Baistrucul...
Te-am luat și eu odată-n brațe și-ncetișor am să te duc
în lumea viselor cu boațe din țara frunzelor de nuc...
Ca obosit de contemplare, să te mai iau, să te mai duc
pe căi de stele căzătoare, din cuibul puilor de cuc...
Când păsări or porni să zboare, iar să te iau, iar să te duc
spre cea mai fină depărtare, din cel mai gingaș vălătuc...
Pe undeva ne-om despărți, ca să mă lași, ca să mă duc
eu - unde nu mai poți tu fi, tu - unde iar mă nasc baistruc...
poezie de Iurie Osoianu (21 august 2020)
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.