Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un şarpe cu ochelari,
A sîsîit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin cîte puţin
Pînă la inghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuţie
Lasind pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfîrtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele

Noi, astăzi n-am fi existat,
-Să ne-amăgim cu chiu cu vai-,
De nu ar fi intrat în rai,
Vestitul şarpe, blestemat
Iar Eva, s-a destrăbălat,
Că şi Adam în acel plai,
Avea un şarpe fără bai,
De ce, parşiva l-a schimbat?
Se pare că, deşi plăpândă,
Era cum zis-a, cam flămândă:
- "De cele ce s-au întâmplat,
Adame-mi pare foarte rău
Că ai şi tu, e-adevărat,
Dar este vai de capul său!"

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2010)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul nu mi-a rămas gol

chiar dacă ai muşcat din propria umbră
o parte din tine se reface odată cu ea
şi nu întârzie să se mişte pe liniia impusă
care ne desparte unul de altul
şi trecem fără să ne vedem cu inima
chiar dacă ochii ar vrea să spună ceva
e trist că nu ai privit destul
drumul de pe care veneam grăbit.

cuvintele aveau un sâsâit de şarpe
şi din prudenţă nu le-am putut folosi
nici măcar gesturile nu m-au ajutat prea mult
eram într-o sărăcie de mijloace
şi posibilităţi de manifestare directă
sufletul nu mi-a rămas gol
l-am înfăşurat în iubirea flămândă
şi l-am lăsat să-şi caute liniştea.

de acum este cazul trăirii din plin
în casa bogată ce m-a dobândit
cu angoasele mele cu tot
în cercul rotit până la margini
mai mult decât ştiu
mai mult decât cred
în viclenia unei boli
pe care o vindec.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziargiul Ion Cristoiu, care spunea că Antena 3 TV este "Latrina 3 TV", a fost azi la emisiunea lui Mihai Gâdea*, ca să contribuie la compromiterea şefei DNA, "vinovată" de condamnarea la 10 ani de puşcărie a coruptului Dan Voiculescu, patronul postului (pamfle

Nú-i bai că-i cam sâsâit,
Nici că e cam bâlbâit,
Bai e că e agramat
Şi c-a lins unde-a scuipat.

Până ieri erau duşmani,
Se-njurau ca-ntre golani,
Au tunat şi-au fulgerat,
S-au scuipat, s-au insultat.

Gâdea, Badea, în trecut,
Cu lături l-au tot umplut;
Azi în fund el i-a pupat,
Până li s-a aplecat...

Spune-o vorbă din poveşti:
Toţi se vând de îi plăteşti.
Îi privesc stupefiat:
Ăştia-s buni doar de legat!

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (15 martie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gaura de şarpe

Eu râdeam din gaură de şarpe
Şarpele râdea la gura sobei
în timp ce sobarii alergau după caii de lemn putrezit.
Şura plângea!
Plângea plânsul cu lacrimi de şuier.
Mieunau troienele.
Se scăldau buruienile.
Eu râdeam cu capul pe fluier
într-o gaură de şarpe
de un şarpe păzit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

viperă

Vipera

E o reptilă târâtoare
Cu sânge rece zi şi noapte
Iar în politică se pare,
Că-i şarpele cu corn... şi lapte.

definiţie epigramatică de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relativitate metafizică

Eu trebuia să mă nasc mai demult
Pe vremea când timpul nu se măsura în ani
Când totul în jur revărsă într-un tumult
Când viaţa noastră nu costa nici cât doi bani
Pe vremea când nu ştiam, ce acuma ştiu
Într-un univers în care totul era viu
Şi puteam sta sub un copac şi visa
La o frumoasă Eva ce mă îmbrăţişa.

Într-un timp când în joacă îl căutam pe Dumnezeu
Deasupra, de jur - mprejur şi-n capul meu
Şi-l pierdeam, dar sub următoarea frunză îl regăseam
Dar am aflat de la şarpe cum mă numeam
Şi-n clipa când sâsâit mi-a zis
Tot sufletul mi s-a prăbuşit în abis
Transformându-se paradoxal într-un alt eu
De atunci... îl caut înnebunit... pe Dumnezeu.

poezie de Iustinian Zegreanu
Adăugat de Iustinian Zegreanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nud cu iepuraşi de câmp

Din frică ne-au făcut un templu
şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
cică să dea urmaşilor exemplu
ne-au dezbrăcat apoi în piele goală

Şi iarăşi ne-au băgat la-nghesuială
cerul ca un şarpe Doamne fu strivit
pământ ocean şi auroră boreală
brusc s-au întors spre asfinţit

Cerul Doamne ca un şarpe e strivit
cică să dea urmaşilor exemplu
pe funia dintre plus şi minus infinit
din frică ne-au făcut un templu

Şi ne-au băgat pe toţi la-nghesuială
să ne vopsim şi zilele cu smoală

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (10 aprilie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

urlet

Urletul: şarpe încolăcit... în suflet.

definiţie aforistică de Costel Zăgan din Inventeme
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Broască ori şarpe?

Broască ori şarpe?
Şarpele înghite broasca.
Labe şi pene sar pe
rânişul apelor. Un vas ca
o nălucă vâsleşte la deal.
De ce-o fi mergând mai repede râul
decât un cal?
Corăbii prin grâul
undelor pleacă la carnaval.
Pleacă de-a dura dealurile cu totul.
Păsările forfoteau pe botul
continentul, seara.
Culorile umplură cerul cu făpturi
bosumflate cum e ceara
dată în clocot. Iei sau furi
din fugă o mână de munţi, iar pe
umerii lumii coboară o mască.
Şarpe ori şarpe?
Broasca iese din şarpe.

poezie celebră de Ion Caraion
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spatele fiecărei tufe de trandafiri de plăcere se află un şarpe cu clopoţei de suferinţă, încolăcit şi gata să lovească. Aveţi grijă să nu fiţi muşcaţi, cum se poate întâmpla dacă vă lăsaţi atraşi de ceva care doar vă aţâţă pasiunea.

citat clasic din Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorea să vadă caltaboşul desprins de nas. Şi aşa se trezi bietul om cu caltaboşul pe un blid de pe masă. Şi dacă tăietorul şi nevasta lui nu s-au plimbat cu o caleaşcă aurită şi nici nu s-au îmbrăcat în mătăsuri şi satin, cel puţin s-au ales cu un caltaboş pe cinste, un caltaboş pe care orice om şi-ar dori să-l aibă la cină.

finalul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Privind înapoi,
şarpele încolăcit
în jurul palatului tău,
renunţă la prada zilnică
şi se hrăneşte cu sufletele
înveninate, ce dau târcoale...
Grădina are desenate,
prin straturile inundate de verde,
câteva zâmbete îmbumbite,
şi eu vin să le culeg,
ameţită de-atâta dragoste.
La început ai fost singur.

Acum eşti şi mai singur.

poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pa

râmele ce ne legau la ţărm
s-au insolat s-au bronzat s-au uscat
îndeajuns
mi-a fost vara asta cu tine în soare: intru
puţin sub pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpele şi Ofiucus sunt două constelaţii deosebite şi cu toate acestea şiragurile lor de stele se pătrund, se înlănţuiesc; astfel Şarpele e format în realitate din două constelaţii deosebite. Aşa încurcate cum sunt, constelaţiile acestea se pot lăuda cu o vechime de aproape 3000 de ani. Câte imperii nu s-au prăbuşit, câte transformări nu s-au petrecut pe Pământ, dar stelele acestea tot la locul lor sunt; ne privesc pe noi cei de azi şi pe cei cari vor veni mii şi zeci de mii de ani după noi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecere

A trecut insesizabilul noroc al vieţii mele
definitiv
şi m-a prins pe piciorul greşit
al neputinţei să fac cale întoarsă,
pe care n-o mai ştiu oricum,
căci urmele lăsate s-au tot şters,
s-au depus în semne,
pe mine însumi, adunate
de nespălat...
eternitate,
eternitatea mea...
cu numele etate!...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 octombrie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În sfîrşit

În sfîrşit ni s-a întors din luna
inima-napoi, generale
în sfîrşit ni s-a întors din luna
sufletu-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
mîinile-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
ochii înapoi, generale.
În sfîrşit ni s-au întors din luna
verdele-napoi, generale.
în sfîrşit ni s-au întors din luna
caii înapoi, generale.
În sfîrşit ne poţi recunoaşte:
noi suntem, generale,
soldaţii tăi din primul
şi din al doilea
şi din al treilea,
generale.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelui poet

acelui poet
pe care l-am iubit
aş vrea să îi spun
îmi e dor
tăcerea muşcă din omoplaţi
ca un şarpe al înţelepciunii
încolăcit pe pragul de-acasă
a fost prea devreme
întotdeauna va fi
trimite-mi o scrisoare din rai
în fiecare dimineaţă
când îmi beau cafeaua
din ceaşca albastră
singurul adevăr
în care mai cred
de atunci

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul berzelor

S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare,
În greaua lor cale întoarsă
Le-a mângâiat puţinul soare.

Îndură frigul, nu le pasă
Că vremea-i rece, schimbătoare,
S-au întors berzele acasă
Din drumuri lungi, istovitoare.

Crenguţe mici şi beţişoare
Le-adună şi le ţes în plasă,
Căldură în culcuş se lasă,
Comori ascund sub aripioare,
S-au întors berzele acasă.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!