Dubito, ergo sum

Mă trezesc drept şi nemişcat,
Aproape ţeapăn.
De ce să mă îndoiesc mai întâi?
De braţul drept, pe care
Îl arcuiesc spre tâmplă;
Forme rotunde, ţeasta-mi şlefuită
De-atâtea gânduri şi de-atâtea vise.
Îmi îndoiesc apoi picioarele,
Unul câte unul.
Încovoiat, urmează trupul
Să se ridice precum Lazăr,
După a patra zicere.
Nici îndoielile nu îmi mai ies
Aşa de lesne.
Încovoiat, cobor la rugăciune
Şi stau chircit. Nicio minune.
Nu mi-a rămas chiar niciun argument
Să cred în mine?
Îmi duc mâna către faţă,
Să ştiu de mai sunt în viaţă.
Nişte lacrimi curg pe obrajii mei
Şi pe degete
Le număr:
Una, unul, două, trei...
Sunt viu, zâmbesc, oricât ar fi de trist:
Plâng, deci exist.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis la vânătoare

Şi-am adormit
sub braţul drept înbrăţişând un iepure
Iar
sub braţul stăng înbrăţişându-mă
alt iepure.
Unul murea.
Unul trăia.

Unul îmi spunea o poveste.
Unul îmi mânca zilele.

Unul îmi arăta dinţii.
Unul între dinţi mă ascundea.

Unul făcea cât doi.
Unul în altul se prefăcea!

Unul mă adormea.
Unul mă săruta.

Unul tăcea.
Unul la ureche-mi cânta.

Unul era.
Unul ne împuşca!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-a surda

Cerul e un paravan
Cu rol dublu de tavan

Unul fals încovoiat
Altul drept adevărat

Şi când vreau de cel secund
Sub cel prim să mă ascund

Ultimul cum l-am numit
Numără necontenit

Prin cel de jos cel de sus
N-aude gata c-am spus

poezie de Marius Robu din Aproape alb (3 aprilie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

De câte ori m-alungi
Printre idei şi vise
De-atâtea ori străpungi
Poeme interzise.

De câte ori mă vrei
În inimă şi-n gând
De-atâtea ori mă iei
În zbor de pe Pământ.

De câte ori mă strigi
În noapte să îţi vin
De-atâtea ori înfigi
Cuţitul în destin.

De câte ori îmi vii
Pe buze şi în tâmple
De-atâtea ori tu ştii
Că tot o să se-ntâmple.

De câte ori compui
Poemul printre vise
De-atâtea ori îmi spui
Cuvinte interzise.

Tot de-atâtea ori
Te voi iubi senin
În veşnicele ploi
Tu îmi vei fi destin.

poezie de Mirela Crâşmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clarvăzător nevăzător

Stă să ningă, stă să plouă,
Stau pe gânduri amândouă;
Cer, culori, pantofi închişi,
Numai ochii mei deschişi.

Burniţează-n ochiu-mi drept,
În cel stâng, viscol aştept;
Fenomenul s-a decis
Doar de unul indecis.

Am în ochiul stâng troian,
Iar în dreptul, un ocean;
Pe care nu le-a cuprins
Decât unul necuprins.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (13 noiembrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A mai murit încă unul

A mai murit încă unul -
cu foamea pe faţă,
cu ochii de ceaţă,
cu mâini ca tutunul.

A mai murit încă unul
din nemernica gloată
care pe rând se gată.
Unul câte unul.

Trei, şase, opt, zece...
A mai murit un mişel.
Ce bine de el
că-i liber să plece!

Azi n-o să-l mai frigă
în vise de fiere
nici trup de muiere
şi nici mămăligă.

Ah, Domnul, prea-bunul,
îl mangaie foarte.
Tovarăşi de moarte,
poftim încă unul!

Lăsaţi-l să plece!
Nu spuneţi o vorbă!
Ne lasă o ciorbă
şi-o pâine rece.

poezie clasică de Radu Gyr
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndoiesc că stelele sunt de foc. Mă îndoiesc că soarele se mişcă. Mă îndoiesc că adevărul poate fi minciună. Dar nicioadată nu mă îndoiesc că iubesc.

citat celebru din William Shakespeare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treasure chest

Pieptul tău este un cer înnorat
peste care moartea
îşi înalţă corbii ca pe zmeie.

Firele nu se văd.
Firele sunt ascunse
şi roşii.

Se împletesc după avântul tău nebunesc:
din nimic... avem unul,
apoi încă unul,
după aceea două, chiar trei,
până la cinci, opt
către infinit.

Omule,
din pieptul tău
au evadat umbrele
acoperind gropile care te-au aruncat
spre nicăieri.

Ca meteoriţii se învârteau
în atmosferă şi lăsau în urma lor
sechele.

poezie de Ionuţ Popa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă îndoiesc de adevărul tuturor credinţelor mele. De îndoiala mea însă nu m-aş putea îndoi. Iar întrucât mă îndoiesc, cuget, nici aceasta n-aş putea-o nega. Şi de vreme ce cuget sau gândesc însemnează că exist ca fiinţă cugetătoare sau gânditoare. Pot să mă îndoiesc de existenţa tuturor lucrurilor din natură. Pot să mă îndoiesc de existenţa propriului meu corp: de unde ştiu că nu este o simplă închipuire? Cât timp însă am această neîncredere, gândesc şi ca atare exist ca o fiinţă gânditoare, independentă de corpul material.

citat celebru din Descartes
Adăugat de Adina Oros
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-atâtea ori...

De-atâtea ori m-ai ajutat
Să ies din grele situaţii
Cu braţul Tău m-ai ridicat
Să pot munci la reparaţii.

Mi-ai arătat de-atâtea ori
Ce drum să iau spre rezolvare
Trimis-ai multe sărbători
Şi-ai netezit a mea cărare.

De-atâtea ori, Isus iubit
Ai dat răspuns la rugăciune
Când sufletul mi-era zdrobit
L-ai vindecat printr-o minune.

De-atâtea ori prin al Tău sfat
Ajuns-am la râvnita ţintă
În viaţa mea Te-ai implicat
Căci şti ce traiul reprezintă.

De mii de ori mi-ai spus duios
Că-n Slavă totul e splendoare
Când e sezonul secetos
Laşi ploaie densă să coboare.

De-atâtea ori... de-atâtea ori
Ai alungat îngrijorarea
Şi mi-ai descoperit valori
Să înţeleg ce-i încercarea

Nu pot să număr ce-ai făcut
Până aici în pribegie
Mă bucur că Te-am cunoscut
Şi că mi-ai dat o strategie.

Că mă-nsoţeşti la orice pas
E o favoare şi-o răsplată
În orice zi, la orice ceas
Eşti bunătate-ntruchipată.

poezie de George Cornici (3 ianuarie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duc

un rucsac în spate
şi unul în faţă
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă priveşte cu dis
preţul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăţi pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
şi
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâşiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi acelaşi drum

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marshall: Ştiu că Barney ţi-a dat tabloul cu mine!
Carl: Nu ştiu despre ce vorbeşti...
Marshall: Oricât te-ar plăti, eu îţi dau dublu!
Carl: Mă îndoiesc.
Marshall: Oricât te-ar plăti, eu îţi dau cu zece dolari mai mult!
Carl: Mă îndoiesc.
Marshall: Bine, ştii ceva, Carl? Tocmai ai pierdut un client fidel!
Carl: Mă îndoiesc.

replici din filmul serial How I met your mother (22 ianuarie 2007)
Adăugat de Adriana Stoica, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pregătit

armez arma şi mă gândesc
să trag pentru că trebuie
ceva de undeva izbeşte
cutia mea craniană
aproape că e desfăcută ca un ceas
se-nvârte totuşi ceva

#
număr unu doi oare mai am unul?
de câte ori am tras
oare mai am cartuşe?
cântăresc pistolul în mână
după ce-mi îmbrac haina largă de piele
e beretta cu cinsprezece cartuşe

#
cine a dat fără milă în ţeastă mea?
am un cartuş şi armez pistolul
o să trag cu atenţie
oare mai am un cartuş? cine ştie
să-mi spună că nu fac o prostie
număr în gând: unul era în cămaşă

#
nu mai daţi în ţeastă
o simt că explodează
aproape că leşin cu gândul
ficat rinichiul drept
o înţepătură în rinichi
e haina mea de piele

#
le spun că e haina mea
de gangster uns cu de toate
o să trag primul
îi bag în coşciug pe rând
trag eu
un pumn mă buşeşte în nas

#
nu se atinge nimeni de collado
nici de haina mea de piele
largă şi lungă până la genunchi
scot pistolul şi armez
se aude jazz la pick-up vechi
e lois armstrong

#
dora e femeia mea
nimeni nu spune nimic
stau pe scaunele aşezate
în semicerc cu spatele la mine
au pălării în capul din care curge
un sânge maroniu

#
am tras eu primul
sunt un gangster grozav
şi o apăr pe dora cu pistolul
în mâna dreaptă
nu mai daţi în ţeastă
îmi provoacă ameţeli

#
unu îl face pe doi
tao îl face pe unu
doi îl face pe trei
şi trei e făuritor de univers
ficat rinichi ficat
îmi scot splina

#
haina mea de piele
stă aruncată pe un gangster
nu sunt eu ăla
pistolul beretta cu cinsprezece cartuşe
e în mâna unui individ
care o pipăie pe dora

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ploii spre asfinţit

fantomele de zi la braţ
cu arătările nopţii
s-au aşezat lângă mine tiptil
şi patul scârţâia groaznic,
iar mâna mi-a rămas încremenită
în mângâierea lor
în ochi mi-au crescut deodată priviri infirme
firave abia ce mai pâlpâiau
mioape aduceri aminte
după cum am aflat mai târziu
ochii mei sunt ferestrele cerului
prin care ne vom arunca la asfinţit

la fel am mai aflat
cum au fost îngropaţi copacii
copac în copac
apoi zece câte zece în alt copac
până a rămas un singur copac
căruia i-am dat foc spre înserat

îngerii lumină
au tot licărit în noapte
ca nişte stele căzătoare
şi se tot prăbuşeau unul după altul
încât nici nu ne mai pasă

ploaia creşte adânc în noi oceane
pe care încă mai plutesc mesaje
de pe vasul cu care ne întoarcem din timp
şi care la rândul său
habar nu avea unde urma
să se înece

hei, ştiu o uşă cu vedere la soare!

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăcere în rugăciune

Pe oricine poţi iubi în rugăciune
Oricât de mult ai vrea
În palma ta doamne toate se-mplinesc,
Şi inima se desface ca un crin ce tace.
Un înger te-ascultă şi te îndrumă,
Să zbori spre zile pline de lumină,
Şi-apoi lângă tine doamne vreau să recunoşti
Să iubesc în tăcere e ceva firesc.
Îmi pierd strălucirea fără clipa iubirii,
Iar gândurile curg unul câte unul
Şi timpul zboară ca nebunul.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oricât de mare ar fi un spaţiu, se poate concepe unul mai mare; apoi altul şi mai mare; şi aşa la nesfârşit fără ca vreodată să se ajungă la unul care să nu mai poată fi mărit. Din contră, oricât de mic ar fi un spaţiu, se poate găsi unul mai mic decât el şi mereu la nesfârşit, fără a se ajunge vreodată la unul indivizibil care să nu mai aibă nicio suprafaţă.

citat celebru din Blaise Pascal
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerebral, mă îndoiesc, deci cuget; fizic, mă îndoiesc, sunt umil. Şi totuşi de ce bărbatul are o frică paralizantă de îndoială?

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mutaţii... proverbiale

Trei zile, după cum se spune,
Durează orişice minune...
Eu ştiu pe unul care poate
Să spună: "chiar şi trei mandate"!

epigramă de Gheorghe Filiş din Cuget, deci exist, dar nu mai rezist (2005)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu?

Cine sunt eu? Sunt bucuria
din locu-n care m-am născut
când colindam odinioară
de la Bădeni pân' la Maxut.

Şi sunt pământul ce-l călcară
părinţii mei până-n Jiori
de la Scobinţi la Pietroşica
de-atâtea ori, de-atâtea ori...

Eu vin din anotimpuri multe
şi amintiri îmi port în spate
de la Hârlău pe Zagavia
de la Feteşti prin alte sate.

Cine sunt eu? Unul ca tine
ce se întreabă zi de zi
de ce oare inima-mi mai bate,
de ce trăiesc?
Dar pentru ce-aş muri?!

poezie de Dănuţ Cepoi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balaurul sau omul cu trei

aproape lipise
fără motiv ascuns aparent
cele două capete ale sale – unul şi unul – atât
de diferite şi nu
întâlnise vreo suprafaţă prea lisă ce-ar da
să-i stea lipiturii în cale
(?!) atunci
un al treilea cap fără gene
comune cu frăţiorii de tâmplă dintâi a
scris o scrisoare – cât un roman de intenţie – ex
act la mo
mentul când şi o palmă lipise
aplaudând acum cu toată
faţa multiplul prea palid
de şiretlicuri
în trei – unul
şi altul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!