Dorea să vadă caltaboşul desprins de nas. Şi aşa se trezi bietul om cu caltaboşul pe un blid de pe masă. Şi dacă tăietorul şi nevasta lui nu s-au plimbat cu o caleaşcă aurită şi nici nu s-au îmbrăcat în mătăsuri şi satin, cel puţin s-au ales cu un caltaboş pe cinste, un caltaboş pe care orice om şi-ar dori să-l aibă la cină.

finalul de la povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cât ai zice peşte, bietul om se trezi cu un nas lung în capătul căruia se lăfăia un caltaboş lung cât o zi de post.

citat din povestea Cele trei dorinţe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au spulberat

S-au spulberat atâtea ceasuri rele,
Ce parcă nu au încetare,
S-au spulberat visele mele,
Sau poate şi asta mi se pare?

S-au spulberat razele clare,
Care mi-au năpădit cândva privirea,
S-au spulberat zilele care,
Am rătăcit simţind mâhnirea?

S-au spulberat zările-nalţe,
Spre care eu zburam mereu,
S-au spulberat şi multe alte,
Pe care nu le mai ştiu eu?

poezie de Cătălina Melinte
Adăugat de Cătălina Melinte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora le face cinste pământul pe care s-au născut, alţii fac cinste pământului pe care s-au născut.

aforism de George Budoi din Aforisme (1 ianuarie 2021)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi totuşi, banii mulţi ar putea fi o formă de spectaculoasă răzbunare pentru cei care te-au subestimat într-un trecut mai mult sau mai puţin îndepărtat. Natura umană, ştii? Încă din Antichitate, oamenii s-au analizat (acţionând în consecinţă) după felul în care s-au îmbrăcat ori s-au accesorizat. Dar tu să te bucuri în continuare de lucrurile simple, mărunte sub soare, să fii fericit chiar pentru faptul că dimineaţa te-ai trezit, să iubeşti şi să fii iubit, să zâmbeşti şi mii şi mii de cărţi ale înţelepciunii să citeşti!

Michelle Rosenberg în Povestea Divei cu ochi de ciocolată
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pa

râmele ce ne legau la ţărm
s-au insolat s-au bronzat s-au uscat
îndeajuns
mi-a fost vara asta cu tine în soare: intru
puţin sub pământ

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meniu de sărbători

Tobă, caltaboş, piftie
Eu pe masă le aştern,
Dar mai fac şi alergie...
La cârnaţii din Guvern!

epigramă de Florin Rotaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eterna poveste

S-au cunoscut, s-au cununat,
S-au înşelat, au divorţat,
S-au recăsătorit apoi
Şi-i bine-acum!... ca-n versul doi!

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Când pleca odată, la război, un om... (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întristare de la... picioare

Duduia s-a-ntristat. Se pare,
Că ochii lui frumoşi nespus,
I s-au plimbat pe la picioare,
Dar nu s-au ridicat mai sus.

epigramă de Gheorghe Cutasevici din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hibernală

S-au îmbrăcat în fuste lungi
Codanele, şi-n iarna asta,
De poţi sub poala lor s-ajungi,
Chiar dacă bântuie... nevasta.

epigramă de Constantin Deneş din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din clipa în care s-au pus în mişcare, nimeni nu le mai poate stăvili de la nimic. O singură lege au: trecerea, vertiginoasa trecere a unui chip în altul. Astfel se desfăşoară pe cer, în mai puţin de o zi, chiar în mai puţin de o oră, dacă ritmul povestirii se precipită, evenimente care, pe pămînt, s-au desfăşurat în mii şi sute de mii de ani. Norii pot tot. Absolut tot.

Geo Bogza în Cartea Oltului, Norii
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Azi dorm

Azi vreau să dorm!
Mi s-au încâlcit neuronii,
S-au molipsit de albul nopţii
Şi de rotundul gol al lunii,
Revoltaţi...
Azi fac o pauză!
Mi s-au stins luminile gândului
Când le-am aprins forţat.
S-au cuibărit în întuneric,
Perimate...

Azi n-am idee!
Mi-au intrat ziduri în ochi
Când priveam în urmă.
S-au spart în privire
Dezgheţate...

Azi vreau să dorm!
Mi s-au umplut pleoapele de vis,
Când le goleam de tine.
S-au închis în gene,
Obosite...

poezie de Gabriela Chişcari (5 mai 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

A nins...

A nins cu-atâţia morţi în iarna asta!
Pe buze mi s-au cuminţit
Răceli de trupuri ancestrale
Ale cuvintelor de nu s-au mai născut, ci s-au murit.

A nins cu fluturi peste sânge
Şi oasele s-au cuminţit.
Nu, nu s-a plâns şi nici nu se va plânge
Pentru cenuşile aprinse-n noi, ce s-au topit.

Zăpada s-a purificat, priviţi-o
Şi nu se mai topeşte când o calci,
Mi albă decât albul de pe suflet
Pe care-l ţii în tine adânc şi-l taci.

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de Laura Radoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ordin scurt gurmand: cu stângul pe tobă, înspre caltaboşul înălţării în grad!

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fâl-Fâl

O fluturiţă din zăvoi
A întâlnit un fluturoi
Pe care îl ştia demult,
Din vremea marelui tumult
Când, prospături şi el şi ea,
Cu aripi ca de catifea,
O zi întreagă s-au iubit,
Apoi s-au pus pe fâlfâit:
Fâl-fâl şi el,
fâl-fâl şi ea...
S-au dus.
Niciunul nu credea
Că se vor mai vedea cândva,
Dar cineva,
Acolo sus,
Îl tot privea
Şi nu ştia
De ce e el tot supărat,
Şi o pândeşte pe-nserat.
Mă rog, acum s-au întâlnit,
Iar el, pe-un ton puţin răstit
A abordat-o cam aşa:
- Să-mi spui, cinstit,
Acum, pe loc:
Ce văd eu, sus, pe rămurea,
Şi nu îmi seamănă deloc,
E sau nu e... omida mea?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stricate

Toate
Cuvintele mele sunt întortochete
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat
Au vrut să alerge şi să joace,
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de rîs.

S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărţişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fîstîcite şi neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale,
Să nu le mai cînte cumva
Vocea ta
Şi pe cobză deştele.

Huleşte-le!

poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte stricate

Toate
Cuvintele mele sunt întortochiate
Şi s-au îmbătat.
Le vezi? Au căzut, s-au sculat.
Au vrut să alerge şi să joace
Dar beţia le-a prăvălit încoace.
Nu mai ştiu ce spun şi îs
Bolnave de râs.

S-au stricat cuvintele mele!
Umblă prin mocirle cu stele
De cositor
După un mărţişor,
Şi-ar voi să culeagă roade
Fâstâcite ăi neroade
Din sălcii nici verzi.

Cuvintele să nu mi le mai dezmierzi,
Să nu le mai spuie agale
Buzele tale.
Să nu le mai cânte cumva
Vocea ta
Şi pe cobză deştele.

Huleşte-le!

poezie celebră de Tudor Arghezi din Mărţişoare (1936)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Păsărelele s-au odihnit puţin, apoi şi-au şoptit nu ştiu ce, au scos un strigăt vesel şi s-au ridicat deodată cu toatele. Câteva din ele s-au despărţit o clipă din stol, au atins uşor streaşină casei, apoi s-au pierdut iarăşi în mulţimea celorlalte. Puişorii copilaşului îşi luau rămas bun de la el şi de la cuibul lor de humă. Stolul mai ocoli de vreo două ori iazul, apoi se înălţă şi porni încet să lunece spre asfinţit.

Emil Gârleanu în Din lumea celor care nu cuvântă, Puişorii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sîsîit o viperă,
A sîsîit o cobră,
A sîsîit un şarpe cu ochelari,
A sîsîit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strîngă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsînd impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin cîte puţin
Pînă la inghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Cînd am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor.
S-au umilit, cerînd îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte.
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sîsîie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stilpului de execuţie
Lasind pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfîrtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Otravă

A sâsâit o viperă,
A sâsâit o cobră,
A sâsâit un şarpe cu ochelari,
A sâsâit şerpăria,
S-au încolăcit în jurul puterii,
S-au încolăcit în jurul meu,
Încearcă să mă strângă
Cu încetinitorul de şapte ani
Lăsând impresia că mă ajută
Şi mă stingeau puţin câte puţin
Până la înghiţire
Cu o foame fără de remuşcări.
Am pus piciorul pe capul unui şarpe
Şi l-am strivit,
Am pus pe al doilea
Şi l-am strivit
Când am ajuns la vipere
Şi am pus piciorul pe capul lor,
S-au umilit, cerând îndurare
Că nu au avut de ales
Şi nici cale de întors.
Vipera şi şarpele cu clopoţei
Zăngăneşte prosteşte,
Viclenia lor este mortală.
Îmi este teamă
Că se rănesc singuri
Pe strada ce au blocat-o
Cu solzi de reptilă rece
Şi cu veninul ce le curge în sufletul de nebuni.
Sâsâie vipera şi şarpele cu ochelari,
S-au adunat ca să înghită strofa,
Dar s-au încolăcit In jurul stâlpului de execuţie
Lăsând pledoaria vieţii
Şi serpii adevăraţi în munţi,
Iar omul şarpe sfârtecat
De propria lui fiinţă!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-au văzut, s-au plăcut, s-au vândut.

aforism de David Boia (15 octombrie 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!