Mă numesc tu

de când ţi-am intrat
cu bocancii în suflet
zgomotos de ciudat
ciudat de Lumină

mă numesc tu
de când ciudat de Lumină
de lumina aceea stăpână

până când
până când
înger cu inima susurândă

mă numesc tu
şi mă văd urcând
Everestu-n sandale.

poezie de Cipriana Tanu din Te iubesc altfel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sălbatecul

Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
Cânta şi dânsul uneori
Ciudat
Sorbea mireasma şi de flori
Ciudat
Ciudat şi el îşi amintea
Ciudat
De-un feciorelnic trup de nea
Ciudat
Privea şi cerul înstelat
Ciudat
Ciudat că nu m-a devorat
Ciudat.

poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat

Eşti frumoasă, dar, ciudat...
Te-am privit aproape-o sară -
Se-ntâmplase astă vară -
Şi pornit-am îngheţat!

epigramă de Gheorghe din Moldova
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult, prea puţin

ce înseamnă oare, când îţi pui ochelarii
să-mi citeşti poezii, fireşte, nu ale tale
când îmi aduci aminte de masa din bucătărie
de cercelul meu atârnat pe acolo, pe undeva
ca o capcană de prins vise, tot aşa cred că sună cercelul
când bate vântul
când nu sunt eu
drept răspuns ţi-am citit şi eu o poezie de-a ta
cu voce tare, ciudat, cât de tare răsuna tristeţea pe acolo
ciudat, în poezia aia spuneai că o să fii fericit
te-am întrebat, şi eşti fericit
te-ai fâstâcit, ai spus da
mai târziu ai spus da, nu atunci.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Farmecul ciudat al verii trecute

Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia felină mă legăna în plasa ei
Şi eu adormeam ca într-un hamac, şi îi visam
Picioarele lungi, mătăsoase.
Farmecul ciudat al verii trecute,
Când femeia mă înfăşura
În părul ei care mirosea a rozmarin, a miere,
A dafin şi a scorţişoară. Dacă pot spune
Că am fost fericit e pentru că am trăit această vară,
Urcam drumul în serpentine până la marginea unei păduri
Şi ne aşezam în iarbă. Îmi ţinea capul în poală
Şi îmi cânta un refren pe care îl ştiu din copilărie.
Avea o blândeţe nesfârşită, îmi atingea pleoapele,
Mă muşca de colţul urechii. Îi simţeam picioarele,
Îi simţeam pubisul; auzeam sângele
Cum şuiera în coapsele ei, ca o arteziană în carne.
Simt şi azi farmecul ciudat al verii aceleia,
Femeia mă legăna şi aveam senzaţia că mă nasc din nou,
Că aş putea să încep o viaţă nouă.

poezie de Mircea Florin Şandru din Ca silabele unui mare pian (2011)
Adăugat de Carmen2015
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când lumina grăieşte

Nu mai ştiu cum arăt în carne şi oase
De când mă miruie splendoarea ta în atrii şi gleznă
Nu mai văd chipul meu, de când pieliţele-i luminoase
Au orbit totul în jur, subliniez apăsat, corola-mi de beznă.

O, vino iar Lumină! La suprafaţa-mi vie
Căci îmi zâmbeşte el şi-mi este de-al negurii clar
Trece cu mâna frunte şi mă învie iar
Minune-n fir de praf, prin nopţile-mi întunecoase, far!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopţile, indiferent de anotimp,
în care frumuseţea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzeşte,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristeţea grijulie în care s-a învelit
când ştia că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soţia mea,
mândria sărată care îmi mijeşte în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea de ciudat

Ciudat, este să poţi orice
şi să nu izbuteşti de loc,
iar alţii, "bolnavii", ei pot!... De ce,
unde-i regulament de "joc"?

Culmea-i când ai ce vrei, maşină,
ce-ai câştigat numai din muncă
şi-apoi să n-ai bani de benzină
şi să pierzi tot... dintr-o "poruncă"?!

Ciudat e şi să moşteneşti casă
şi locuri -chiar şi cel de veci-
şi stat "democratic" nu-ţi lasă
nici o potecă... să te "treci"?!

Culmea-i că facem toţi o şcoală,
adevărat, sau pe hârtie,
dar nu e bun cel care ştie!... O coală,
minţită, e destinat să... "fie"!

Ciudat, ne creştem cu toţi singuri
Copiii, ne-ajutăm părinţii
şi-alegem pe unii, nişte linguri
de înfulecat... E culmea minţii!!

Culmea-i că suntem credincioşi
după câte am păţit de-o "treime",
dar ne închinăm umili, sfioşi,
nu către har... La preoţime?!?

Ciudat, că ce-are experienţă
dezavantaj e, anacronism
şi diletant e "competenţă"
dacă-i "frumos"... Pur misticism!

Culmea, oh, câte-s ciudăţenii azi
când un popor, dintr-un sărac,
chiar de-a avut înalţi ca brazi,
mari s-au făcut cei cu... "arac"!!

Ciudat, ce mulţi sunt sus pe culme,
în culmea zis "cetăţeniei",
ce se tot duc şi-alţii pe urme
sunt ciudat... culmile hoţiei??

Culmea-i că nu-i la fel, ciudat,
în lume, nici în univers;
e doar pe undeva un stat
ce-i culmea de ciudat! Pervers!!!...

... O fi, culmea, ciudată limba ce-i scriu vers???!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despre prezent

Numesc prezent
timpul pe care îl măsor de când sunt născut,
zilele copilăriei mele,
nopţile, indiferent de anotimp,
în care frumuseţea Căii Lactee vindecă de urât.
Numesc prezent
clipele în care îngerul meu mă păzeşte,
bucuria din ochii mamei
când mi-a cusut ia din clasa întâi,
tristeţea grijulie în care s-a învelit
când ştia că o să moară.
Numesc prezent
îndrăgostirea de soţia mea,
mândria sărată care îmi mijeşte în ochi
când fiul nostru îmi spune
că e mai înalt decât mine.
Numesc prezent
răspunsul pe care îl dau,
mereu sau tot timpul,
din oricare dimensiune...

poezie de Nicolae Ler
Adăugat de Ler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean: Şi cu ce naiba crezi că avem de-a face?
Sam: De fapt, am o idee.
Dean: Aşa?
Sam: O să... o să sune ciudat.
Dean: Ce anume ai putea să spui încât să mi se pară ciudat?
Sam: E un Moş Crăciun rău.
Dean: Într-adevăr, asta sună ciudat.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Durerea e un lucru foarte ciudat; suntem atât de neputincioşi în faţa ei. E ca o fereastră care se deschide atunci când vrea ea. Camera se răceşte şi nu putem decât să tremurăm. Dar de fiecare dată se deschide mai puţin, până când, într-o zi, ne întrebăm ce s-a ales de ea.

Arthur Golden în Memoriile unei gheişe
Adăugat de Crina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dean: Îmi pare rău, frate.
Sam: Pentru ce?
Dean: Îmi doresc ca lucrurile să fie altfel. Îmi doresc ca tu să fi fost... tipul simpatic de la universitate.
Sam: Nu, e în regulă. Ştii, adevărul e că până şi la Stanford, nu cred că mi-aş fi găsit locul.
Dean: Asta pentru că eşti un ciudat.
Sam: Da, mulţumesc.
Dean: Ei, dar şi eu sunt un ciudat. Şi sunt alături de tine... până la capăt.
Sam (zâmbeşte): Da, ştiu asta.

replici din filmul serial Supernatural: Aventuri în lumea întunericului
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi lumină?

Ciudat e cum învie Crist
Şi cum vă dă lumină,
Deşi din niciun acatist
Vreun rost nu se animă,
Mereu tu treci drept egoist,
Mereu eşti tu de vină.

Măcar pentru o zi de-ar fi
Lumină peste lume!
Atunci nu v-aţi mai amăgi
Năuci în rugăciune,
Când boli şi moarte zi de zi
Nu-i nimeni să-şi asume!

Mâine veţi fi din nou posaci,
În lumea voastră strâmtă,
La fel de trişti, ori de săraci,
Cu inima înfrântă,
Supuşi unor prelaţi rapaci
Ce mintea vi-o-nfierbântă.

Ce-a fost pe când tu nu erai?
Ce va fi după tine?
Ce-ai fi crezut de te năşteai
Altunde', din altcine'...
Alt dumnezeu de cunoşteai,
Era mai rău, mai bine?

Dar pentru tine-nvie Crist,
Prea des, dar nu ţii seama!
De-ţi va muri copilul? Trist
Tu o să-i faci pomana!
Sunt crudă zici. Dar eu asist
Cum îţi înghiţi sudalma!

Căci totu-i până la copii,
Iar Iov e doar o glumă,
Eşti fericit cât ei sunt vii
Şi nu când sunt ţărână,
Te-am răscolit un pic, doar ştii
Cum e să-i prinzi de mână!

Acolo e lumina ta
Şi nu în lumânare,
În ochii ce-ţi pot alina
Oricare supărare,
Dar dacă asta ţi se ia,
Ce-ţi mai rămâne oare?

Să-mi spună mie cineva,
Că va avea iertare!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te vei opri

Soare de câte ori te voi ocoli
Până să vină aceea zi
Când tu te vei opri!
Când ea, cu lumină de a fi
Din umbră să mă răsară...
Mă va privi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revendicare

Ţi-am privit frumuseţea,
Până când fiecare clipă a Timpului meu
A cerut derogare de limită
Şi s-a transformat în eternitate!
Până când, fiecare milimetru al inimii mele
A primit excedent de Spaţiu şi a atins infinitul...

Ţi-am privit afluxul de iubire,
Până când, fiecare fibră a fiinţei mele
A consimţit refluxul visării
Şi a cuantificat realitatea fericirii!......
Până când, fiecare neutron al trupului meu
Însetat de dragoste, te-a vrut numai pe tine!

Ţi-am privit frumuseţea iubirii,
Până când tu mi-ai revendicat dăruirea
Şi te-ai împlinit, pentru totdeauna, în mine!

poezie de Iulia Mirancea (18 iulie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pun de o afacere cu licurici

asta în loc să scutur cerul de stele
îmi trag ţărâna sub tâmplă şi privesc iarba cum se pregăteşte de coasă
îmbrac veşmântul de rouă şi răsucesc din caierul minţii
borangicul acesta ciudat când din lacrimi de înger când din fluturi nenăscuţi
deschid inima ca pe o pleoapă şi-mi întind timpanele între două lumi
ascult cu trupul deşirat cântecul cerului
cântarea păsării de foc din cenuşa amară a trupului meu
apoi ca şi când nu m-a durut niciodată m-aş mai naşte de o mie de ori

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Obişnuiam să cred că orice individ care făcea un lucru straniu era un ciudat. Acum ştiu că ciudaţi sunt cei care-i numesc pe alţii ciudaţi.

citat din Paul McCartney
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat!

În ţara mea, ciudat model
De raţiune şi noroc,
Ori este Stat, şi-i paralel,
Ori, cel mai des, nu e deloc!

epigramă de Janet Nică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, până când?...

De-atâta vreme-auzi şi tu chemarea
Spre ceruri, spre lumină şi spre rai,
Şi tot n-asculţi, nici plânsul, nici cântarea
Şi nu-ţi îndrepţi nici gândul, nici cărarea:
O, până când, o, până când mai stai?
Văzut-ai şi tu lucrurile care
Pe alţii mulţi i-a-ntors din calea rea,
Dar tu mereu rămâi în nepăsare,
În cea mai rea, în cea mai tristă stare.
O, până când, o, până când aşa?

O, tu cunoşti că moartea nu-i departe,
Că mergi spre focul iadului dintâi,
Şi totuşi tu rămâi pe căi deşarte,
Rămâi în foc, în chin, în plâns şi-n moarte!
O, până când, o, până când rămâi?

Tu ştii şi de la tine ce aşteaptă
De-atâta vreme şi astăzi Dumnezeu!
Cunoşti chemarea sfântă şi-nţeleaptă,
Cunoşti şi calea rea şi calea dreaptă:
O, până când, o, până când în rău?

A mai trecut un an din scurta-ţi viaţă
Şi-acesta-i poate ultimul ce-l ai.
O, smulge-te din neagra nopţii ceaţă,
O, rupe-ţi vălul negru de pe faţă:
O, până când, o, până când mai stai?

Curând solia morţii-o să te cheme
Răsplata cea de veci ca să ţi-o iei.
E vremea hotărârilor supreme,
E azi a mântuirii tale vreme!
O, până când, o, până când nu vrei?...

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parc-ar fi nişte clopoţei de sticlă, a spus sfetnicul. Ia uite cum îi merge guşa! Ciudat lucru că până acuma n-am văzut-o. Au să se minuneze toţi de la curte când au s-o vadă.

Hans Christian Andersen în Privighetoarea
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poliţist: Ciudat... Dacă vecinul tău avea ceva de ascuns, de ce te-a invitat la el acasă să-i vezi toate lucrurile?
Lynette: Nu era tocmai acasă când am intrat.
Poliţist: Deci ai intrat prin efracţie?
Lynette: Uşa era deschisă... Îi adusesem un tort.
Cop: Un tort?
Lynette: Era un tort în semn de mulţumire. Mi-a cam salvat viaţa.
Tom: Nu ştia că e pedofil când a făcut tortul.

replici din filmul serial Neveste disperate
Adăugat de Andra Stroe
Comentează! | Votează! | Copiază!