Frumusețea unei bune dimineți
ieri azi și dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg și plâng merg și râd
nu mai reușesc decât
să gândesc liber
brațele picioarele și trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele
ieri azi și poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
mă voi naște bucurie
într-un mugur de pom roditor
acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu
românește ne iubim românește
ne ascundem încruntarea
în fața unei sorți care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în același leagăn al unei clipe oarecare
acum și mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumusețea unei bune dimineți
a sufletelor noastre de frați
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.