul urlă tare
Iar acum la final Îţi pui o intrebare:
"Oare cine am fost pe acest scump pământ?..
O frunză ruginie mânata lung de vânt?..

O clipă suspendată într-un ocean de lacrimi
Ce a trecut haotic prin n şi n prăpăstii
Urmând ca la final să doarmă liniştit
La umbra unei cruci, într-un sicriu sfinţit. "

poezie de Bogdan Constantin Proca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te-am recreat grăbit din vise,
Amestecate cu praf de stele.
Şi te-am cernut prin lumină
Pentru clipa ce-o să vină!

Te-am comprimat într-o matrice
Ascunsă într-un colţ de stea
Codată-n semne-atlantice,
Să nu te poată nimeni descifra.

Eu te-am ascuns în vers,
Cu gândul de-a te regăsi,
Chiar de încă n-am ajuns
Curând la tine voi veni!

Legat de acest destin,
În viaţa asta să m-aştepţi.
Te voi găsi să-mi aparţii,
Nu te voi lăsa să evadezi!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul nopţii

Noaptea e iarăşi rece, e sumbră şi aş vrea
Să te-ntâlnesc din nou, cum o făceam cândva
E frig, lumina-i pală, dar lumineaz-o stradă
Mă uit, te caut iară în trista-mi cavalcadă.

Te văd venind la mine, dar e imaginar
Ai rochia albă, pură, privirea-ţi e de jar
Şi-n loc de fericirea ce-o aşteptam cândva
Azi picură veninul prin aspra vorbă a ta.

Vreau să m-ascund, să plec, s-alerg din calea ta
Dar mă reţine-un lucru. Şi asta-i dragostea.
Căci eu găsesc greşit să fug aşa de mult
Când inima-mi revarsă o dragoste-n tumult.

Şi mă decid, în fine, s-alerg din nou spre tine
Acolo în abisul pe unde eşti şi-i bine
De unde văd acum, când totu-mi este clar
C-a fost doar o părere, ceva imaginar.

Acum, păşesc agale, prin noaptea rece, sumbră
Te văd iar cum dispari, te văd ca pe o umbră
Te-nalţi ca o visare, acolo sus spre stele
Iar mie îmi rămâne farmecul nopţii mele.

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia-i o fiinţă slabă, în stare să te sugrume dacă n-ai s-o crezi că-i o fiinţă slabă!

aforism de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui I. D. Sârbu, apropo de titlul cărţii de poveşti "De ce plânge mama?"

Mi-a trecut acuma teama
Şi sunt mulţumit că-n fine,
Aflai "De ce plânge mama":
Fi'ndcă... te-a făcut pe tine.

epigramă de Ştefan Bossun din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul descompunerii în memorie

Trăim ca organisme saprofite
în amintiri, tăcutele chermeze...
Cerşim un soare veşnic să ne-aşeze
imaginile răsfirate prin orbite!

Ce va urma?... Nu ştim ce-o să urmeze!
Din gândurile ce răsar pe nepoftite
contururile cele mai cumplite
ni le săpăm în dreptul morţii treze!

I-am desenat peretelui ceasornic
şi-am îndesat memoria-n secunde;
la coadă aşteptăm un zâmbet dornic

să se ascundă unde se ascunde
o viaţă ca strigarea unui vornic
ce-şi joacă umbra-n dansuri furibunde!

sonet de Ionuţ Popa (22 iulie 2018)
Adăugat de I.m. Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper

şi dacă ne vom întâlni vreodată...
întâmplaător în plină zi...
îţi laşi privirea aplecată?
sau pur şi simplu... vei zâmbi?

tu ştii... eu nu te-am uitat...
mesaje nu-tţi trimit demult
cuvintele rost nu-şi mai au!
dar te-am iubit... şi foarte mult!

de tine frunzele-mi şoptesc...
de tine îmi şopteşte marea
de tine stelele-mi vorbesc
cu tine-n gând e înserarea!

alt drum în viaţă mi-am croit..
dar nu-nteleg de ce acum
mă-ntorc în timp numai la tine
şi sper să te-ntâlnesc pe drum!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când, în fine, reuşeşti să conştientizezi faptul că eşti realmente o fiinţă unică şi, în acelaşi timp, o frântură din infinitul vieţii, din puterea inteligenţei universale, atunci când te "deschizi", astfel ca acest "curent" să poată curge prin tine, vei simţi că ai intrat într-o etapă cu totul nouă a vieţii tale.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Azi... privirea Ta îmi,, spală" lacrima
Şi nu-i târziu, târziu am fost doar Eu
Şi Tu doar Tu... aşteptarea... mea
În viaţa mea ce-o credeam trecută!

Şi în priviri mă regăsesc o clipă
Şi toată clipa fă-mi-o înc'-o viaţă
Şi viaţa toată înc'-o dimineaţă
O lacrimă să-mi fie fericirea ta!

Iar ochii tăi să-mi fie poartă descuiată
Să trec prin ea vibrând de mulţumire
Să gust ce m-am mai gustat demult
Să reuşesc să pot să am... putere!

Putere când o pierdusem toată,
Când totul părea că-i doar fum,
Aprinde-mă dintr-o scântei acum
Şi am să ard doar pentru tine-n veac!

Şi veacul fă-mi-l nemurire-n... suflet
Iar Eu cerul pentru tine să-l deschid
Tu fereastră către-o altă lume, iar...
Iar Eu un Tot trăind doar pentru tine!

poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită

Eşti ca mănuşa-n mâna potrivită,
punându-te pe degete, lascivă,
să mă cuprinzi cu-n zâmbet de naivă,
când pielea ta în dânsa mă invită

la dansuri grele; muşcă, agresivă,
din carnea mea atent bătătorită,
când buzele-ntre ele se agită
şi spun, de zor, că viaţa-i relativă.

Atârn de-un strop de ploaie şi nu plâng,
doar caut sânul peste care, poate,
aş adormi, uşor, c-obrazul stâng

urcat pe dunele de voluptate,
şi, draga mea, să mă accepţi nătâng;
ca braţul gropii să mă iei din toate.

sonet de Ionuţ Popa din Convorbiri Literare (2010)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!