Duc

un rucsac în spate
şi unul în faţă
le car după mine cu cerbicie
eu
nu mă plâng de drumul ane
voios îl par
curg apele de la ultimul efort
el
mă priveşte cu dis
preţul unui om suplu
sunt un atlas care urcă
muntele cu greutăţi pentru antrenament
pun o pietricică în bocancul drept
şi
o pietri
cică în bocancul stâng
carnea sfâşiată provoacă răni
duc totul cu mine
zi de zi în fiecare zi acelaşi drum

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul

Gânditor şi cu mâinile la spate
Merg pe calea ferată,
Drumul cel mai drept
Cu putinţă.

Din spatele meu, cu viteză,
Vine un tren
Care n-a auzit nimic despre mine.

Acest tren - martor mi-e Zenon bătrânul -
- Nu mă va ajunge niciodată,
Pentru că eu mereu voi avea un avans
Faţă de lucrurile care nu gândesc.

Sau chiar dacă, brutal,
Va trece peste mine,
Întotdeauna se va găsi un om
Care să meargă în faţa lui
Plin de gânduri
Şi cu mâinile la spate.

Ca mine acum
În faţa monstrului negru
Care se apropie cu o viteză înspăimântătoare,
Şi care nu mă va ajunge
Niciodată.

poezie celebră de Marin Sorescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dubito, ergo sum

Mă trezesc drept şi nemişcat,
Aproape ţeapăn.
De ce să mă îndoiesc mai întâi?
De braţul drept, pe care
Îl arcuiesc spre tâmplă;
Forme rotunde, ţeasta-mi şlefuită
De-atâtea gânduri şi de-atâtea vise.
Îmi îndoiesc apoi picioarele,
Unul câte unul.
Încovoiat, urmează trupul
Să se ridice precum Lazăr,
După a patra zicere.
Nici îndoielile nu îmi mai ies
Aşa de lesne.
Încovoiat, cobor la rugăciune
Şi stau chircit. Nicio minune.
Nu mi-a rămas chiar niciun argument
Să cred în mine?
Îmi duc mâna către faţă,
Să ştiu de mai sunt în viaţă.
Nişte lacrimi curg pe obrajii mei
Şi pe degete
Le număr:
Una, unul, două, trei...
Sunt viu, zâmbesc, oricât ar fi de trist:
Plâng, deci exist.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jumătăţi inegale

Plânge veşnic ochiul
stâng
de ce vede ochiul
drept
şi plâng...
Se întinde braţul
stâng
să apuce braţul
drept
nătâng...
Se aude în timpanul
stâng
vorba din timpanul
drept
zâââng...
Se mişcă piciorul
stâng
pe lângă piciorul
drept
nătâng...
Mă împart în două
şi tresar
jumătăţi cu care plâng
nu rar!...

poezie de Gheorghe Gurău (iulie 2011)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duke: Haide, Negustorule, s-auzim, ce le-ai dat nemţilor pentru oul ăla?
Sefton: 45 de ţigări. A crescut preţul.
Duke: Sper că nu-s ţigările pe care le-ai luat de la noi aseară.
Sefton: Şi ce să fac cu ele? Eu nu fumez decât ţigări de foi.
Duke: Drăguţ băiat. Nemţii i-au împuşcat aseară pe Manfredi şi Johnson iar el face comerţ cu dânşii.
Sefton: Uite ce e. Ăsta s-ar putea să fie ultimul meu mic dejun cald, pentru că or să ia soba, aşa că lasă-mă să mănânc în linişte.
Animal: Nu-i păcat? Mâine va trebui să sugă dintr-un ou crud.
Shapiro: Nici o grijă, o să se tocmească iar cu nemţii pentru un aruncător de flăcări. Poate şi un congelator.
Sefton: Şi care-i problema, băieţi? Toată lumea se tocmeşte pe aici. Poate că eu sunt un pic mai iute la minte. Mă face asta colaborator?
Duke: Un pic cam prea iute, Sefton. Vreau şi eu ce ai în lădiţa aia.
Sefton: Chiar? Uite ce e, găgăuţă. În prima săptămână mi-a furat cineva pachetul de la Crucea Roşie, pătura şi bocancul stâng. Ei, bine, de atunci m-am şmecherit. Aici nu e Armata Salvării. Fiecare pentru el. Pe viaţă şi pe moarte.

replici din filmul artistic Stalag 17 (29 mai 1953)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mănânc pământ

să nu fiu zburător obişnuit
fiindcă trebuie să mă ţin
departe de carnea de porc
în spatele ochilor închişi
îl fărâmiţez mărunt
beau bere din fund de iad
zilnic scurm în mine
să scot ultimul strop
de nemurire
groparii vin cu alt pământ
viermii ies ca nişte negi
le pun plasturi
scot şi ultimul os
îl donez unui muzeu
mă aplec asupra unui suflet
subiect de roman şi bârfă
mă hrănesc cu lut nears
vreau să mă-mbăt cu noroi
clopotarul e antrenor personal
se ascunde-n mila mea

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

poezie de Teodor Dume din Cartea: Devoratorul de umbre
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faţă în faţă cu mine

azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră

azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur

poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe

departe...

poezie de Teodor Dume din Lacrimi de pe altarul trupului
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brotac

Destul cu-aspectul ăsta de poşetuţă. Cum ar putea o poşetuţă
Să se strecoare pe sub uşa şubredă şi să stea,
Plină de satisfacţie, în casa unui om?

Te caţeri venind spre mine pe toate cele patru colţuri –
Mână dreaptă, picior stâng, mână stângă, picior drept.

Te iubesc pentru că eşti un brotac,
Pentru că te târâi ca un luptător japonez
Şi pentru că nu nu eşti deloc speriat.

Te iau în poşeta palmei mele deschise
Şi te depun afară exact sub
Fiecare stea.

E un giuvaier în capul tău? Brotacule,
Tu ai pus unul în mine,
O scânteie micuţă într-un loc întunecat.

poezie de Norman MacCaig, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri

pe lângă amintiri
de la ultimul porc mi-a rămas
o bucată de carne

stă în congelator
e piciorul drept din spate

la explozia solară de vara trecută
a avut loc o pană de curent
două zile a ţinut

rând pe rând
găinile raţele şi prunele s-au dezmorţit
şi le-am aruncat
însă piciorul porcului
fiind mai mare
a rămas îngheţat

când se anunţă vreo explozie solară
îl pun în geanta frigorifică
şi îl iau cu mine în delegaţie

cel mai greu este când îl aduc acasă
nu ştiu de ce
de la un drum la altul
abia mai încape în sertar

atunci mai tai câte-o felie
nu mult
doar cât să nu uit
cum îl strigam pe nume
şi el alerga pe deal înspre mine
grohăind fericit

cum a fugărit-o pe mama prin curte
când m-a bătut
iar eu drept răsplată
i-am dăruit merele cele mai bune
pe-acelea pentru plăcinte

dar mai ales
cum l-am ţinut de piciorul din spate
când l-au tăiat
iar el nu s-a zbătut nicio clipă
până ce nu i-am dat drumul
văzându-ne unul pe altul
plângând

poezie de Valentin Busuioc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare

Fiecare-n lume are o poveste,
Cu episoade lungi, ca un roman,
Dar toate lucrurile aceste,
Au trecut an după an.

De povestit este destul,
Dar cine stă să mă asculte,
Căci pe al vieţii drum,
De spus sunt lucruri multe.

Sunt mândru că am reuşit,
Prin viaţă să pătrund adânc.
Chiar dacă nu tocmai iscusit,
De greutăţi n-am să mă plâng.

Drumul vieţii este încurcat,
Cu piedici şi cu greutăţi,
Dar nu trebuie abandonat,
Oricând să fii tu însăţi.

Aş vrea totul de la lume,
Însă e nu-mi dă nimic,
De aceea îi voi spune,
Că-mi iau eu câte un pic.

Chiar acum, că sunt bătrân,
Încerc să fac ce pot,
Nu stau cu mâinile în sân,
Din latenţă eu mă scot.

Când te înfioară briza dimineţii,
Şi viaţa înainte te îndeamnă,
Nici nu ştii ce mult înseamnă,
Să te simţi ca-n anii tinereţii.

N-am terminat cuvintele din cărţi,
Pentru a crea noi comparaţii,
Am studiat în multe părţi,
Dar am făcut şi declaraţii.

poezie de Mihai Leonte (19 ianuarie 2003)
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Castel

Sunt eu şi cu mine
pe bordura unui lătrat de stâlp de iluminat.
Se aud greierii cum sparg creierii
morţilor între dinţi
şi aruncă seminţele în urechile noastre.
Sunt îmbrăcat cu umbra la cravată
cu cravata la vestă
cu vesta la vest
cu vestul la nord de muşchiul
în care stelele cad.
E ora la care majordomul
pe scara în spirală urcă treptele în spate
să le pună pe foc
în soba cu oase
aduse din podul băii
unde faianţa şi-a decojit sauna
în ochiul stăpânului.
Eu şi cu mine
nu l-am văzut decât privindu-ne
la capătul unui hol
într-un os
cu măduva învelită în piele.
Din bucătăriil se văd obloanele tinere
cum se ung cu catran
şi discută
despre mine şi eu şi discută
despre umbra mea
care de după uşă
ascultă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zodia umbrelor

Ah, calea robilor...
... calea robilor aparţine
acelora născuţi în zodia umbrelor;
sclavilor înscrişi voluntari la zeificare,
ei, care urcă muntele suferinţei,
ca şi când muntele bucuriei l-ar urca,
ei, pe chipurile cărora sudoarea,
lumină se face. Dragoste şi
îngăduinţă se fac cutele adâncite
în obrajii lor îndârjiţi în luptă
cu însăşi zodia nefericirii lor.
Urcă şi cântă ei spre coama
muntelui Deznădejdii,
cu îngerul morţii pe umărul stâng.
Şi iată, urc de unul singur!

poezie de Ovidiu Vasilescu Măcin
Adăugat de Cosmina Mihai
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sculptură cu îndrăgostiţi

am încăput amândoi pe bucata
de material cioplit de artist
mă uit atent să văd dacă mai semănăm
de aici încep eu de acolo
începi tu şi ajungi lângă mine
jumătate tu jumătate eu
împărţim aceeaşi mişcare
ne regăsim în fiecare basorelief
suntem neclintiţi şi atenţi
la fiecare mişcare de daltă
ne sfârşim unul în ochii celuilalt
eşti mai dulce-n forme
unghiul îmi stă la îndemână
sunt mai colţuros în formă pură
rezemat stau de braţul stâng
stăm aşa mai multe zeci de ani
poate un veac neclintiţi
pe un postament de bazalt

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirare

îmi vine să râd şi să plâng deodată
sunt soră cu norocul
păsările în mine
îşi serbează faimă şi
pot să zbor

îmi vine să râd şi să plâng
dintr-o dată
toamnele în mine
îşi restrâng cocorii şi
pot zbura

îmi vine să râd şi să plâng
laolaltă
urme de roşu umplu
golul meu stâng
amurguri, răsărituri,
inima ta şi
îmi poţi ameriza mările cereşti

îmi vine să râd şi să plâng
câteodată
tăiată în jumătate,
împărţită în tine
tremur lung de şoaptă
străveche şi
mă pot zbura suflet-pereche

şi-mi vine să mă mir
de râsu-mi
de râsu-mi
de mine însumi
colibri

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alergam cu morişca

aia de hârtie gălbuie cu pătrăţele
un copil blond care se deochea
în fiecare zi şi lumea numai de mine
se minuna luând din energia mea

şi astăzi mă visez copil cu părul
lung şi alb ţinând morişca învârtită
de fuga dintr-un miez de noapte
iarăşi voios că sunt micuţ

era un dar pe care l-am acceptat
pentru că nu aveam timp de iluzii
alergam orbit de soarele blând
pierdut printre păpădii şi poezii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Judecata ne îmbolnăveşte şi ne îndepărtează. Iubirea şi acceptarea ne vindecă şi ne apropie. Când judec alt om mă îndepărtez de sursa problemei din mine şi astfel îmi fac mie rău. Cei care ne provoacă suferinţă ne sunt şi cei mai buni profesori. Spune-mi cum vezi oamenii şi lumea şi vei avea o hartă foarte exactă a traumelor, rănilor şi suferinţelor din sufletul tău. Dacă Dumnezeu ar judeca, nu ar fi decât un reporter la Can Can. Când iubesc, iert şi accept laturile din mine care sunt furia, stagnarea, ignoranţa realizez poate pentru prima dată că nu e uşor să fii om, că nu poate fi totul perfect, că uneori rănile trecutului şi greutăţile prezentului sunt greu de dus aşa că ce ar fi să am compasiune faţă de mine?

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg

plâng şi plâng
mai mult mă plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
rugină am prins
m-am frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg, în tragic decor
ireal şi absurd, ca la noi
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în gol
noroi, gunoi, puroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurii oameni pentru mine sunt cei nebuni, cei care sunt nebuni după viaţă, nebuni după vorbă, nebuni după eliberare, dorind totul în acelaşi timp, cei care nu cască niciodată şi nici nu spun banalităţi, ci ard, ard, ard.

citat din Jack Kerouac
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rănile trecutului...

Port în spate
două răni
nevinovate
provocate
de cărat...
Separat,
pe omoplaţi
răni, scuzaţi
de-ndrăgostit
şi de cât mult
m-am iubit
ca adult...
provocate de-o femeie
melopee
ce se-agaţă,
te răsfaţă,
te provoacă
-spune ea, cică
în joacă-
până când
îşi pune-n gând
să te răpună...
Şi de-atunci
cea... zână bună
se transformă
nu de formă
ci-n metoda ei letală
în iubita ta
fatală!

poezie de Gheorghe Gurău din Cochetând cu muzele (septembrie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!