La margine de extaz
(iubitului meu Alexandar )
te simt ca pe-un poem în gândul meu exiști
o livadă cu meri azi a rodit în mine
să nu mă lași strivită de nori triști
fii ploaia de iubire cu semnele caline.
cu ține în Parnasul muzelor mă afund
în visul cu stele să mă prefac lumină
să ningă cu poeme în suflet profund
mângâierile tale doruri grele-mi alină.
vin-o ca o adiere de la polul Nord
alungă-mi coșmarul durerilor din oase
trezește-mi extazul să îl simt în cord
îmbracă-mă-n săruturi până la coapse.
în iubirea noastră am topit un fiord
secundele cântă lunecând prin sinapse.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Cântec pentru lumină
când vine dimineața și zori îmi bat în pleoape
mă trezesc din visul ce m-a plimbat prin lume
am ajuns la stele de-acum le simt aproape
ca pe niște surori, le-am alintat pe nume.
mă-ndrăostesc de viață în fiecare zi
raze nu mă lasă pribeagă și stingheră
salut lumea cu versuri din orele târzii
nu am trăit zadarnic în minunata eră.
am dezvoltat iubirea îmi curge prin cord
ca un izvor de munte cu murmurul duios
n-am lăsat-o să moară tot timpul îi acord
slăvesc lumea cuvântului tărâm melodios.
iubesc cu frenezie până la polul nord
în suflet aurore se-nchină la Cristos.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rapsodia verii
(soțului meu, cu iubire)
melodios se plimbă secundele prin mine
pe aripi de vânt plutesc ca o chemare
doruri adie-n suflet și îmi pare bine
că unul frenetic mă transportă la mare.
alunec spre tine iubite să mă vezi
ca aerul de vară cald și mângâietor
în iriși am soare, miresme din livezi
tristețea ta mă cheamă-n ajutor.
să nu te temi iubite voi fi mereu cu ține
conjur și universul să se comprime-n noi
eu te simt în sânge cu mângâieri caline
karma fericirii se împarte la doi.
iubirea mă îmbată cu aromele-i fine
cu senzualitatea săruturilor moi.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Erezie de mătase
Bijuterie-înrourată de carne și de foc
cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
numai lângă stele ai mai avea un loc
icoană pentru care în zeci de iaduri ard
Cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
chiar astăzi frumusețea e un atac de cord
în apele iubirii ca un copil mă scald
ca noaptea mea cu ziua să fie iar de-acord
Doamne frumusețea e un atac de cord
și numai printre stele am mai avea noi loc
când sânii tăi iubito mi-arată Polul Nord
bijuterie-înrourată de carne și de foc
Cu sânii de zăpadă și coapse de smarald
cu flori de tei să ningă și-n cer să fie cald
sonet de Costel Zăgan din Cezeisme II (2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cântec de iubire
gestionez sentimente bucurii tăceri
dar minunea poeziei mă ține în picioare
descrie în detalii plăcerile de ieri
când tinerețea mea era ruptă din soare.
când vine seara stele în mine se-aprind
vreau să mi te aducă iar în visul meu
cu dragostea noastră cerul să-l cuprind
dar să nu simt că timpul poate fi și greu.
vreau să ne plimbăm pe străzile albastre
în ritmuri și culoare să ne îmbrățișăm
secundele să fie aliatele noastre
orice s-ar întâmpla să nu ne schimbăm.
eu vreau să-ți spun că te iubesc nespus
că viața mea cu iubirea ta s-a compus.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Capricii senzoriale
întâlnesc o fericire la fiecare pas
în care-s presărate petale de lumină
sublimă împlinire face-n mine popas
se strecoară în sânge și în albumină.
simt puterea iubirii cu toată ființa
învăț dezamăgiri să le transpun poeme
când cu muzici celeste cizelez conștiința
să simt serenitatea în fiecare vreme.
simt formele de viață cu grația stelară
extazul zilnic îl împart cu amicii
în sertar strâng gânduri ca pe o comoară
nu le las pătrunse de tarele fricii,
doruri reverberează pe strune de vioară
visele-s protagonistele marilor capricii.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te simt și te am...
Te simt în lacrima ce curge din iubire,
În liniștea copacilor, ce stau triști pe-alei.
Te simt în ploaia, ce plânge în mine,
Și în pământul gârbovit, de durerea anilor grei.
Te simt pe cerul de dor, fericit că ești bine,
În zile de toamnă, ce cad peste noi,
Te simt că, de-a pururi, vei fi doar în mine,
Te simt... și te am, căci de-acum suntem doi.
poezie de Lusiana Drăgușin (7 octombrie 2010)
Adăugat de Lusiana Drăgușin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Broderie poetică
fire de mătase timpul meu toarce
îmbrăcat în raze și fine petale
din călătorie visul se întoarce
însoțit de stele vestit de vestale.
am primit înțelepciune de la sfinți
vibrează în suflet ca o melodie
topește cu raze zăpezile din minți
și face din tristețe frumoasă parodie.
prind aripi de zbor sentimentele mele
poeme cu picioare aleargă prin cord
vorbesc cu poeții câte-n lună și stele
nestemate de lumină vieții îi acord.
brodez beatitudini cu iubirea adâncă
tăcerea cenușie am închis-o în stâncă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când ești lângă mine, mamă
Când ești lângă mine, mamă,
Norii de pe cer dispar.
De nimic nu-mi mai e teamă,
Suntem împreună iar.
Când îmi treci mâna pe frunte
Simt o caldă mângâiere.
Îmi alină doruri multe,
Tristețea din suflet piere.
Iar când mă săruți pe frunte
Simt din plin a ta iubire.
Uit de grijile mărunte,
Radiez de fericire.
În curgerea vieții mele
În inimă te voi purta.
Și când vei pleca la stele
N-am să uit iubirea ta.
poezie de Dumitru Delcă (26 martie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Durere
Simt doruri viscolindu-mi iubirea
și clipele lăsate de la Dumnezeu
catargele-n porturi anunță sosire,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum bat aprig în tâmple
vârcolacii se zbat în sângele meu,
vagoane de visuri vin să ma ducă,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri sfârtecând dăruirea
și viața aleargă pe drum teleleu,
fluierul cântă grăbindu-mi albirea,
dar ea e aproape de mine mereu.
Simt doruri cum ard - văpăi peste trup
și crapă o soartă peste sufletul meu
iar tu ești departe de galbenul lup,
dar e aproape de mine mereu.
poezie de Nicu Petria (mai 2009)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
În oglinda diversității
mă afund în mine ca într-o pădure
izvoare de doruri în vale se bifurcă
la rădăcini de brazi cântă sevele pure
spre trunchiuri de stele vesele se urcă.
mă scufund în mine ca într-o fântână
luna se oglindește în gândurile mele
n-aș fi crezut că sunt cu lacrimi plină
că mă înconjoară ziduri de regrete grele.
mă scufund în suflet ca într-un ocean
valuri de iluzii plutesc peste corali
visul de împlinire este imens mărgean
povești de succes scot din timpi morali.
mă asemăn cu natura în diverse feluri
în sufletul meu se reflectă prin țeluri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Extaz dezlănțuit
cântă în mine dezlănțuit extazul
mai toarnă-mi fericire în pahar
să țin departe de mine necazul
să simt că Dumnezeu mă umple cu har.
stau de vorbă în tihnă cu poeții
povestind câte-n lună și stele
sorbind cafeaua zorilor dimineții
îmbrăcați în lumini ca în fine dantele.
Lumină tu împodobești sufletul gol
și te extinzi până la margini de fraze
arzi în raze blânde sufletul frivol
scăldată-n rouă cu licăr de turcoaze.
cu chip de înger încreștinezi zaraze
când îmi este teamă mă alinți cu raze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem cu nimb violet
ploaia mătură strada de praful hoinar
spală frunzele la arbori rubiconzi
eu cu poetii particip la un seminar
nori negri se descarcă de fiorii pudibonzi.
pe o scenă decorată joacă îngeri blonzi
Mona Lisa ne azvârle zâmbete caline
lumea asta e pestriță cu regi și vagabonzi
dar eu mă simt împăcată cu zile senine.
mă pierd în desfătare cu o stare senzitivă
pictori îmi pictează cerul cu nimb violet
mă zidesc între poeme cu trăirea emotivă
mă agăț de virful Omu înfingând un piolet.
steaua mă înzestrează cu tandrețe creativă
printre mândre sibiline cu-al literelor balet.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lacrimi din Lună
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord
vremea se complică eu mă frământ
des îmi ascult suspinele din cord.
pun multă pasiune pe cuvânt
lucrând la fișierele din word
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
virușii în lume sunt purtați de vânt
moartea-i pretutindeni bate un record
pământul oftează după un alint
zeii sunt amețiți cu whisky la bord.
cad din lună lacrimi pe pământ
se topesc ghețarii de la Polul Nord.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doina prieteniei
te aștept în lumea mea de sori
să nu lași florile să plângă
sunt și eu o floare cu mii de fiori
aș vrea ca grindina să nu m-ajungă.
alungă-mi mâhnirea prietene drag
spune-mi că viața-i un poem melodios
fii martorul meu când iubirea atrag
să nu o pierd m-am legat de Cristos.
a pus în mine flacără și jar
nestinsa credintă îmi face lumină
fii îngerul meu pentru timpul hoinar
ce-i pasă lui de jalea din grădină.
prietenia este ca diamantul rar
șlefuit de raze în forma divină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ningă!
Să ningă peste mine cu săruturi
Necontenit și să mă troienească,
Ca-ntr-o poiană albă, mii de fluturi,
Iubirea ta, pe mine, strălucească.
Să ningă peste mine cu iubire,
În puritatea-i să mă-nzăpezesc,
Să mă trezească iarăși în simțire
În primăvara când mă dezmorțesc.
Pe trupul meu, zăpada să se-așeze
În straturi-straturi, pură și cuminte,
Neantul alb să mă îmbrățișeze,
Dac-o putea, fiindcă sunt fierbinte.
Ce tare arde dragostea în mine!
Simt jarul care mi-a hrănit amorul,
Din trupul meu curg aburi către tine,
Iar tu-mi respiri emoția și dorul.
Fiindcă mi-e dor să tot îmi ningi săruturi,
Las trupul meu încet să mi-l albești,
Din buze desenează-mi flori și fluturi,
Lăsându-mi urme, ningi și mă iubești!
Când dorm în brațe albe, argintate,
Săruturi să tot ningă dinspre tine,
Îmbrățișările-ți să-mi fie cazemate
Iar tu să-mi ningi, cu sărutări, pe mine...
Flori M. Flori )Florentina Mitrică)
poezie de Florentina Mitrică (21 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte violetă
trăiesc fascinată o noapte violetă
stele aurii fac cerului clar nimb
în visul romantic mă simt o starletă
sub clar de lună gândul îl plimb.
curge noaptea prin sângele meu
șoapte de luceferi curg în izvoare
cântul universului l-am învățat și eu
îl fredonez mereu plină de încântare.
luna mă veghează din turn de opal
armate de gânduri stau pe metereze
apărând iubirea de tot ce-i imoral
făcând armonii în lume să dureze.
noapte cu ochi de ametist luminos
mi-ai pătruns în suflet și până la os.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acord liric
e iarnă și ninge cu momente fresh
arbori se îmbracă cu straie de argint
în grădină se așterne imaculat preș
eu mă îmbăt cu doruri cu gust de absint.
nutresc cu Calea Lactee un liric acord
să-mi înveșmânte versul cu lumina violetă
să topească-n mine țărmul unui fiord
ca să mă fericesc cu viața de poetă.
zidesc în versuri amintiri dragi, emoții
ilustrații cu iubiri ajung la Polul Nord
nicicum nu mă împotrivesc în fața sorții
nu-mi las cuvintele-n haotic dezacord.
ies flăcări din mine, din amnarul morții
fur scânteia glorioasă, emblematic record.
poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamnă de poveste
pe creste de munte se coboară toamna
îngălbenește frunze, iarbă, flori
timpul îi face loc să vină Doamna
în costum arămiu cu pete de nori.
nopțile sunt reci în zori este ceață
se-ntinde peste dealuri somnoroasă
scad din amploare poftele de viață
dar natura verii a fost generoasă.
arborii au rodit recolta e bogată
meri peri și pruni răspândesc miresme
strugurii mustesc cu o licoare delicată
lumini de mântuire cad pe catapetesme.
cu toamna vieții mele mă simt împăcată
o primesc în suflet liberă de marasme.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...
Cu lacrimi de iubire de sub pleoape.
Când îți ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale ieșeau fluturi,
Emoții de bărbat adevărat!
Și dac-afară este primăvară
Și primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Și vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Și ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înțeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări și... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcorești,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-oprești,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruți, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Așa cum mi-am dorit a nins,
Cu o iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins așa, cu sărutări nebune,
Și m-am pierdut în alba-ți reverie!
Ce simt? Aș vrea să pot a spune!
Este ceva, așa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire albă
Atunci când te rugam să ningi,
Săruturile tale să mă-ngroape,
Ai început, de drag, să plângi...,
Cu lacrimi de iubire, de sub pleoape.
Când îți ceream să ningi săruturi,
Să mă acoperi cu un strat curat,
Din lacrimile tale țâșneau fluturi,
Emoții de bărbat adevărat!
Și dac-afară este primăvară
Și primprejur mustesc noi începuturi,
Noi parcă am iubi întâia oară,
Și vreau să ningi spre mine cu săruturi!
Și ca iubirea ta să nu mă frigă,
Să nu mă ardă cu căldura ei dogoritoare,
Doresc săruturi care să mă ningă,
Dar se topesc pe pielea-mi arzătoare.
Iubirea mea e pentru tine, nouă,
Am înțeles din felu-n care plângi,
Iar toamna-n care trebuia să plouă
Ai transformat-o-n sărutări și... ningi!
Să ningi mai tare, să mă răcorești,
Să ningi săruturi care să mă-ngroape,
Să ningi mereu, să ningi, să nu te-oprești,
Să simt răcoarea buzelor, aproape!
Nu-mi pasă cine o să vadă
Când buzele pe corp le treci,
Fulgi se topesc, căci eu sunt caldă
Iar tu săruți, ningând, pe veci...
Săruturile tale s-au prelins
Năvalnice, nebune, în cascadă!
Așa cum mi-am dorit a nins,
Iubire albă, pură, de zăpadă!
Ai nins așa, cu sărutări nebune,
Și m-am pierdut în alba-ți reverie!
Ce simt? Aș vrea să pot a spune!
Este ceva, așa..., precum o poezie...
poezie de Florentina Mitrică (25 noiembrie 2016)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!