Baistrucul...

Te-am luat şi eu odată-n braţe şi-ncetişor am să te duc
în lumea viselor cu boaţe din ţara frunzelor de nuc...

Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...

Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaş vălătuc...

Pe undeva ne-om despărţi, ca să mă laşi, ca să mă duc
eu - unde nu mai poţi tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...

poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undeva, cândva

Undeva, cândva

Poate undeva, într-un loc sub soare,
Într-un infinit, printre lumi stelare,
Gândurile poate s-or întrepătrunde
S-or ciocni în spaţiu, or vibra ca unde.

Poate într-un loc, poate undeva,
Într-o altă lume, poate-i cineva,
Poate-i printre îngeri, poate-n univers
Iar de ne-om găsi, ne-om iubi intens.

Poate-n locu-acela, unde-i cineva,
Emiţând iubire, ni s-o releva,
Că prin alte lumi, chiar de-s paralele,
Gândurile sale, vin spre ale mele.

Poate pe acolo, chiar de-i altceva,
El venind spre mine, undeva, cândva,
Unde nu-i durere, unde nu vom plânge
Noi ne-om bucura când la piept ne-om strânge.

Iar de-atunci încolo, de va fi ceva,
Vom clădi o lume, poate, undeva,
Ne-om iubi cu patos, ne-om hrăni din seva
Ce ne-o dă iubirea, mie şi... cuiva...

poezie de Florentina Mitrică (5 decembrie 2015)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

.. bătea un aprig vânt
pe drumul care duce
în ţara viselor târzii
cercând crâmpee de cuvânt s-apuce
din anfilada viselor pustii
numai trăsura care pleacă
în ţara viselor portocalii
tăia o pârtie în promoroacă
-un fir al Ariadnei pentru vii...

poezie de Iurie Osoianu (22 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea Omului divin

În căutarea Omului divin
De mii de ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu chipul de român cu sufletul de dac.

Întru triumful Sensului sublim
Un Univers de stele tot colind,
De mii de ani tot căutând răspuns la întrebări
Ascunse prin galactici-exlamări.

Deschide-mi, Doamne, taina ta de nepătruns
Şi spune-mi cine sunt şi unde am ajuns,
Ca setea să-mi alin de existenţial
Mă lasă să mai sorb din veşnicul tău har.

În cautarea Eu-lui divin
De mii e ani pe lumea asta vin,
De mii de ani tot mor şi tot mă nasc
Cu suflet de român cu inimă de dac...

poezie de Iurie Osoianu (17 august 2011)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indiferent de unde vei porni, nu te descuraja; toată lumea a ajuns unde este astăzi pornind de undeva.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Lidia Reste
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua...

... şi va veni o zi, când fiecare moldovean
când fiecare suflet dus peste hotare
va fi întâmpinat cu doina de alean
din versul meu, din pâinea mea cu sare

când ţara miliardului furat
va fi în rândul miliardelor de aur
când naţiunea scoasă la mezat
din curvă va redeveni tezaur

şi când mizerii alde plahotniuc
vor sta unde li-i locul - la-nchisoare
şi mort să vă-ntălnesc am să mă duc
să vă-ntâlnesc cu pâine şi cu sare

când saltimbanci de teapa lui dodon
vor sta unde li-i locul lor- în ţeapă
cu-acelaşi vers eu am să ies la avion
adăugând la pâine şi la sare ceapă

şi când te vei mândri ca moldovean român
că tricolorul tău nu-i simplă pânză
te-oi întâlni cu cel mă bun din lume vin
cu cea mai fină şi mai cosânzeană brânză

dar până când îţi cântă venetici
şi leprele mancurte din născare
eu ştiu că n-am ce căuta aici
eu ştiu că ţara mea-i peste hotare...

poezie de Iurie Osoianu (9 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploaia dispare

Se plimbă şi ploaia îi udă uşor,
Sunt două suflete ce au acelaşi zbor,
Stau în ploaie şi se privesc
Sub o umbrelă, când stelele strălucesc.
Uneori frigul ia cuprins
Şi îmbrăţişarea e ceva de nedescris,
Ploaia nu stă şi îi atinge uşor,
Ar vrea să fie în bătaia frunzelor,
Dar vântul s-a stârnit îndată
Şi-a luat cu el umbrela udată.
Au fugit apoi în depărtare,
Unde cred că ploaia dispare.
Ei văd încă norii fumurii
Şi-aşteaptă soarele a răsări
Care aduce din depărtare
Mai multă fericire-n a lor stare.

poezie de Eugenia Calancea (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde?

Auzi cum şuieră prin frunze
Îngălbenite nostalgii
Plutind spre undeva, confuze?
Tu unde pleci? De unde vii?

A vieţii toată frumuseţe
E undeva, mai spre apus...,
Când toamnei eu îi dau bineţe,
Tu unde eşti? Unde te-ai dus?

Când vântu-n ramuri mai foşneşte
Spunând povestea lui, şoptit,
Şi frunza-n pom iar rugineşte,
Tu unde eşti? Unde-ai pornit?

E linişte şi se aude
Doar frunza care s-a uscat,
Te caut, dar nu eşti niciunde...,
Unde te-ai dus? Unde-ai plecat?

Sunt străzile tot mai pustii
Şi vânturile tot mai reci,
În nopţile lungi şi târzii
N-am să te-aştept, dacă mai pleci...

poezie de Florentina Mitrică (16 octombrie 2018)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăim în ţara unde...

Trăim în ţara unde dorul s-a născut,
Ereditar, în gene, îl ducem mai departe
Şi unde vitejia înseamnă mult mai mult
Decât o simplă vorbă scrisă într-o carte!

Trăim în ţara unde verbul "a iubi",
Ca om ne defineşte şi ne onorează
Şi unde moştenire lăsarăm la copii
Dragostea de ţară ce-n suflete primează.

În ţara unde există bunătate,
Unde orice român în casă te primeşte
Tratându-te la fel ca pe un frate,
Să nu greşeşti, trădându-l mişeleşte!

Nu suntem slabi să crezi că poţi să râzi de noi,
Fiindc-am lăsat păduchele în cap să ni se urce,
Trăim încă pe locul unde se nasc eroi
În firele de iarbă când ţara-i la răscruce!

Poate tăcem acum şi nu zicem nimică,
Vrem să vedem răimea cât duce de departe,
Dar ai să vezi românul de jos cum se ridică
Şi-n glas de tunet zice: Azi fac dreptate!

Purtăm răbdarea, o haină pentru-afară
Când moliile-o rod, găuri în ea rămân,
Dar pielea ce se vede nu-i de ocară,
Sub ea palpita un suflet mândru de român!

Trăim încă în ţara unde se nasc viteji,
Lumini ce pot străbate şi cea mai neagră noapte,
Tu crezi că noi dormim, dar ochii ne sunt treji,
Ai grijă cu românul când s-o trezi din "moarte"!

Trăim în ţara unde mândri ne-am născut
Trăgându-ne puterea din pământul străbun,
Nu crede c-ai învins, dacă azi am tăcut,
În vine înc-avem un sânge de român!

poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Acolo unde mintea nu e încolţită de frică şi poţi să-ţi ţii capul sus,
Acolo unde cunoaşterea e liberă pentru toţi,
Acolo unde lumea n-a fost fragmentată de pereţii înguşti ai caselor,
Acolo unde cuvintele vin din profunzimea adevărului,
Acolo unde străduinţa neobosită îşi întinde braţele spre perfecţiune,
Acolo unde izvorul clar al raţiunii nu şi-a pierdut calea în nisipul mohorât al deşertului obişnuinţelor moarte,
Acolo unde mintea e condusă înainte de ea însăşi în tot mai larga gândire şi acţiune,
Acolo în Raiul libertăţii, o, Tată, acolo să se trezească ţara mea!

poezie celebră de Rabindranath Tagore
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strofa

Când lumea nu mi-a mai ajuns,
Când cerul era prea departe,
Te-am luat în braţe şi am simţit
Că sunt şi stele deasupra iadului în care stau.

poezie de Alexandru-Călin Baciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Patul viselor

Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre şoapte
Sânii-ţi mângâiam... cu dorul.

Şi-am tot pus în pat petale,
Trandafiri şi crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.

Şi râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în braţe te-am luat.

Sărutări pe buze, iată,
Apăsat şi-ncet îţi pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.

Eşti regina nopţii mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, uşor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.

Şi în patul plin de vise
Şi de patimă şi dor,
Pun speranţele deschise
Pe al dragostei, zăvor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dosarul...

Motto: MAI MD, Năstase confirmă existenţa
unui dosar penal în Elveţia pe numele lui Plahotniuc.

în Elveţia este, la noi încă nu-i
ţara asta-i poveste, da povestea-i a lui
ţara asta platonică şi cu oameni cuminţi
ţara asta demonică dar condusă de sfinţi...

prostul satului spune- alte ţări intentează
nu dosare- minune, numai nu a lui -brează
ţara asta dodonică, cu finuţi şi nănaşi
ţara asta canonică cu miniştrii săi laşi...

iaca luna se trece de când au guvernare
nici lucidă nici rece, la un porc la picioare
ţara asta ironică cu cumătri de soi
ţara asta din cronică - locuită de (v)oi...

poezie de Iurie Osoianu (9 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsuflarea...

vreau să rămân unicul bărbat
chiar şi dacă doar în visele tale
vreau să ştii că te-am condamnat
să curg ca o apă la vale

vreau să mă vezi în orice oglindă
chiar dacă-s vagi şi neclare
vreau să mă cauţi în orice colindă
şi-n păsări stârnite să zboare

şi-nca mai vreau să te întâlnesc
lîngă ultima mea suflare
şi-ntr-un zâmbet crispat să şoptesc
că te las şi că nu mă mai doare...

poezie de Iurie Osoianu
Adăugat de Vasili
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara

în Moldova totul e arhaic
de la intelect pîn' la instincte
de la credincos la simplu laic
de la oamenii vii pîn' la morminte

nici politică ca lumea, nici alegeri
numai stat şi numai ministere
ţara-n care pîn' şi vâra degeri
ce exportă oameni şi importă mere

ţara lui Ion şi-a lui Vasile
a Ilenei ţară şi-a Mariei
ţara-n care mita iau în chile
şi întorc în tone sărăcie

ţara fără de economie
ţara existând din remitenţe
c-o jumate de popor în begenie
şi cu alta-n dură subzistenţă

a mai apucat o primăvară
ici colo şi iarba verde apare
-mă sugruma-aşa un dor de ţară
între ştreang străin şi depărtare...

poezie de Iurie Osoianu (1 martie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo unde mintea nu se teme

Unde mintea nu se teme şi fruntea este ţinută sus;
Unde drumul cunoaşterii e liber;
Unde lumea nu este fragmentată de înguşti pereţi domestici;
Unde vorbele vin din adâncimea adevărului;
Unde truda-şi întinde neobosită braţele spre perfecţiune;
Unde râul limpede-al raţiunii nu se pierde-n deşertul trist al rutinei mortale;
Unde mintea este îndrumată de Tine-n deschiderea largă-a gândului şi-a acţiunii –
Acolo, în acel paradis al libertăţii, O, Tată al meu ceresc, trezeşte ţara mea.

poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţara mea

Ţara mea este acolo
unde mi-am rostit cuvântul.
Ţara mea este acolo
unde-am sărutat pământul.

Ţara mea este acolo
unde soarele răsare.
Ţara mea este acolo
unde curg limpezi izvoare.

Ţara mea este acolo
unde ciocârlia cântă.
Ţara mea este acolo
unde libertatea-i sfântă.

Acolo este satul meu.
Acolo-îmi sunt părinţii,
În locul dat de Dumnezeu,
de Maica Domnului şi sfinţii.

Acolo ne este moşia.
Acolo trăiesc români.
Acolo este România.
Acolo suntem noi stăpâni.

poezie de Dumitru Delcă (8 iulie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre stele căzătoare

Din înaltul cerului senin
Unde e stăpân doar Sfântul,
Stele se desprind şi vin
Să-îmbrăţişeze pământul.

Luna, mamă iubitore,
Noaptea, când nu bate vântul,
Trimite stele căzătoare
Să viziteze pământul.

Tera, ca o gazdă bună
Le primeşte-n ospeţie.
Ba le-îndeamnă să rămână
Pe pământ, o veşnicie.

Copilele lunii primesc
Pe pământ să locuiască.
Dar... cu nostalgie privesc,
Înalta boltă albastră.

poezie de Dumitru Delcă (16 septembrie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până unde nu mai pot

motto: "Doamne, spune-mi până unde să merg?"... iar Dumnezeu i-a răspuns cu glas senin: "Mergi până unde poţi!"
"E prea puţin, Doamne! Cere-mi mai mult!", s-a îndârjit omul. Dumnezeu i-a răspuns cu glas la fel de senin: "Mergi până unde nu mai poţi"...
(Nikos Kazantzakis)

Şi-am mers. Şi am ajuns. În faţa mea.
Nimic, nimic, nimic nu se mişca
Întregul Univers era un punct
Pe lama unui fir de păr cărunt
În jurul meu nici spaţiu şi nici timp
Nici lume şi nici zei şi nici Olimp
Nimic, nimic, nimc şi numai eu
Şi neputinţa mea.
Şi Dumnezeu...

poezie de Iurie Osoianu (25 mai 2013)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Georgina: Încă de când te-am cunoscut m-am simţit atrasă de tine.
Dan: Vrei să mergem undeva să vorbim? Undeva unde să fie linişte?

replici din filmul serial Gossip Girl: Intrigi la New York
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eternitate poetică

cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele şi rumene văpăi
şi tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...

atâta frumuseţe ce nicidecum n-a fericit-o
şi-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ţi-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...

cel mai frumos român din toţi românii
şi cel mai fericit din noi, din toţi
azi Veronica Micle vine către tine
primeşte-o şi-nţelege-o dacă poţi...

cel mai duios poet din toţi poeţii
şi cel mai gingaş şi la suflet şi la chip
şopteşte-o rugă-n vers imensităţii
întru iertarea omului ce te-a iubit

cea mai durută în suspin de triolete
şi cea mai pângărită-n bârfele lumeşti
pereche-aleasă de destin pereche
cu plopii fără soţi de româneşti

perechea asta veşnic înjosită
mereu flămândă, cufundata-n săracii
şi azi şopteşte-ntregii lumi că e iubită
prin versu-i genial de Românii...

poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!