Studiu psihosomatic. Sinestezie

Se lasă toamna pe alei, stimată doamnă
şi noi în timp alegem amintiri rămase,
culese din tristeţe, dar cine ne condamnă
că-n vise moi şi dulci, natura îngheţase?
O prea frumoasă doamnă, acum este târziu
şi este început de iarnă,
iar frunzele îngălbenite
au plâns stingher de dorul ploii.
Eu aş dori să-ţi scriu poeme,
nimicitoare, cu poveşti
să te-ncălzească în simţire
iar tulburarea să-ţi parvină
cu preţul miraculoaselor enzime
ce sapă-n minţi,
şi te fereşti de-acest pericol aiurit
căzut din paradiziace pagini
mistuite-n evoluţionismul
chemărilor prea-ancestrale
şi-atavicul fermecătoarelor năzbâtii
iar la final aş vrea să-ţi pipăi gândul îndelung.

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!