N.D

... ne-om întâlni cândva la Chişinău
cu-atâtea vremi trecute, la o masă
vei comanda încetişor cafea, iar eu
voi bolmoji că nu-i nevoie, lasă...

tu vei privi în ochii mei, senin
cum savurez această bătrâneţe
şi cafeluţa, lungă ca un chin
se va prelinge-n suflul dimineţii...

în aer vor pluti şi păpădii
şi puf de plopi alergici ca o grijă
şi eu voi insista ca tu să ştii
că port în suflet drept trofeu o schijă

treptat, cafeaua ta se va răci
trecând în stări fireşti de entropie
iar eu voind în ea să poţi ghici
m-oi clătina încetişor din temelie....

şi ruşinat voi molfăi cu-acelaşi jind
venit subit în ajutor din tinereţe
c-am obosit şi voi să mă întind
pe patul lui Procust. Şi restul vieţii...

poezie de Iurie Osoianu (12 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subitul inedit...

când te-ai răsfrânt asupra mea cu jind
de stele pogorând din cer alene,
se zbuciumau în larg de mări sirene
din val în val tristeţi rostogolind

iar când schimbam poziţia subit
te aşterneai noian de transparenţă
voind în fel şi chip din decadentă
să sorbi întreg subitul inedit...

poezie de Iurie Osoianu (4 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacteia

mereu atras de Calea Robilor
prin noapte neagră ca o smoală
trec golul circular al snobilor
ş-ajung la fundul plat de oală
intretait de rău cu ape
ce sparge munţi în sus din vale
şi prin sisteme cu supape
mereu irigă intervale
şi cât nu cerc s-agăţ privirea
de vre- un reper de vre-o alee
nu văd întărea nici esirea
a Căii Robilor-lactee
ci simt doar gaură de vierme
cu lânced iz de vremi trecute
ş- aud al Romei glas de terme
cu Cartagine-n juru-i mute
eu caut însă viitorul
nu vremile demult apuse
prin gaură tot mut piciorul
spre orizonturi suprapuse
şi văd cum cad evenimente
şi după aia lin pogoară
din energii în sentimente
şi es încetişor afară
ci eu le simţ cum se avântă
spre punctul ce-l numim menire
-planeta ce-o numim -Pămîntul
şi viaţa zisă Omenire
am obosit mereu prin hăuri
şi rog pre Dumnezeu Preasfântul
să surpe patime şi găuri
să-mi dea ca la-nceput Cuvântul...

poezie de Iurie Osoianu (15 aprilie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Roiul

ce poţi să ştii tu despre mine- doar n-ai trecut prin patul meu
şi nici prin ce numeşti tu bine şi nici prin ce socot eu rău
ce pot să-mi spui când noi în viaţă de-a pururi nu ne-om întâlni
cum poţi să-mi râzi mereu în faţă ştiind că nu mai poţi iubi

se scurge vremea printre coarde din glasu-mi trist şi răguşit
şi-n sângele din vine arde un boţ de suflet ostenit
aprind încet o lumînare să văd ce drumuri am greşit
aprind deşi afară-i soare şi bate vântul răguşit

se simte zarea cum tresaltă de mila ochilor mei orbi
din stuful unduind în baltă trei broaşte se stropşesc la corbi
se trec în zbor deasupra noastră şi dau onoruri de rigoare
cu tril de pasăre măiastră spărgând îndelungata zare

ce pot să-ţi spun la despărţire când nu mai am nimic de spus
şi colbul scurs din amintire cu apa sâmbetei s-a dus
ce pot să mai cerşesc la soartă când nu mai ai ce mai cerşi
şi lumea mea demult e moartă iar lumea ta va mai trăi

rămâi să mai păstrăm o clipă de reculegere totală
să mai zâmbim cu colţ de pripă din stima noastră cordială
oricum pe orizont se lasă o noapte lâncedă şi goală
o noapte de destin aleasă şi neagră ca un roi de smoală...

poezie de Iurie Osoianu (27 decembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii tăi!!!!!

ochii tăi, ochii tăi mereu plânşi
îi văd duşi, îi văd ninşi, îi văd stinşi

şi-i mai simt uneori emanând
ba tăcere, ba frază, ba jind

şi-i aud cum mai strigă în sec
ba să vin, ba să nu, ba să plec...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebări, întrebări, întrebări...

pustietatea asta atâta-i de pustie
şi întunericul deplin atât e de deplin
de unde, Doamne, scoţi Tu energie
materie şi timp şi cer senin?!!

atâţia ani-lumină în odaie
de la-nceputul începuturilor Tale
cu paradoxuri, Doamne, întretaie
suflarea mea, reflexele-mi vitale

şi raţiunea asta, glodul cenuşiu
cu-atâtea miliarde de condiţii
prin ce minune, Doamne, încă-i viu
şi pune întrebări-superpoziţii?!!

şi un răspuns e totul ce-ai creat
la toate întrebările erupte
din suflul meu când pedepsit, când alintat
de orizontul găurilor rupte

(odată şi odată am s-o pun
această întrebare ca un dor
când Vei crea alt Univers? Mai bun.
În care eu să fiu nemuritor?!!)

poezie de Iurie Osoianu (15 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La moartea Mariei

Coboară ţara drapelele în dublu doliu
Şi tu, apleacă, moldovene
Capul obosit
O spun fără vre-un gând ascuns
Şi umbră de orgoliu
- La Chişinău
Biesu a murit

Acolo sus îl va întâlni pe
Pavaroti
Ca împreună poate
În duet Dumnezeesc
Să-i cânte Creatorului
Că sunt flămând şi că mi-e sete
Că nu mai pot răbda
Sub jugul asta nebunesc...

Că azi am declarat o zi de doilu
Şi veacuri sunt decând am fost uitat
Şi numai pot trăi mereu în purgatoriu
Şi nu mai pot atâta să mai tac

Te rog, Marie, pentru mine intervine
Mai aminteşte-i Creatorului de noi
Şi roagă-l ca cumva să fie bine
Să ne mai scoată din robie şi nevoi.

Coboară ţara drapelele în dublu doliu
Şi tu, coboară, moldovene
Capul obosit
O spun fără vre-un gând ascuns
Şi umbră de orgoliu
- La Chişinău
Biesu a murit...

poezie de Iurie Osoianu (16 mai 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţie

ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
aprinde stele, rând pe rând
uitat de vreme şi uitând de număr

cu muchie de zori încetişor
în suflet întunericul îmi sparge
întinde albe aripi la catarge
corăbiei cu Olandezul Zburător

să pot pluti cu ea în orice mare
să pot veni în orice colţ de lume
în orice stat ce poartă al tău nume
chiar dacă statul ăsta porturi n-are...

ce trist mi-e gândul rezemat de umăr
ce vesel umărul de gând
că stele stinje rând pe rând
uitând de vreme şi uitat de număr

poezie de Iurie Osoianu (13 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu am iubit...

eu am iubit,
fiind iubit
cum n-a mai fost nicicând
nici nimeni pân' la mine...
şi infinit de pământesc
şi copleşit
de nopţi cu stele căzător de filistine...

eu am iubit,
cum n-am crezut c-am să mai pot
să mai iubesc
la fel fiind iubit de tine...
o lume-ntreagă insista că-i un complot
iubirea noastră
izbitor de clandestină...

eu am iubit,
şi-acuma pot muri
ştiind c-am fost iubit
şi-ncă mai sunt
de tine
ci voi să ştii că despre noi
prin lume circulă un mit
despre iubirea noastră
jignitor de androgină....

poezie de Iurie Osoianu (14 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii Tăi...

întunecime oarbă
pluteşte prin amezi
din ochii tăi să soarbă
o rază ca un crez

eşti dusă prea departe
nu poţi veni nicicum
prin lumile deşarte
de ultimul tău drum

şi valuri de tristeţe
mă copleşesc cu jind
pe umbra tinereţii
câlcând din când în când...

poezie de Iurie Osoianu (24 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiara...

. te-am visat aseară- paca se făcu
că stătea o fiară între el şi tu

cu accent molatic se răstea la voi
şi zâmbeau magmatic buzele ei moi

tu strigai să plece umbra ei subţire
şi şopteai că-i rece şi că-i slab de fire

nu alungă iară duc-se pe pustii
stafia de fiară şi de empatii

el spunea -mai lasă, poate nici nu ştii
vezi că n-are coasă- ne-a mai ţine vii...

... a cântat cucosul m-am trezit smerit
c-am ratat reproşul hăului subit.....

poezie de Iurie Osoianu (1 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricare ar fi vârsta, nu este nicio scuză dacă nu ţii aripile întinse. O tinereţe, dacă nu-i structurată şi cu ceva bătrâneţe, e în primejdie. Şi dacă există o nuanţă de bătrâneţe la tinereţe, va exista şi tinereţe la bătrâneţe.

citat din Arsenie Papacioc
Adăugat de Dan Nicorescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

N-ai să ştii 🌸

N-ai să ştii
cât de mult înseamnă
o şoaptă

până când....
cu dragoste e aşteptată

de un chip
care se lasă încetişor
pe un umăr plin de dor.

Nici un zâmbet
n-ai să ştii
cât de puternic poate fi

până când..
fără cuvinte,

scrijeleşte jurăminte
pe un suflet fără soare
dar, cu-n zâmbet prinde culoare.

poezie de Daniela Fărtăiş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Baistrucul...

Te-am luat şi eu odată-n braţe şi-ncetişor am să te duc
în lumea viselor cu boaţe din ţara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaş vălătuc...

Pe undeva ne-om despărţi, ca să mă laşi, ca să mă duc
eu - unde nu mai poţi tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă...

.. mă iartă că am fost cum sînt
tăcut şi ruşinat
şi te-am iubit cu simţământ
şi tainic şi curat

şi eu te iert că m-ai iubit
şi n-am ştiut că sînt
ales de tine şi subit
şi fără simţământ...

poezie de Iurie Osoianu (18 februarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

nu voi să spui acum nimic
de ce-aş vorbi
e noaptea în care lacrimi plâng
şi stele cad din cer, în gând
tăcerea mea e plâns amar
în aste sfârtecate lumi
biet suflet efemer
pe ţărmul vieţii rătăcit
atâtea întrebări de pus
fără de răspuns
pe aici, pe undeva, cândva
curgea odată un izvor
creat din lacrimă şi dor
noi doar tăcem în tragicele şoapte
acum, aici, în prag de noapte
aş vrea să mai desfac un gând
încet-încet, pe rând
am obosit de atâta mers în gol
să stau, să merg..
aici, totul este şters şi fără sens
într-un deplin consens
am umblat aiurea printre ani
printre plopi şi castani
uneori beat alteori obosit
pe o stradă a vieţii mi se pare
cine ştie, poate, oare...
aveam ochii legaţi la spate
să nu văd lacrima timpului cum arde
valul vieţii ştergea urme pe nisip
păşeam pe un drum
un chin nesfârşit
era începutul unui sfârşit mereu neînceput
alunecam pe pământ
mă loveam de gânduri
ascuţite gânduri
mi-e trupul obosit de mers în gol
luna se-apleacă
dincolo de ceaţa din jur
păşesc spre acel îndepărtat meleag
unde nu e durere nici suspin
decât un chin
ce viaţă, ce destin
să plec, să vin

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

... şi printre trecătorii împietriţi
voi sta şi eu, cu Basarabia mea blândă
şi ştiu că-n ochii ei o să citiţi
ruşinea că-i săracă şi flămândă
regretul că nu-i spune-ţi-hai acasă
uimirea că nici nu-i băgată-n seamă
şi ruga de a sta şi ea la masă
cum stă o fiică violată
lângă mama...

poezie de Iurie Osoianu (22 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

Încetişor, ninsori albastre
Îşi ţese mrejile sonor
Cu perle, avântate-n zbor,
Ce mrejile prefac în castre

Iar castrele- n oştiri troiene,
Troienele în soi de dune,
Ce fac ca mrejile să sune,
Ca largul mării de sirene

Şi tu te laşi împresurat
De gravitatea bătăliei
Şi de nisnsoarea albăstriei,
Speranţe scoase la mezat...

poezie de Iurie Osoianu (26 octombrie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mergând încetişor prin lume

"Important este să fii fericit," a zis el.
"Indiferent cum. Încearcă asta.
Poţi. Zi de zi devine tot mai uşor.
N-are nimic de-a face cu circumstanţele.
Nu-ţi va veni să crezi cât de bine-i.
Acceptă orice şi-atunci tragediile dispar
sau devin suportabile, oricum, tu eşti deja acolo,
mergând încetişor prin lume."

poezie de Alice Munro, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Vis de inorog" de Valentin David

Dorinţa ta s-o-ndeplinesc aş vrea,
De-ai fi licorn şi m-ai iubi cum spui.
Dar eu te rog să îţi pui pofta-n cui
Şi capu-n poală-l iau când te-o durea!

De te pândeşte-un vânător pe stei,
Râvnind la un trofeu de cabalină,
Promit că m-oi preface în jivină
Şi-am să te-ascund subit în ochii mei.

Să stai cuminte, să nu caţi gâlceavă!
În ochii mei avea-vei altă soartă,
Voi fi în locul tău de zei vânată
Şi-atunci, să-mi pui cunună de agavă.

Să-nchizi clepsidra nu mai e nevoie.
Dormi liniştit şi fără să te rogi!
Vei fi tu primul dintre inorogi,
Ce te-oi lăsa trădat de bunăvoie...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cândva... Şi acum...

Am avut cândva o mamă,
Însă a plecat la cer.
Azi zâmbeşte dintr-o ramă,
Sufletului meu stingher.

Am avut cândva speranţe,
Dar s-au dus încetişor.
N-am acum decât restanţe
Şi în inima doar nor.

Am avut cândva iubirea,
Dar am rătăcit-o-n drum,
Mi-a rămas dezamăgirea,
Viselor făcute scrum.

Am avut cândva petale
Peste crângul zorilor,
Dar anii s-au dus agale
Spre albul ninsorilor.

Am avut, dar nu ştiu încă,
Zile, câte-oi mai avea
Şi aş vrea să fiu de stâncă,
Dar în gând port spaimă grea.

Am avut şi am şi-acuma,
Credinţa că Dumnezeu
Îmi va alunga cutuma,
Care arde-n trupul meu...

poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!