Rondel pentru Cătălina

Ce mai făcuşi, fiinţă,
Prin cele ţări străine,
Mai plângi, încă, în tine,
De-atâta suferinţă?

Ştiu bine,-ntr-o privinţă,
Că te-ai închis în sine...
Ce mai făcuşi, fiinţă,
Cu pleoapele-ţi divine?

De ai vreo nevoinţă,
Să te întorci la mine,
Tiptil, printre suspine,
Ca să-ţi acord priinţă...

Ce mai făcuşi, fiinţă?

rondel de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un programator

If trei versuri se declamă
And un vers un pic obscen
Then făcuşi o epigramă
Else făcuşi doar un catren.

epigramă de Dan Norea din Epi...Gramatica / Partea II-a, Epigrama văzută de… (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul este o fiinţă liberă, o conştiinţă creatoare: doar fiinţa care suferă este o fiinţă necesară. Existenţa fără nevoi este o existenţă superfluă;o fiinţă fără nevoie este o fiinţă fără cauză;o fiinţă fără suferinţă este o fiinţă fără esenţă. O fiinţă fără suferinţă nu este nimic altceva decât o fiinţă fără sensibilitate, fără materie.

citat din Ludwing Feuerbach
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă, ramuri în cer

Tu să nu-mi spui cum te numeşti
Fiinţă cu pielea de sticlă,
Voi măsura cu tihnă ceea ce eşti,
Cu tihnă, şi poate cu frică.

Tu să nu-mi scrii despre cum creşti
Fiinţă cu părul în soare,
Voi cerceta-n candele umbre cereşti
Cu ruga murită-n picioare.

Tu să nu-atingi cuvântul greu
Fiinţă cu buze de-apusuri,
Voi decanta în clepsidră, acum şi mereu,
Privirile-ţi, tainice spusuri.

Tu să nu-adulmeci pom răsărit
Fiinţă cu aer de seară,
În flori am să-ngrop, în chip felurit,
Zefiru-ţi, în lacrimi de ceară.

Tu să nu pleci când te apleci
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Pe urmele tale umbla-voi în veci
Ca ciuta prin tainice gânduri.

Tu să nu-mi spui cum te rosteşti
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Voi fi lângă tine, ca ploaia-n fereşti,
Să alin când tresalţi, sau când suferi.

Fiinţă cu pielea de sticlă
Fiinţă cu părul de soare
Fiinţă cu buze de-apusuri
Te îngân slavoslovind în picioare,

Fiinţă cu aer de seară
Fiinţă cu pasul de crânguri,
Fiinţă cu zâmbet de nuferi,
Te tot caut, rătăcind... printre
Rânduri.

poezie de Şerban Moescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iartă-ne!

atunci când inima se strânge în ea chinuită, de suferinţă
când simte nedreptatea sau o iubire înşelată sau pierdută
să încuiem în noi cei urât şi cei nesuferint şi să zicem acelei fiinţe
suntem la fel ca tine şi iartă-ne de cei neuman în noi
şi-n a noastră fiinţă!
Iartă-ne că noi am uitat că putem să fim la fel ca tine
oricând în suferinţă!
Iartă-ne, tu, la fel ca noi
o fiinţă!

poezie de Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unica fiinţă

Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu eşti unica fiinţă
Care în sufletul meu veşnic va rămâne.

Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica fiinţă
Care mă va apăra de vânt şi ploi.

Pentru tine, scumpă mamă,
Aş trece munţii în zbor,
Căci tu eşti acea fiinţă
Care mi-ai dat un viitor.

În faţa ta mă închin
Şi multă sănătate îţi doresc,
Căci tu eşti unica fiinţă
Pe care cu adevărat o iubesc.

poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Politeţe

- Este seara lor de gală,
Nu te du cu mâna goală,
Cum de-atâtea ori făcuşi...
- Bine, am să-mi pun mănuşi!

epigramă de Otilia Morţun din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Spovedanie în Postul Mare

- Tinere, făcuşi păcate
Cu femei nemăritate?
- Da, părinte, şi-au zis toate:
"Să-ţi cea Domnul sănătate!"

epigramă de Efim Bivol din Trei decenii de epigramă (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

om (vezi şi fiinţă umană)

Omul e o fiinţă ce se caracterizează prin apartenenţa la două lumi, o fiinţă ce nu poate fi cuprinsă în întregime în lumea naturală a necesităţii, transcendându-se ca fiinţă empiric dată şi manifestând o libertate care nu poate fi dedusă din această lume.

definiţie clasică de Nikolai Berdiaev
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiinţă

cu rotule egale neacoperite
semănând mergi agale
un pumn de lumină
pe cărarea călcată
de rostiri egale
de foc de argint sclipind
şi încântând cercul nopţii

fiinţă ce-ncânţi fără să cânţi
o strofă ai cules iubire
rămân nemişcat o viaţă
îndrăgostit de rotulele tale
de femeie astenică

fiinţă cu părul de foc viu
mă furişez să-mi bag pumnul
în gură de ciudă sângerez

fiinţă care mi-ai golit sufletul
noapte de noapte fug
după tine prin cenuşa iubirii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu şantaj şi lăcrimele

Cu Stolojan ne-ai şantajat
Atunci când ai lăcrimat.
Cu şantaj şi lăcrimele
Te făcuşi Vodă, Trăienele.

epigramă de Dumitru Delcă (2 noiembrie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru tine-s...

Pentru tine este roua dimineţilor divine,
Să-ţi învioreze trupul, clipele să ţi le-aline,
Pentru tine bate-n raze toată ziua mândrul soare
Să te umple de căldură, să te scalde în candoare...

Pentru tine-s toate cele, că e lucru sau fiinţă,
Că e iarbă, pom sau suflet, că-i lucrat într-o ştiinţă,
Pentru tine-i luna, ploaia, cheia solul şi cu versul,
Oricare-ţi conjugă viaţa, pentru tine-i universul...

Pentru tine sunt istorii cu finaluri fericite,
Ţesături de caractere elegante şi-ndulcite,
Pentru tine ce nu este, într-un mod sau altu-n care,
Eu o spun cu fermitate, tu nu ai asemănare!...

Pentru tine e iubirea şi fireşte-ţi aparţine,
Dar mă rog în a mea sine... pentru tine... pentru mine...
... să fac parte şi-eu din tine... pentru tine-s eu... ştii bine...

poezie de Vasile Zamolxeanu (17 martie 2017)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până nu-ţi recunoşti adevărata ta Fiinţă eşti tot timpul plecat în ţări străine.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul Apokastazei

Vrei tu anatomia cuvintelor şi florii,
Să vezi pe unde-i drumul ducând în cârcă greşul,
Meridianul căror tristeţi mi-au scris cocorii
Şi să-ţi explic cui oare mi-a înflorit cireşul?

Oricâte paradisuri în ochii lui se-oglindă,
Nu te-aş schimba pe-un înger cu crini pe sub cămaşă,
Cu patima luminii vrea braţ să te cuprindă,
Flămând, cântec din cântec, de trupul de cireaşă.

Când Lucifer, prostuţul, s-a-ndrăgostit de sine,
De-ar fi văzut femeia, rob Ţi-ar fi fost, grădina!
Închisă-i paranteza la tainele-Ţi divine,
Că lutu-n ziua-a şasea făcuşi, umbrind lumina,

Iar Fiul Tău, Olarul, l-a fost luat ca fire,
Cu os de axiomă - că totul e Iubire!

sonet de Dumitru Ichim (29 decembrie 2015)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina vieţii noastre, esenţa ei, se află în transferul conştiinţei de sine ca fiinţă separată spre conştiinţa de sine ca Întreg, fiinţă indivizibilă, unica, liberă, atotputernică, Dumnezeu. Viaţa ni se pare o eliberare treptată a conştiinţei divine în noi. Viaţa e asta, numai asta. Cei care încă mai cred în vechiul concept al lui Dumnezeu, pot spune că Dumnezeu a dat oamenilor binele de a-L cunoaşte în sinea lor. Dar e o ipoteza arbitrară. Există şi este corect numai faptul că viaţa omului este eliberare în sine (a principiului imaterial, imobil, nonspaţial şi atemporal) din starea de delimitare şi condiţiile ei ineluctabile. Condiţiile delimitării sunt materia în spaţiu şi mişcarea în timp.

Lev Tolstoi în Despre Dumnezeu şi om din jurnalul ultimilor ani
Adăugat de Gabrine94
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirintul credinţei

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Sete de lumină divină
Rerăstignire-n fapte de prisos
Sufletu-n lacrimi alină
Metaforele unui vis frumos!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mai presus de orice aşteptare
Clipa în emergenţe noi tresare
Clopotul fiind în îndurare
Miez peste cruci perpendiculare!

Temeiul vieţii e-n credinţă
Spiritul fiecăruia întru fiinţă
Slujind prin dor şi suferinţă
Putere, slavă, vis, voinţă!

Mă iartă Viaţă, şi mă-ndură
Cuvântul Divin îmi este-nvăţătură!
Mă iartă am greşit destul în timp
Mă iartă, Cununa-lui-Iisus mi-e nimb!

poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii pierdute

Iubita din nou îl ceartă
"Iar o făcuşi, dragă, lată!"
I-o, de una-s supărat
Iarăşi viu degeaba-n pat!

epigramă de Constantin Iordache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parafrazare

Cum făcuşi, tu, Ţepeş, Doamne,
De n-ai pus mâna pe ei?!
Se-mpărţiră-n două cete:
Demagogi şi derbedei!

epigramă de Gheorghe Griscenco din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te vreau Isus pe Tine

Îmi vreau viaţa doar cu Tine
O Isus pe acest pământ
Prinţ al slăvilor Divine
Ce-ai murit şi pentru mine
Să ajung în cerul sfânt

Eu mă vreau pe-a Tale braţe
O Isus în veşnicie
Duhul Tău să mă înalţe
Şi-a Ta mână să mă-nhaţe
Să-ţi cânt Fiinţa Ta cea vie

Căci pe Tine eu te vreau
Fiu născut ca nimeni altul
A mea fiinţă să ţi-o dau
Căci eu Domn pe veci te iau
Pentru veci din tot înaltul

Nu vreau Doamne răsplătire
Nu vreau daruri nici comori
Ci eu vreau a Ta iubire
Şi a Ta neprihănire
Pe Tine — te vreau din zori

Nu vreau cerul şi nici Raiul
Ci te vreau Isus pe Tine
Tu să-mi umpli de-acum duhul
Să nu am pe nimeni altul
Prinţ al slăvilor Divine

Eu Fiinţa Ta o vreau
Ochii Tăi Isus de foc
A mea fiinţă să ţi-o dau
Ca în veci cu Tin" să stau
Mai aproape să-mi faci loc

Ia-mă Tu pe-a Tale mâini
Să îţi văd Isus privirea
Ţinta dragostei dintâi
Şi cu mine să rămâi
Să îmi înnoieşti iubirea
13-11-2021 M.

poezie de Ioan Daniel Bălan
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

An nou fericit?

Riduri multe pe obraz...
Zice Veta: Ce făcuşi?
Eu ţi-am spus c-un an să scaz',
Şi-acum văd că tu... crescuşi...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ţii în mână o mână străină

Eu ţin în mână o mână străină,
E caldă sau rece eu nu pot s-o simt.
Gândul meu e la tine – fiinţă haină,
La dragostea noastră pierdută în vânt.

Tu ţii în mână o mână străină,
Te faci că ţi-e cald – eu ştiu că îngheţi.
Mă faci să fiu fiinţă haină,
Uitarea s-o scriu pe-ai inimi pereţi.

Ţinem în mâini – mâini străine,
De ieri sunt străină să ştii,
Şi mâna-mi străină îţi este de mâine.
Străină fiind, nu aştept să mai vii..

poezie de Guţu Anna Igorevna din Supradoză de gânduri (4 ianuarie 2014)
Adăugat de Simona Micu
Comentează! | Votează! | Copiază!