Marea cameră
acesta este cer
tamente peste zi colțul meu! spuse
macaronarul vorbind... friulana
înțelegând
prin mare o cameră tipică adriatică
pătrată, sărată
înțelegând
să-și pună soția și copiii cu ochii să în
depărteze cu trufie parchetul
de stegar (salvamar) și să calce
cu aere de struți pe nisip
în ciuda avertismentelor "mare calmă..."
până spre masca de prânz când
au decolat de acasă din Tri
este un vecin de origine slo
venă i-a spus că sigur vor fi vor servi
la Isola d'Istria la
all inclusive și carne și oase și coamă
fluturată de mânz!
marea e calmă, e-n colțuri: e camera
lor, a macaronarilor
și
ei se extind cu pene pe nisipul fierbinte
deși
unele tehnici în deghizare dau greș
aici, lângă mare...
poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Traian Abruda. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.