Aveţi lumină?

Ciudat e cum învie Crist
Şi cum vă dă lumină,
Deşi din niciun acatist
Vreun rost nu se animă,
Mereu tu treci drept egoist,
Mereu eşti tu de vină.

Măcar pentru o zi de-ar fi
Lumină peste lume!
Atunci nu v-aţi mai amăgi
Năuci în rugăciune,
Când boli şi moarte zi de zi
Nu-i nimeni să-şi asume!

Mâine veţi fi din nou posaci,
În lumea voastră strâmtă,
La fel de trişti, ori de săraci,
Cu inima înfrântă,
Supuşi unor prelaţi rapaci
Ce mintea vi-o-nfierbântă.

Ce-a fost pe când tu nu erai?
Ce va fi după tine?
Ce-ai fi crezut de te năşteai
Altunde', din altcine'...
Alt dumnezeu de cunoşteai,
Era mai rău, mai bine?

Dar pentru tine-nvie Crist,
Prea des, dar nu ţii seama!
De-ţi va muri copilul? Trist
Tu o să-i faci pomana!
Sunt crudă zici. Dar eu asist
Cum îţi înghiţi sudalma!

Căci totu-i până la copii,
Iar Iov e doar o glumă,
Eşti fericit cât ei sunt vii
Şi nu când sunt ţărână,
Te-am răscolit un pic, doar ştii
Cum e să-i prinzi de mână!

Acolo e lumina ta
Şi nu în lumânare,
În ochii ce-ţi pot alina
Oricare supărare,
Dar dacă asta ţi se ia,
Ce-ţi mai rămâne oare?

Să-mi spună mie cineva,
Că va avea iertare!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet defect

Aveai un suflet prea defect,
În toamna-n care te-am văzut,
Sunt meşterul tău fără scule,
Din primăvara ce-a trecut.

Sunt peretele tăcut din dreapta ta,
Ce-ţi cunoaşte starea după respiraţie,
Îţi sunt tastatura deterioarată,
care-ţi refuză comenzile cu graţie.

Sunt copilul care se joacă cu tine,
Atunci când vrei să dai timpu-napoi,
Îţi sunt spadă pentru duşmani,
Dar pot să-mi fiu şi scut, în propriu-mi război.

Îţi sunt dulcele vis, când dorul te apasă,
Îţi pot bate coşmaru-n mii de cuie,
Dar tu ce eşti, când eu sunt doar femeie,
Iubirea mea cea dulce-amaruie?

Atunci când plouă afară, eu vreau să-mi fii umbrelă!
Când viaţa e alb- negru, să fii tu acoarelă!
Lasă-mă un pic să plâng, când nimic nu e perfect,
Pot să fiu orice mă vrei,
doar să nu îti fiu defect!

poezie de Anna Panovici din Sfârşit de Autograf (9 aprilie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoapte

Pentru că eşti, pentru că sunt,
Tu un alint, eu un cuvânt,
Eu mângâiere, tu suspin,
Deşi te am, pare puţin

N-am să mă satur să exişti,
Sărut să-ţi dau când ochii-s trişti,
Aş vrea să nu-i mai văd aşa,
Acum când eşti femeia mea

Foarte sensibilă mereu,
Plângi şi la bine... şi la greu,
Dar cât ador ceea ce eşti,
Iubirea ce mi-o dăruieşti

Ştii?... câteodată sunt gelos,
În jurul tău totu-i frumos,
Ai tu ceva fermecător,
Mă faci mai bun, mă faci să zbor

Prind aripi şi mă-nalţ mai sus,
Devin luceafăr la apus,
Ca de acolo să-ţi şoptesc,
Femeie dulce... te iubesc

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

Prea eşti deştept, când proştii te-nconjoară,
Şi familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Eşti înăuntru, doar când eşti... afară.

Eşti extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, eşti de stânga - vai!,
E ca şi cum în Iad ai fi în Rai,
Eşti "contra", mai întâi, şi apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai ştie,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Şi vrea să te redea pe tine ţie!

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantomă vie, femeia

Privesc în urma-timp şi te găsesc pe tine,
Steaua Polară a orânduirii vieţii mele.
Ai ascultat doar prea puţin din ce-ţi spuneam.
Dar nu ai vrut, sau poate nici acum nu vrei
Să îmi accepţi iubirea ce mi-ai declanşat... în vis.
Acum, au mai rămas doar urmele lacrimilor uscate
Pe faţa inimii ce nu-şi mai găseşte rostul fără tine
Căci ai luat totul de când tu ai decis să pui tăcere şi-ai plecat...
Dispărând în dimineaţă.
Şi mă întreb ce oare iţi doreşti?!
Care a fost motivul schimbării tale?
Mi-e dor de chipul tău senin, mi-e dor de tine,
Oare ce faci acum? Oare ţi-e bine?!
Glasul tău, zâmbetul, privirea de care m-am îndrăgostit, unde sunt?
Oare eşti reală? Exişti? Da! Îţi simt prezenţa!
Şi-n orice colţ de lume ai fi eu tot te-aş căuta şi te-aş găsi!
Eu nu voi renunţa şi vreau să ştii că acolo unde eşti,
Gândul meu te însoţeşte, este mereu lângă tine
În fiecare noapte tu îmi tulburi visele,
Fantomă, iluzie a dragostei.
Aş renunţa la tine, dar este ca şi când aş renunţa la viaţă
Şi -aş accepta o moarte prematură a iubirii mele.
Doar dacă aş muri eu, tu nu ai mai exista...
Dar eu nu am de gând... să renunţ la tine...
O dată cu lăsarea serii tu prinzi viaţă!
Fantomă a iubirii, vie în noapte!
 

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu şi eu

Trăiesc cu tine tot mereu,
nu ştiu eşti tu sau, poate, eu,
mă regăsesc în tot ce faci,
din ce în ce mai mult îmi placi,
tandreţea ta este a mea,
ne-împreunează dragostea,
desenul tău, desenul meu,
culorile din curcubeu,
eşti muzică, ton şi acord,
zi singură-n al vieţii bord,
când inima îmi e prea grea,
tu, sigur, mi-o poţi alina,
când eu sunt versul, ritmul, rima,
tu eşti respectul meu şi stima
ne-ngemănăm, arcuş pe coardă,
dăm foc viorilor să ardă,
că vei trăi mereu în mine
cu tot ce-i rău, cu tot ce-i bine,
în orice zi, în orice ceas,
povestea noastră are glas,
în lumea mea, în lumea ta
putem eroarea îndrepta,
când tu renunţi, eu îţi accept
o judecată pe nedrept,
de ninge, plouă, bate vânt
noi doi avem un legământ,
păstrăm căldura, ne iubim,
doar de duşmani să ne ferim,
chiar de sunt bun, sau, poate, rău,
doar drumul meu e drumul tău,
te-am căutat, m-ai căutat,
dar nicidecum n-am fost plecat,
aş fi pierdut de n-aş avea
cu cine savura cafea,
singurătate – nu rezist,
ne completăm vesel sau trist,
ne-asemănăm, după cum vezi,
ca doi meri plantaţi în livezi
când soarele le scaldă faţa,
le dă şi rodul, le dă viaţa.
În fine, ştiu de ce exist,
te preţuiesc drept ametist,
pe aripi de zefir mă porţi,
mă leagănă-ai izbânzii sorţi,
mi-ai dat şi cheia cerului
să descui poarta soarelui.
Doar astfel existăm mereu
că eu sunt tu şi tu eşti eu!
Când drumul se va termina
lumina mea, lumina ta
pe celălalt va aştepta
să ţină-aprinsă candela.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lângă tine dragul meu...

Lângă tine am învăţat ce-nseamnă să iubeşti
Căci tu eşti totul pentru mine şi nimic mai mult
Şi vreau mereu să-ţi spun cât de drag imi eşti
Căci tu eşti unicul meu sprijin pe acest pământ,

Lângă tine am învăţat prin ploaie să alerg
Să fug de tot ce-nseamnă rău în viaţa mea,
Când toţi mă evitau pentru că te iubesc,
Eu am crezut în tine şi în iubirea ta.

Lângă tine am învăţat cu lacrimi reci, să plâng
Să scriu cuvinte pe care mulţi nu le-nţeleg,
Pe tine te-am păstrat mereu în al meu gând,
Căci tu eşti fericirea ce nu vreau s-o pierd.

Lângă tine am renăscut ţinându-ne de mână
Descoperind mereu noi taine ale iubirii,
Cu tine am trecut prin ploi şi prin furtună
Şi nimic nu poate sta, în calea fericirii.

Lângă tine sunt mereu plină de fericire,
Căci tu eşti talisman ce viaţa-mi ocroteşti
Sunt cea mai fericită de pe această lume,
Când văd câtă iubire poţi să-mi dăruieşti.

Lângă tine sunt alt om, mă simt mai specială
Căci tu-mi aduci lumina fericirii în viaţă,
Când necazuri grele apar în calea mea socială
Tu-mi redai mereu visul şi zămbetul pe faţă.

poezie de Eugenia Calancea (12 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte

Zâmbeşte azi, zâmbeşte mâine
Fă ca pe faţă zâmbetul mereu să fie

Zâmbeşte mie, zâmbeşte celora din jur
Şi noi îţi vom zâmbi ţie la fel

Zâmbeşte tu, la fiecare om
Chiar dacă este doar un trecător

Zâmbeşte chiar daca tu eşti trist
Adu-ţi aminte de ceva frumos

Zâmbeşte şi fă lumea din jur mai bună
Că mulţi de zâmbetul tău au nevoie

Zâmbeşte sincer, fii cu sufletul deschis
Lasă ca inima să-ţi dea la tot răspuns

Zâmbeşte şi atunci când eşti jîgnit
Toţi uneori greşim fară să ne gândim

Zâmbeşte de eşti tu cel care a greşit
Cere-ţi iertare fii mereu deschis

Zâmbeşte tuturor ce sfat îţi dau
Că nimeni la rău nu te va îndruma

Zâmbeşte la părinţi, zâmbeşte la nepoţi
Să fii mereu aproape când au ceva de spus

Zâmbeşte la copil ce ajutor îţi cere
Învaţă-l cum în lume să facă numai bine

Zâmbeşte că trăieşti şi fii tu fericit
Că-n fiecare zi, zâmbete poţi dărui

Zâmbeşte chiar dacă nu ştii a zâmbi
Căci dacă ai un zâmbet, tristeţea te va ocoli.

poezie de Serghei Ţurcan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pacey (la interfon): Audrey, eu sunt. Nu ştiu dacă mă auzi, dar dacă da, te rog să nu te urci în avion, te rog. Sau ştii ce, dacă te urci în avion, e în ordine pentru că o să mă faci să conduc şi să traversez ţara asta şi să stau în faţa vilei părinţilor tăi în Beverley Hills până când o să-mi vorbeşti. Pentru că trebuie să-ţi spun că îmi pare tare rău pentru tot şi pentru că nu am fost sincer cu tine întru totul şi îmi pare rău pentru înclinaţia mea pentru femeile mai în vârstă. Doar că a fost un an foarte ciudat pentru mine deoarece în timp ce voi toţi plecaţi la colegiu, eu mă chinuiam să mă menţin pe linia de plutire. Şi crede-mă, nimeni nu îţi dă hărţi pentru drumurile mai puţin umblate. Trebuie să mergi înainte şi să porneşti la drum. Dar în cele din urmă singurul lucru pe care o să-l iau cu mine, singurul lucru pe care o să mi-l amintesc din acest an eşti tu. Eşti o persoană uimitoare, Audrey. Şi ai apărut atunci când credeam că nu o să mai iubesc niciodată şi mi-ai animat viaţa. Ştiu că noi doi nu ne cunoaştem prea bine, dar, deşi sunt sigur că aş putea trăi fără tine, totuşi nu sunt sigur că vreau asta. Aşa că asta e.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

E mai uşor căţăratul?

Simţeam acele umbrelor
Ce-nţepau nu mie gândurilor
Cu ghearele invidiilor
Minţile crud prieteniilor

Fără curaj, semănând viermilor
Ce-ţi putrezesc cerurile
Găurindu-i privirile
Simţind dervişul deşerturilor

Vitriolar post sihăstriilor
Din invidia noastră gulag
Fericirilor ce ne sunt omag
Dorite din zborurile altor

Vise de noi neatinse
Căci e mai uşor să te caţeri
Pe cadavre şi să fluturi
Trufia şi egoismul pretinse

Ca drept doar ţie acordat
De Paradisul mult visat
Crezându-te un zeu mărit
Cu ceilalţi în iad clădit

Să te simţi prea fericit
Când totul e in jur rece, trist
Părându-ţi că tu eşti Crist
Cu drept de viaţă şi de ucis

A ceea ce e mai fericit
Decât trăirea ta de egoist

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torţa care-ţi arde mintea, atunci eşti al meu.
I: Da, dar unii dintre cei care au fost aproape de tine acum te vorbesc de rău? A. M: Aşa, şi de ce îţi faci tu atât de multe grijii? Nu cumva este doar mintea lor care pune etichete despre viaţă? Oare chiar îi pasă vieţii de gândurile minţii umane? Mintea omului este mai evanescentă şi schimbătoare ca şi timpul, dar inima jnaninului care o cunoaşte rămâne etern disponibilă pentru inimă, nu pentru mintea ta. Mintea omului are exact acelaşi efect asupra jnaninului ca picăturile de ploaie pe penele de lebădă. Oare au reuşit vreodată apa să le umezească? Lebăda Sinelui sau jnaninul pluteşte pe deasupra minţii umane ca oricare alt om, dar în timp ce oamenii sunt pătrunşi uneori înecaţi de/în propria lor minte/Maya, jnaninul rămâne veşnic neatins. Eu nu mă uit după mintea ta, ea este doar încăpăţânare şi obidă. Dar dacă inima ta, dragostea ta pentru Dumnezeu, pentru Adevăr a devenit torţa care-ţi arde mintea, atunci eşti al meu. Mai bine cercetează-te pe tine, uită de ceilalţi. Şi nu veni Aici pentru ei.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce vrei să spui prin: "Nu sunt pregătită pentru non-dualitate"? Mintea va susţine de la naştere până la moarte că nu eşti pregătită pentru Libertate. I-a hai să vedem, e cineva pregătit? Nu, nu e nimeni! Niciodată persoana nu e pregătită pentru Libertate! Nu ai observat, nici pentru moarte nu e pregătită vreodată! Dar oare pentru minte eşti? Dar când ţi-a fost îndesat pe gât primul gând, prima invitaţie la sclavie te-a întrebat cineva dacă eşti pregătită? Tu eşti deja Libertatea, draga mea, şi libertatea nu poate fi pregătită pentru libertate! Da, pentru persoană nu eşti pregătită niciodată. Nu ai observat? La cei peste 30 de ani ai tăi mintea tot timpul mai vrea o porţie din tortul cu durere al devenirii. "Hai, mai ia o porţie de suferinţă, că pentru asta eşti pregătită!" Gândul niciodată nu este pregătit pentru adevăr, pentru că mama lui mintea e doar o grosolană minciună, iar tatăl lui Speranţa este un iluzionist perfect.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

TU EŞTI CHIAR ŞI ATUNCI CÂND NU ŞTII CĂ EŞTI pentru că eşti dincolo de conştientă şi inconştientă. I: În starea de leşin nu mai eşti conştient de tine, cum mai poţi fi conştient atunci când mori? A. M: Oare nu e la fel şi în somnul profund sau comă? Tu EXIŞTI chiar şi atunci când mintea ta nu e conştientă de asta. Iar acest lucru îţi spune 3 elemente extrem de profunde: 1. Tu eşti dincolo de gluma conştientă-inconştientă. 2. Înainte ca mintea ta să existe şi să devii conştientă - adică prizoniera ei - tu erai. 3. După ce mintea nu va mai fi tu vei rămâne. În final tu întrebi: "Cum mai poţi fi conştient atunci când mori?" E foarte simplu, e foarte simplu, mori chiar Acum înainte de a muri şi vei vedea ce erai tu înainte de a fi prizoniera maşinii de făcut rahat. După ce WC-ul ambulant nu va mai fi TU VEI RĂMÂNE! EXISTĂ O STARE ÎN NOI CARE NU POATE FI ATINSĂ DE NAŞTERE ŞI MOARTE, ACELA CARE O RECUNOAŞTE ESTE LIBER PE VECIE.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am nevoie doar de tine

Şi nu am nevoie de somnifere, tu eşti cel mai bun medicament,
Iar vocea ta pentru inima mea a fost mereu un pansament
Te-am iubit din prima clipă deşi te-am alungat de atâtea ori
Singurul care ani întregi m-a ţinut cu capul în nori.
Şi nu am nevoie de cineva, eu am nevoie de tine,
Doar buzele tale, braţele tale ştiu cum să mă aline
Şi ochii tăi căprui. Iar sărutul mi-a lipsit luni la rând
În fiecare seară mă trezeam cu dor şi plângând.
Mi-am dat seama în anii ce peste noi grăbiţi au trecut
Că ai fost motivaţia mea, tot ce mai drag pe lume am avut.

poezie de Alina-Georgiana Drosu (18 decembrie 2018)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decontul final

Pentru tot ce-ai pierdut în iubire cândva,
Îţi dau toţi aceşti ani, îţi dau viaţa mea.

Să mai vii într-o zi, să mai vii pe la noi,
C-am găsit nişte ani, să ţi-i dau înapoi,
Anii noştri frumoşi, anii noştri nebuni,
Am să-ţi dau săptămâni, anotimpuri şi luni.

Să mai treci pe la noi, cât nu e prea târziu,
Şi eu încă sunt viu,
Să mai treci să-ţi mai dau câtă jale am strâns
Pentru-o oră de plâns.

Să mai treci pe la noi, care sunt numai eu,
Anii vechi să ţi-i dau că m-apasă prea greu,
Să mai treci peste mări, să mai treci peste munţi,
Să-ţi aduc amintiri ca să poţi să mă-nfrunţi.

Să mai treci prin vreun loc unde-am stat şi-am visat,
Fără pic de păcat.
Să-mi mai iei cât de cât umilinţa tacând
Şi spitalul din gând.

Să mai schimbi drumul tău, că şi-aşa n-are rost,
Nişte cioburi să-ţi las din iubirea ce-a fost,
Să te-ntorci, auzind că mai sunt printre vii
Şi de dragă ce-mi eşti mai trăiesc până vii.

Nici dovezi nu-ţi pretind, nici chitanţe nu-ţi cer,
Te aştept sus în cer,
Şapte ani te-am închis în iubirea ce-ţi port,
Să mă ierţi ca pe-un mort.

Să mai cazi dinspre cer, când sunt strugurii copţi,
C-am să-ţi dau nişte ani, strânşi în zile şi nopţi,
Să mai vii prin trecut, prin grădina de foc,
Unde-a fost să te văd şi să-ţi fiu nenoroc.

Dar te rog să mai vii într-o zi pe la noi,
Să-ţi dau anii-napoi,
Ca pe tot ce-ai pierdut pentru că m-ai iubit,
Eu să mor, să fim chit

cântec interpretat de Cristian Buica, muzica de Cristian Buica, versuri de Adrian Păunescu
Adăugat de Cristian Buica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deschide ochii!

Ce rost are să mai stau?
De ce am venit? Când plec acum!
Eu n-am venit ca să te iau!
Ci să vorbim, dar nu oricum!

Împreună, de ce am fost?
Pentru o scurtă despărţire!
Să-mi zici, acum, că n-are rost?
Dar pentru mine, nu-i o ştire!

Este normal s-alegi ce vrei!
Dar poţi alege înţelept!
E ca şi vinul când îl bei
Nu poţi sta niciodată drept!

Să treci dincolo de aparenţe!
Şi să alegi doar ce e bine!
Mereu să ai aprinse torţe!
Să vezi pe cel de lângă tine!

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

Subiectul paginii mele este cunoaşterea de Sine, cine şi ce eşti tu, nu mândria rolurilor tale. Copiii tăi nu sunt deloc copii tăi, ei sunt ca şi tine copiii lui Dumnezeu. Tot ceea ce crezi că e al tău te leagă de suferinţa lumii, Când nu doar pe copii tăi, familia ta, ci în primul rând pe tine te oferi drept oblaţie la picioarele lui Dumnezeu, atunci eu ştiu că eşti pregătită ca să vii ACASĂ! Pentru banalul rol de mamă nu veni Aci. Pe tărâmul libertăţii toate rolurile noastre sunt făcute oblaţie lui Dumnezeu. Iisus spune 2 lucruri extraordinar de profunde; - în primul rând el îi spune sfintei Mării; "Tu nu eşti mama mea!" - apoi el spune "Până nu vă veţi reîntoarce şi veţi fi aidoma unui prunc nu puteţi intra în împărăţia cerurilor!" când copilul tău avea 2 zile ce poseda el? ştia el că tu eşti mama lui? învăţase el nenorocitul de gând care acum te toacă nonstop?
Contemplă aceste lucruri.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt parte din tine

Aveam o teamă despre noi
Şi te-am luat de mână...
Să-ţi simt iubirea ca şuvoi,
Cu mine să rămână.

Dar ţi-ai retras-o imediat
De parcă n-ai fi vrut
În inimă să îţi fi stat
Aşa cum am crezut.

Şi te-ai retras în tine mut,
Aşa cum faci mereu;
Spui doar că bine tu mi-ai vrut,
Dar binele-a fost greu...

Fost-am respinsă-n clipă grea,
N-ai vrut să mă iubeşti!
M-ai fi iubit şi-n vreme rea,
De-ai fi primit ce eşti.

Ce şarpe mi te-a-ngenuncheat,
Hrănind doar cu minciuni
Mintea ce ţi-a învolburat,
Ca răul să aduni?!...

Vorbeam, dar nu mă auzeai,
Erai aşa departe...!
Şi dacă tu mă ascultai,
Învinsă era o moarte!

Aştept să cauţi, să găseşti
Şi să mă iei de mână...
Cărarea să ţi-o potriveşti,
Iar dragostea să vină.

Ţi-am fost şi sunt un sfetnic bun,
Tu nu le ştii pe toate...!
Parte cu parte îţi adun,
Definind o carte.

Tu aminteşte-ţi cine eşti,
Găseşte drum spre mine...
Sunt partea care-o tot goneşti,
Iar partea e din tine!

Stai şi priveşte înspre cer,
Predă-te în iubire...
Te vei simţi-ncălzit în ger
Şi beat de fericire...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se face frig, iubitul meu...

Se face frig, iubitul meu... îmi bate-n geam o iarnă,
Copacii goi sunt astă zi trişti... şi-ncepe-ncet să cearnă
Mi-e dor de braţul tău cel cald să-mi mai aline dorul
Culcându-mi capul pe-al tău piept să retrăim amorul

E mult de-atunci... eram copii şi am crezut în tine
Nici tu nu-nţelegeai ce spui... Era aşa de bine!
În două vise ce aveam se împletea iubirea
Dar peste ani s-a aşternut tăcută, amintirea.

Mi-e dor iubite de-un sărut!... Ce drept eu am a spune?
Doar o străină am rămas pierdută-n marea lume...
Îl rog pe bunul Dumnezeu să-mi spună dacă poate
Măcar dacă eşti fericit... şi-apoi merg mai departe...

Rămâi mereu al meu iubit şi voi păstra în minte
O dragoste fără păcat cu două jurăminte:
Tu ai promis c-ai să revii într-un târziu de iarnă,
Eu n-am promis, dar te-am iubit şi-ncepe-ncet să cearnă...
Se face frig, iubitul meu, adorm în gând cu tine,
Mai sper că-n sufletul tău bun, e loc şi pentru mine...

poezie de Mariana Eftimie Kabbout
Adăugat de Mariana Eftimie Kabbout
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor

Undeva, cândva, într-o lume mai bună
Trăiam fericit şi pluteam în Lumină
Nu simţeam că în jur norii negri se-adună
Şi voi fi aruncat într-o lume străină.

Dar soarta e crudă, nu te-ntreabă ce-ţi place
Dacă vrei să trăieşti în văzduh sau mizerie
Căci ea toate le face şi apoi le desface
Şi te-mpinge din cer înapoi în materie.

Că aşa-i de când lumea, noi suntem văpăi
Fără milă alungate din tărâmul cel sfânt
Ne închidem în trupuri, devenim buni sau răi
Şi-amintirea ne-o pierdem când venim pe Pământ.

Însă-n mine, ascuns, mai există un dor
Ce mă-mpinge să merg înainte mereu
Şi îl simt neîncetat, de mi-e greu sau uşor
Este dorul de casă şi de Dumnezeu.

Iar o voce în suflet îmi şopteşte plăcut
Că deşi pe Pământ nimeni nu-i fără vină
Dacă pot să iubesc, să fiu bun, să ajut,
Voi ajunge într-o zi să mă-ntorc în Lumină.

poezie de Octavian Cocoş (31 iulie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!