Meluzina

Ce m-a trezit oare în şoapte?
Copila mea, cad flori în noapte!

Cine-atât de trist şuşoteşte, în vis ducându-şi povara?
Copila mea, prin cameră trece acum primăvara.

O, vezi! Faţa-i de lacrimi stacojie!
Copila mea, înfloreşte bogată şi vie.

Îmi arde gura! De ce plâng eu în mine?
Copila mea, îţi sărut viaţa-mi în tine.

Atât de tare cine mă cuprinde, cine s-apleacă?
Copila mea, îmi îndoi spre tine mâinile oleacă.

Dar încotro mă duc? Visez un vis suprem!
Copila mea, să mergem spre cer noi vrem.

Ce bine, ce bine! Cine un zâmbet ne fură
Atunci ochii ei albi se făcură –
Se stinse-atunci lumina angoasă
Şi noapte-adâncă flutură prin casă.

poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefaţă şi comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeule!... Dumnezeule!... Ce ruşine! Ce ruşine! Copila mea, copila mea atât de delicată, atât de păzită – cu un bărbat oarecare... Cu cine?... Atâta ştiu acum, că noaptea, copila mea, cu trupul ei tânăr şi pur, se duce la bărbaţi, ca una de pe stradă... O, ce ruşine!

Stefan Zweig în Secret arzător, Asfinţitul unei inimi (1966)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înger bălai

(Mariei-Izabella)

Eram atât de copilă
o copilă singură rătăcită prin lume
iubită a vânturilor cu flori
din miazăzi
și a furtunilor cu lăcuste
din miazănoapte

am vrut să cresc
să fiu cea mai mare umbră
să îmbătrânesc
să-mi crească aripi cu riduri
m-am rugat mult
Lui i s-a făcut milă
de copila răpusă de un val
și i-a dăruit un înger bălai
într-un zece cireșar
să-i fie candelă
să-i fie far
lumină prin noaptea vieții

mi te-a dăruit pe tine copilă
și de-atunci îmbătrânesc frumos
în fiecare floare
în fiecare răsărit
în fiecare toamnă...

poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila mea...

Copila mea, să fii naivă
Dar numai până într-un punct,
Să nu încerci şi tu ca Eva
Să muşti din interzisul fruct.

Să crezi ce ţi se spune numai
Atâta cât e-adevărat,
Numai atât cât să te-ajute
Să-ţi păstrezi sufletul curat.

Copila mea, tu ia aminte
Pe cine laşi să-ţi stea-împrejur,
Să nu te-aventurezi cu oameni
Care te vor doar un sejur.

Când o fi să te-îndrăgosteşti de vreunul
Să nu suferi atuncea când
După prima "dezamăgire"
O să îl vezi rapid plecând.

Copila mea, bagă de seamă
Ce faci, ce spui şi ce gândeşti
Că-atunci când mică eşti e simplu
Prin vorbe să te rătăceşti.

Tu să rămâi mereu cea dreaptă
Şi sinceră în tot ce spui
Iar de primeşti ură, răsplată
Oferă binele oricui.

poezie de Andrei Rafael
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila oarbă

De dimineaţă, în grădină,
o fată-n ochi fără lumină
mi-aduse, zâmbitoare, tandră,
pe-o foaie fragedă de lotus,
înrourate flori într-o ghirlandă.
Mi-am pus-o pe după grumaz
şi lacrimi podidiră pe obraz.
Am sărutat copila şi din harpă
i-am spus: "La fel cu florile eşti oarbă.
Copilă, nici nu ştii cât de frumos
e darul tău adus prinos!"

poezie celebră de Rabindranath Tagore din Poeme
Adăugat de gyongy
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copila mea

Copila mea cu nume de-nţelept
Amarnic reuneşte ea braţele la piept,
Se-ndreaptă şi priveşte spre-o rază nevăzută,
Şi speră-n aşteptare cu vorba ei tăcută.

Alunecând în tihna cu care se-nconjoară
Ea strânge-n dinţi odihna, mişcarea-i o comoară,
Pătrunde cu-al ei umblet o lume de fantasme,
Şi evocând durerea, creează alte basme,

Se-aruncă-ntr-o vâltoare şi susură în şoapte,
Pluteşte peste ape şi zboară-ncet în noapte,
Dislocă cu privirea înalte umbre-n munţi
Şi aduce lumina pe arcuite frunţi

Legând acum cu mâine, adulmecând trecutul
Şi zămislind iubirea şi lupta şi sărutul,
Gonind o fluturare de temeri şi neştire,
Ea îşi dansează viaţa intens în fericire.

poezie de Laurian Taler din So many words (1 august 2010)
Adăugat de Laurian Taler
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire sfărâmată

Ţi-a fost iubirea sfărâmată
Şi trupul frânt în două
Tu te-ai grăbit sa pleci acolo
În lumea cea necunoscută nouă.

Ai fost un înger pe pământ
Un înger eşti ş- acolo
Tu ai zburat, suflet iubit
Şi ne-a rămas
Durerea toată nouă.

Ai fost plăpândă şi frumoasă
Ca roua-n răsărit
Cand razele-ţi cădeau pe faţă
Tu chip neprihănit.

Te strig mereu, dar nu-mi răspunzi
Şi mă întreb de ce?
Ştii bine doar cât te-am iubit
Copila mea cea bună.

Stau nopţile si ma jelesc
Dar nimeni nu m-ajută
Să-mi spună unde te gasesc
Copila mea iubită.

Am să te-aştept pân la apus
Când luna se-ntrezare
Şi-mi spune cu al ei surâs
Că nu eşti prea departe. Oare?

poezie de Ionel Iamandei (30 ianuarie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuţă, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.

poezie de Camelia Opriţa din revista Acolada, nr. 2 feb. 2022, Revista lunară de literatură şi artă a USR
Adăugat de Micheline Munteanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Târzie lacrimă, iubirea...

Am fost copila de la ţară,
Veneau necazuri şi treceau uşor.
Mai dragă ca o primăvară,
Trecu copilăria ca un nor.

Ne sunt părinţii aproape morţi
De griji şi de nevoi prea multe,
Copiii lor plecară toţi
Şi glasul vântului se ascute.

Ce singur eşti când nu mai vine nimeni,
Flămând de lumea-ntreagă.
E Postu' Negru şi e vineri,
Nu-i nicăieri copila dragă.

Când l-am văzut din nou pe tata,
Îşi ascunsese moartea-n piept,
Spunea ce este judecata:
Să, ţii, copilă, drumul drept.

La crucea lui încerc să mă adun,
Trăiesc în lacrimi amintirea:
Rămân, tăicuţă, mai rămân,
Târzie lacrimă, iubirea.

poezie de Camelia Opriţa (11 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dor de tine

Casa e tristă şi pustie
De când tu ai plecat
Iar lacrimile nu se mai opresc
Din barba-mi argintie,
Sunt lacrimi de durere
Sunt lacrimi care ard in suflet
De dorul fiicei mele.
Paduri de foc îmi ard in suflet
De dorul tău copil iubit,
Încerc sa-l sting dar nu se stinge
Că arde-ncet, mocnit
Şi-mi mistuie uşor
Sufletul meu rănit.
Mi-e dor de ochii tăi frumoşi
Mi-e dor de glasu-ţi cristalin
Mi-e dor, mi-e tare dor
Copila mea de tine.
Pe drumul dintre cimitir şi casă
Poteca s-a bătătorit
Bătând în fiecare zi
La uşa casei tale,
Dar totul este in zadar
Că nimeni nu-mi deschide
Şi o pornesc din nou agale
Spre casa tristă şi pustie.

poezie de Ionel Iamandei (19 aprilie 2009)
Adăugat de Ionel Iamandei
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul vieţii

Vezi copila cea zglobie
Ce-i aşa nerăbdătoare
Să ajungă fată mare...
Şi-apoi vrea să nu mai fie.

epigramă de Ion Grigore din Epigrame cu şi despre femei (1999)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alpinism în sine...

Doamne... te-am tot căutat prin intangibil,
ca să te citesc în mine, mai unită cu cea de azi...

Doamne... şi cât de îndepărtată îmi eram
celei de ieri sau de niciodată...

Doamne... m-am rătăcit prin gândul că te mai caut,
mai singură decât mine, copila, cândva înlănţuită de cei care nu te căutau...

Doamne, oare mai am de spart piatra aşteptării
cu lacrima împlinirii prin a te striga?

poezie de Diana Ciugureanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragobete -
copila răsuceşte
fir roşu cu alb

haiku de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floriile în secvenţă poetică: copila, floare de om.

aforism de Camelia Opriţa (12 aprilie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sburătorul

"Dragă, dragă sorioară,
Nu ştii cânticul ce spune
Că prin frunzi când se strecoară
Raza zilei ce apune,
Sburătorul se aruncă
La copila care vine
Să culeagă fragi în luncă,
Purtând flori la sân ca tine?

Fragii el din poală-i fură
Cu-a sa mână nevăzută,
Şi pe frunte şi pe gură
El o muşcă şi-o sărută.
Soro, buza-ţi e muşcată!
Fragii, poţi să le duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Sburătorul?"

"Dragă sorioară, dragă,
Cânticul mai spune încă
De-acel duh c-ades se leagă,
Când e umbra mai adâncă,
De copila mândră, albă,
Ce culege viorele,
Purtând pe ea scumpă salbă,
Scumpă salbă de mărgele.

Salba el râzând i-o strică
Cu-o plăcută dismierdare
Şi de fieşce mărgică
Lasă-o dulce sărutare.
Pe sân, dragă, eşti muşcată!
Salba, poţi ca să-i duci dorul.
Spune,-n lunca-ntunecată
Nu-ntâlnişi pe Sburătorul?"

Astfel vesel pe-o cărare
Glumeau gingaşele fete.
Iar în luncă sta la zare
Doi voinici cu negre plete,
Şi, cântând în poieniţă,
Aninau cu veselie
Unu-o salbă-n chinguliţă,
Altul flori la pălărie.

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară la vot

Cu ochii ei de peruzea
S-a prezentat la vot copila,
C-o fustă ce-i acoperea
Doar locul und pui... ştampila.

epigramă de Stelian Ionescu-Astralus din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

cultură

Cultura este copila cadavrului nostru.

definiţie aforistică de Eise Osman, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămâi cu bine

În liniştea luminilor curate
Se zbate o copilă fără gând,
Iar pasul ei, cu frunza tremurând,
Spre moarte ar avea întâietate.

Mai trece o egretă, când şi când,
Cu aripi sângerând de greutate,
Sub streşine de case-abandonate,
Obrazul i se pierde-n soare blând.

"Rămâi cu bine", spuse ea smerit.
Întunecimea stelelor puţine,
Pe casa ei cea nouă de granit,

Adulmecă pământul părăsit;
Se-aude un ecou... "Rămâi cu bine"...
Copila parcă nici n-ar fi murit.

sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

meschinărie

Meschinăria e copila geloziei, a ataşamentului şi a posesivităţii.

definiţie de Ioan Gyuri Pascu în În căutarea armoniei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

copila Anna Frank

treisprezece carate

anexa lumii

haiku de Costel Zăgan din Fulger în doi timpi (2 iulie 2019)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

dezgheţ timpuriu -
copila schimbă cartea
cu trusa de machiaj

haiku de Argentina Stanciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!