Prea mult, prea puțin
ce înseamnă oare, când îți pui ochelarii
să-mi citești poezii, firește, nu ale tale
când îmi aduci aminte de masa din bucătărie
de cercelul meu atârnat pe acolo, pe undeva
ca o capcană de prins vise, tot așa cred că sună cercelul
când bate vântul
când nu sunt eu
drept răspuns ți-am citit și eu o poezie de-a ta
cu voce tare, ciudat, cât de tare răsuna tristețea pe acolo
ciudat, în poezia aia spuneai că o să fii fericit
te-am întrebat, și ești fericit
te-ai fâstâcit, ai spus da
mai târziu ai spus da, nu atunci.
poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Irina Lazăr. [Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre vânt
- poezii despre voce
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre lectură
- poezii despre fericire
- poezii despre cercei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.