Hapciu!

se culcă omul atent să nu calce tâmplele timpului
din toate gesturile el, timpul,
fură secundele și le înmulțește
scoate din buzunarele zdrențuite ale versului un poem
îl așterne pe o filă a septembrie
îl întinde ca pe frunza de varză
înainte să o așezi pe maleola chinuită de mișcări
apoi, din toate acestea
îți coase haina unei noi vârste

râzi la cer, la răsărit, la propriile tâmple
argintii acum
strănuți zdravăn și pornești
curajos
spre alte dimineți

toamna uneori iartă genunchii
îți lasă o bicicletă pe margine de drum
în dar
rotești prezentului secundele
smulgi spicele roților
te îmbraci în frunze
sărbătorești niciunde de niciunde
încă o treaptă de verbe nerostite

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

* * *

râzi ca o umbră care curge încet
vâscoasă umbră a tinereții
maturitatea aruncă lemne de viață în foc
bătrânețea nu așteaptă pe nimeni
pare a fi o întâmplare din paragraful curajului de a fi om

ea stă cu ochii în gol pe marginea unui drum nesigur
și spune povești
repară banca iar și iar
(probabil că e banca așteptărilor. nu știu)
cu un cuvânt ca un liant al vegetației de verbe
neatinse de nuanțele de gri ale Bucureștiului
răsare soarele, apune iar tu râzi ca o umbră
care curge încet
spre niciunde
în așteptarea absurdă a căldurii ființelor bipede
dintr-o poveste cu oameni verticali

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

bang bing o iau înapoi odată cu inima
același trap la rădăcina culorilor
pe care ochii le reinventează
aceeași libertate între bing și bang
picajul în sfera gândurilor
printre amfore cu o singură toartă
rămâne bing suspendat odată cu leagănul
de nucul unei copilării bogate
în care o singură mână mă adună
dintr-o clepsidră lăsându-mi luxul
de a fi și de a rămâne om

cu bang la braț răsucesc tălpile spre niciunde
într-o plimbare liniștită printre verbe

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

se cațără umbra pe o imagine
literele curg prin buzunarele zdrențuite
un glas șoptit cere.
liniște, vă rog!
se naște ceva care poate deveni
cândva
poezie

râd și-mi văd de bătaia degetelor
tastatura nu răspunde
hm! iar am greșit "nicovala"
litera se coace singură undeva
într-o imagine
iese gata azimă
fără foc
e destul răsăritul cercul de lumină
apoi apusul își face de cap
pe zidurile de apărare ale ființei
pentru ca înserarea să mă prindă
cu ochii pironiți pe jocul frunzelor

mă opresc
prin inimă umblă un mânz
cuminte scoate cornul de argint
sărută luna
noaptea albește cuvintele

nu știu dacă se mai naște poezia
mânzul a fugit printre hârtii
acum cioplește cruci din lemn de stejar
prezentului să-i dăruiască păpuși

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Îmbătrânite mâini
aștern pe filă umbre
de litere prea șterse sau
într-un timp prea viu
din turnuri curge ceara
și-n degete esența

lasă dureri atroce
a sensurilor moarte
sau nenăscute încă
pentru prezent

Mai știi?

poemul cel din ceară
va curge prin celule

textura unei file
e prea încăpătoare
pentru-a putea cuprinde
întreaga stare-n punct

de-acolo totul lasă
drumul să-și desfășoare
curbura unei fine
bătăi de gânduri seci

atunci e timpul, Doamne,
să renască scribul?

atunci e timpul, Doamne,
să-și lase tremurând
întreaga sa simțire
printre acele straturi-umbre
de-ncovoieri prin viață,
prin moarte-n bucurie?

și-atunci pe unde, Doamne,
să se strecoare lava
aceea care vie îl arde-ntreg?
Pământul
îl răsfață
sau este-o nebunie
să se întâmple versul?

habar nu am, dar știu,
că după o sclipire urmează
noaptea lungă
în care tot el, scribul,
revarsă-n lume dorul

nu știe să-l descrie,
nu știe să-l enunțe
ca pe o problemă simplă
de geometrie clară

prin lacrimă îl lasă
să curgă în neștire
apoi adoarme singur
însigurat de toate

în miez de noapte
punctul
se joacă vesel, tandru
în tâmpla colilie

apoi
descrie linii
care vor fi cuvinte

în pace versul crește
și se ascunde-n palmă
ca-n dimineți senine,
pe câmpul de emoții,
poemul să răsară virgin
ca miezul scoicii

în perlă să transforme
o filă de-ntrebări

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Frumusețea unei bune dimineți

ieri azi și dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg și plâng merg și râd
nu mai reușesc decât
să gândesc liber

brațele picioarele și trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele

ieri azi și poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
mă voi naște bucurie
într-un mugur de pom roditor

acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu

românește ne iubim românește
ne ascundem încruntarea
în fața unei sorți care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în același leagăn al unei clipe oarecare

acum și mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumusețea unei bune dimineți
a sufletelor noastre de frați

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Prietene, clipa răstoarnă semnale

mărșăluind dormind
repetă soldatul iubirile toate
prin care glonțul de aer trece și arde

metafora liberă ca un cal alb
albastru răsună în minți odihnite
pe toate cărările trupului râzi...

prietene,
clipa răstoarnă semnale

când trenul vieții rostogol călărind
șinele toate
prin versuri se naște

toamna se-aruncă în veri prelungi
roadele toate rămân împietrite

și cade metafora-n haos de lumi
tu cânți, prietene, mereu cânți
pentru că știi nenăscut adevărul profund:

cu Domnul încep și se termină toate

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răul din adâncuri

Bărbatul copil mă privește calm
simt în ochii lui gheața
mă iubește și vrea să protejeze

el spune rostind rar cuvintele:
"Ceva rău se ridică și poate va cădea."
repetă la nesfârșit
îi spun să tacă să citim o poveste
să ascultăm muzica

greșesc

acum câteva minute am înțeles

el știe ce va urma
o zbatere de niciunde
ochii lui se întunecă
și da, răul se ridică
câteva minute luptăm cu el, cu răul
liniștea se așterne

bărbatul copil adoarme
când se va trezi se va întoarce
el,
bărbatul copil,
care mă iubește

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Coperta unei vieți returnate

râd în mine
ca o carcasă fără flori agățate de rostiri
plâng peste toate ramurile de măr adunate cu migală de moarte
înainte ca fila ultimă să aducă plinătatea bibliotecii din care
am căzut
ca o carte neterminată

e un glas profund pe care
îl aud în fiecare dimineață
când trezirea devine tot mai grea

e un strigăt înfundat în lumea asta pe care
îl simt în fiecare fibră a materiei frustrate pe care o exprim

hohotesc la margini de drum ca o zdreanță a unui pas neîmplinit
metaforă a prezentului umanului

(coperta unei vieți returnate
sufocă umbra
cineva sare în ajutor și cum orice carte se închide
rămâne și el în cuprins
la un punct de capitol
oarecare)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neprelucrat(ă)

ninge ninge și ninge cu plumb peste tot ramul de orbi
mirul nu mai atinge culorile
trei sunt din care se nasc toate
cineva spunea că ordinea corectă ar fi alta
îi dau dreptate pentru că
de la credință pornește totul
apoi se rătăcește fiecare literă
se ajunge la un ă prelungit până în oase
așa, ca gerul, lacrima sau
ploaia înghețată prin metaforele prezentului
ca o ură aninată din greșeală în brad
pentru că orbul o confundă mereu cu un con

oare ce are ura cu înțelepciunea?

pinul râde și mai lasă un strop de esență în cameră
își scutură toate conurile umbrite de un azi în care
ca un ganglion înfumurat mă umflu o clipă și mă culc la loc

neprelucrat(ă)

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

De dor...

E târziu și peronu-i pustiu
Călătorii au disparut în noapte
Un singur tren se mai aude departe
Iar urma pașilor tăi se mai zărește încă
În zăpada așternută azinoapte...
Ai plecat cu ultimul tren spre nicăieri
Și când ai venit ai apărut de niciunde
Ai lăsat pe peron amintirea
Unei nopți perfecte de iubire
Un parfum discret ascuns
In umbra uni zâmbet
Și pe mine...
Încă te mai aud
Încă îți simt prezența
Iar trenul e acum departe
Undeva spre nicăieri
Pierzându-se în noapte...
Pentru tine am alergat
În gara acum pustie și rece
Dar nu te-am mai gasit
Erai undeva departe spre nicăieri
Și totuși te aștept noapte de noapte
Să te întorci de niciunde...

poezie de
Adăugat de Florentina DanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Asteptare

Trec secundele
greu,
precum secole
in Infinit
Si-mi pare ca aud
fiecare soapta
a timpului
rasarind din tacerea
asteptarii.
Trec secundele
greu,
iar ochiimei obositi
se incapataneaza
sa priveasca
drumul pe care
le va veni lumina.
Trec secundele,
macinand nervi
si adancind nerabdarea.
Mi-e dor de visul meu si
Trec secundele
greu...

poezie de
Adăugat de AdelyddaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

Singurătatea orbului
s-a umplut de cuvinte

lemnul glăsuie în graiul teiului
pasărea
aripa și-o lasă pe tâmpla lui
în graiul legănării
vântul îi atinge fruntea
și naște frunze

numai el, orbul,
știe
din care anotimp vin toate
pentru că tâmpla lui
a devenit demult
un râu o cărare
o mișcare a viului
prin viu adulmecând
imaginea

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

o primă ninsoare aștept
pentru ca
la capătul aleii de cruci
să așez într-un vârf de culoare
coronița de brad
ochii lor nu vor mai clipi
zâmbetul nu se va mai așterne de chip

în cenușa zilei
cerul va crăpa pentru o secundă
a răsărit de soare
apoi totul va tăcea
ca într-o poveste terminată demult
un vag freamăt
în membrele obosite ale orbului
într-o oarecare zi
de duminică

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Rodica Nicoleta Ion

Toamnă-doamnă

Toamnă-doamnă, nimb de ploaie
Și de vânt ni se arată,
Cu secundele greoaie
Și gutuie-mparfumată.
Pus-ai colier de frunze
Și-n condurii de tăcere,
Treci înspăimântându-mi, toamnă,
Liniștea ferestrei mele.
Ai furat sobor de frunze
Și alai de spice, maci,
Iar acum pătrunnzi în suflet,
Scormonești... și plângi... și taci.
Oh, de teamă de furtună
Și de iarna ce-o veni,
Te-ai ascuns în mine, toamnă
Și în versuri sidefii.
Nu mai am acum nici verbe...
Toate, toamnă mi le-ai luat.
Ai venit cu frig și ploaie
Și pustie m-ai lăsat...

poezie de din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Oana Frențescu

Suntem

cât gol prin aerul umed
câte vârste trag de secundele diforme
spre o îndreptare de timp

adevărul șchiop nu comunică
drumul plutește deasupra morții
cerul devine moment de iubire

ies din fierea singurătății în verdele zilei
toate cuvintele țin lupa sub lună
aici e o existență de iarbă
de frunze
de inimă
unde suntem noi într-o pagină de cuvinte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

într-un templu
romboidal
colțurile de emoții se întâlnesc cu marea
mozolesc seninul cu griuri apoi
izbucnesc tâmple de tăceri
într-o roată a încercărilor pe care
omul
le transcende sau nu
după cum gândul voința credința sa
accesată sau nu
îi sporesc frica de a nu fi
și mai puternic
de a fi
om

rombul se strânge încet într-un cerc
arcuirile se întind
ca niște săgeți
până când pătratul se așterne mândru
sub mâna desenatorului orb

cine mai pictează deasupra desenului
glasurile?

cine mai poate fi creator de emoții când
în plămânii umanității zace timpul
mort și el în viul sinelui
și roade fortărețele
roade fundațiile
roade verbul a iubi
până la ultima așchie de stejar
nenăscut?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Să mă mulțumesc cu știința de a accepta

Să mă mulțumesc cu știința de a accepta
toate câte se petrec
pe scara cuvintelor nerostite
toate aceste falduri curentul mișcărilor lor
seamănă totul cu o scenă uriașă a unui teatru
un fel de scenă în scenă în scenă
și pot trece de infinit tot repetând
eu fiind simpla plecăciune a actorilor
la final de piesă
jucată răsjucată până la saturație
acțiune în care acum
nu mă mai regăsesc pentru că
sufocarea își face apariția rapid
și fug în culise sub pașii actorilor
cortină în fața altei cortine care
și ea stă în fața altei cortine
și nu știu cum se face că în visul vieții
toate se ridică deodată
și cad mereu
pe rând

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

* * *

când te-ai născut era soare
când ai venit acasă
a nins
când ai plecat
înserarea își întindea brațele
să mă spânzure pe eșafodul singurătății

atât să rămână din povestea ta, copile?

atât mi-a rămas din galopul nebun al inimii tale
din bucuria bătătilor tale în porțile uterului?
atât mi-a rămas să aștept
din toată acea nebunie a fericirii de a fi mamă?

absurd îmi pare totul acum și totuși
merg mai departe către niciunde
zâmbind amintirilor

când nu mai ești
nimicul își întinde
odată cu înserarea
brațele
să mă declare
absolutul vinovat al neputinței umane

pot accepta
la suprafața formei în care mă agit inutil

dincolo de formă
rămân același tropot de neputință
în durere

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Cornelia Georgescu

Ceasul – poem diamant

Orar,
minutar și
secundar – limbile sale
indică neîncetat toate orele
minutele și secundele unei zile
în rutină repetând totul
zi de zi
el face
tic-tac.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Irina Lazăr

Poem criminal

toate amprentele lasă dureri, dar
până și luminolul
e inutil
nimeni nu poate detecta ravagiile
victimele colaterale zac îngropate adânc,
le știi doar tu și le enumeri în secundele
prea întunecate
inteligența nu ajută pe nimeni
logica la fel

nici măcar nu a fost nevoie de mănuși
un punct și o scrumieră
îți tulbură încă retina.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook