* * *

Fântânile din
ochii tăi
şi părul mângâiat
de vânt
privirile
sălbatice păsări
pe necuprinse
ceruri
tăceri poleite
de zâmbet
de câte ori
cred că nu pot
să înşir
cuvinte cu noimă
să-ţi meargă
în inimă.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şoaptă divină

Lasă-mă să-ţi fiu
floare de crin
într-o zi cu cer
senin.
Nu-ntreba de unde vin
Eu doar ţie-ţi aparţin
Unii zic c-ar fi
destin.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ritual

În fiecare dimineaţă
petrec minutele
până le absorb
Ca rădăcinile de copac
apa zăpezii
Timpul îmi ţine de
cald
Până voi îmbătrâni
Ca o ninsoare
de cuvinte.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbră

Eu vieţuiesc în parcuri înfundate
În care rodul moare necules,
Eu lîncezesc pe-aleele uitate
În care un linţoliu larg şi des
Închide orizonturile toate.

Sălbatice tăceri se strîng în umbră
Ca nişte păsări mari ce mă pîndesc,
Sălbatice tăceri se strîng în umbră,
Ca să-mi adoarmă fiorul sufletesc
Şi să mă-ngroape-n aripa lor sumbră.

Şi din acest mister ce mă pîndeşte,
Eu, cel ce voi muri neînţeles,
Privesc cu dor albastrul ce mijeşte
Abia simţit, prin giulgiul larg şi des
Sub care viaţa mea se prăpădeşte.

poezie de Dumitru Iacobescu
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tăceri

vopseşte coridorul cu tăcerile ei

cu privirile care lipesc pe ziduri
păsări irmizii

o urmăresc dintre ferestre
cum le închide pântecul între virgule
fermă şi cu gesturi de paing

altfel s-ar aşeza pe umărul meu

nu vă mai spun că am fost tentat
să pun în firide colivii

apoi
când silueta ei subţire se topeşte
dinspre uşă spre catedrală
să mă închid în fiecare
cu o mie de păsări
din irisul cărora ţâşnesc tăceri fără chip

poezie de Nandi Vărdeanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperare

Câte cineva închide ochii
şi-şi aminteşte răsăritul,
şi pescăruşii, şi marea.

Câte cineva mai vede
un asfinţit.

Câte cineva –
asfinţeşte.

Părul nostru se hrăneşte
cu gândurile noastre.

Fără îndoială,
Poetul
e om străvechi
şi ascunde multe gânduri
şi multe taine
în pâcla deasă a pletelor sale.

Poetul,
un naufragiat,
supravieţuieşte
în peştera
singurătăţii sale.
Se hrăneşte, vânând cuvinte
din colonii de peşti-cuvinte
şi păsări
venite în zbor alb,
din depărtări albastre,
cu câte un cuvânt, legat de picioruş.
Pe unele, le lasă
să facă şi cale-ntoarsă.
Pe altele, însă,
le sacrifică.
Oricine le-ar fi trimis,
nu va mai şti de ele, niciodată.

Largul e
atât de clar,
adâncul e
atât de limpede.
Atât de necuprinsă e
marea de cuvinte.

Ascuţind
unelte
din cuvinte,
Poetul ciopleşte
în Stanca Singurătăţii
sale.

poezie de Doina Postolachi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plenitudine

Într-o zi te voi ierta
Când stropi de rouă
Îţi vor mângâia
Tălpile
Când nu te vei mai teme
De ploaia ce
se rupe din cer
De îngerii ce pictează
curcubeie
De trupuri dezgolite
de mândrie
De suflete
greu încercate
Ce ştiu să ţeasă
mătăsuri de zâmbet
De sloiuri
de cristal...
Ca-n iarna trecută.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

CÂTE?

Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Şi-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptuşit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Şi ciuruit de stele?
Câte-aşteptări pot să încapă
Într-o tristeţe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînţeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăştiat
Dorinţa şi visarea,
Speranţa care-a mângâiat
Şi-a oţelit răbdarea?
Neisprăvit şi făr'de rost,
Un gând în agonie,
Rememorează cum a fost
Şi n-are să mai fie!

poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul ploii

Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflaţi de nesomn plânge-un nor,
În ropot curg lacrimi, şiroi ne-ncetat
Şi păsări se plâng după liniştea lor.

Un fulger loveşte pământu-înmuiat,
Un tunet străpunge al firii fior,
Din ceruri tot curge izvor nesecat,
Cu ochii umflaţi de nesomn plânge-un nor.

Natura e sumbră în tristul decor,
Un ram se îndoaie de vânt aplecat
Şi răpăie ploaia în ritm sacadat,
Nelinişti se picură-n gânduri de dor,
Din ceruri tot curge izvor nesecat.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

S-a rupt un zăgaz

S-a rupt un zagaz
În sufletul meu
Când Tu mi-ai ieşit înainte
Mi-ai dat un răgaz
Şi-apoi Dumnezeu
M-ai pus să-Ţi slujesc în cuvinte.
Credinţa mi-ai dat
Putere să-Ţi fiu
Copil răbdator şi cuminte
Din moarte salvat
Puternic şi viu
M-ai pus să-Ţi slujesc înainte.

Ardeau în ceruri sus
Atât de multe stele
Te căutam, Isus
Nu ajungeam la ele.

Mă luminau şi blând
Mă mângâiau pe frunte -
Cununi de foc arzând
În pletele cărunte. -

De multe ori mi-e greu
Mă bat furtuni şi geruri
Dar ştiu, Isuse-al meu
Că mă aştepţi în ceruri.

Acolo mi-ai promis
Că-mi vei zidi o casă
Şi-ntr-un palat de vis
Eu am să-Ţi fiu mireasă

poezie de Adriana Cristea (27 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie de cuvinte pe flori de aer

mi-am
îmbrăcat ochii în
privirile tale
umbră
lăsată de vânt
pe palmele acestei zile gingaşe
stropită cu
cântecul toamnei

mi-au
rămas palmele vântului
în buzunarele mele
să
se mai încălzească oleacă

îmi
caut privirile uitate
în paharele acestea ale zilei
înflorite cu
paşii umbrei tale
până la
o aruncătură de cuvinte
pe flori de aer

nu ne
mai priveşte ziua cu
atâta îngăduinţă
şi
pentru fiecare pas al clipei
ni se cere parola
ca să ne avântăm
în coşul acesta cu ciuperci ale toamnei la
o aruncătură de frunze căzute
sub privirile acestea ale nimănui prin dosul
surâsului tău zugrăvit
în umbra cuvântului

poezie de Ioan Daniel Bălan (27 octombrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul castanului

Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt,
Îşi ridică, veteranul,
Vesel fruntea din pământ.

Florile-i sporesc elanul,
Păsări se întrec în cânt,
Freamătă uşor castanul
Mângâiat de-al palei vânt.

Dezgolit de-al său veşmânt
Toamna-i cere-n vamă banul,
Vieţii-i face legământ,
Adaugă-n tihnă anul,
Freamătă uşor castanul.

rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să-ţi aminteşti

să-ţi aminteşti de seara asta când bradul l-am împodobit
şi am umplut cu vin paharul şi gândul tandru nerostit
să-ţi aminteşti de mâna care a mângâiat obrazul alb
şi de sărutul pus în palmă mai scump decât un diamant

să-ţi aminteşti când ani vor trece de ochii mei căprui închis
ce pleoapele-au lăsat să cadă când buze calde i-au atins
să-ţi aminteşti... nu spun la nimeni a fost în seara de Crăciun
a nins... si fulgi din amintire vor fi purtaţi de vânt pe drum

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Je t'aime un peu, beaucoup, à la folie

Păsări de cuvinte roiesc tăceri
Noi nu avem nevoie decât Dor
De-a ne lăsa iubiţi cu-nnobilarea
Rozei, Eternului eterni îndrăgostiţi.

Păsări de cuvinte ne tac lăuntruri
Noi nu avem nevoie decât Zbor
Să ne înalţe duh, să ne uimească lut...
Nu Aici, nu Aici... pe un Dincolo.

Păsări de cuvinte se duc să vieţuiască Mâine
Pe dulci secunde trădătoare
Când n-om avea în noi decât sburare
Şi-albastră formă cerului vom fi.

Je t'aime un peu, beaucoup, à la folie...
Poporul meu de îngeri îngenunchea-va ţie;
Mireasmă-mi umbli trunchi
Pasări de necuvinte se duc, se vin, şi tac!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De vrei să-ţi meargă bine

Ca să-ţi meargă ca-o mănuşă,
Învinge-ţi handicapu':
Ungi ţâţânile la uşă,
Ori deschizi uşa cu capu'.

epigramă de Vasile Iuşan din Dacă vrei să scapi de stres (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ning tăceri

În ochii tăi eu simt nemărginirea
Când te revăd o simt de-atâtea ori...
Vai, cât de caldă-ţi e privirea,
Şi cât de-ncet tăcerile te dor!

Te întâlnesc pe somnoroase pante,
Prin tristul dimineţilor decor,
Cînd ning tăceri, cu ochii tăi andante,
În ceruri mai sacrific câte-un zbor.

În faţa ta de gânduri fac risipă
Şi-n ochii tăi senini le desfăşor,
Frumoaso, căci, cu fiecare clipă
E parcă mai aprins albasrul lor.

poezie de Ion V. Nica
Adăugat de Girel Barbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, eternă muză

În nemărginirea
Feminităţii tale
tu n-ai nevoie de-osanale...
Eşti fericită cu-un surâs
Ştiu asta, mi-ai mai spus
de câte ori îţi era greu
şi-l căutai pe Dumnezeu.
Dar tu rămâi aceeaşi muză
Şi ieri, şi astăzi, şi mereu.
Rămâi femeia pentru care
S-a scris mereu câte-un eseu.

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fumul tremură

în vatră suflat de vânt
subţire ca un dulce
cântec la trompetă
oglinda înnegrită arată chipul
suav şi ghiduş
sub căciula neagră
zâmbetul vine-ncet
se găseşte frumoasă
şi ochii mei aprobă privirea ei
trupul mic şi subţirel
tremură timid în cojocel
pe guler curge părul negru
ca un fum ţese tăceri
este lumina din întuneric
eterna îmbrăţişare de iubire
în palma care adună gesturi
curg cuvinte în timp
fumul striveşte clipa
îmi aşez capul pe inima ei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ti-aduci aminte?

Ţi-aduci aminte
De mine, de tine, de timp,
De ape, de golfuri, de valuri,
De flori, de iarbă, de pământ,
De păsări, de vânt şi de ceruri...?

Ţi-aduci aminte,
Tu, iubire de fum,
Fum din horn de poveste,
Poveste din istoria dorinţei,
Dorinţă din credinţa
Autorului anonim.

Ţi-aduci aminte
De tot şi de toate,
Înafară de Noi,
Cei ce-am lipsit,
Cu desăvârşire,
Din mine, din tine, din timp,
Din ape, din golfuri, din valuri,
Din flori, din iarbă, din pământ,
Din păsări, din vânt şi din ceruri...

poezie de Sorana Felicia Petrescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

dimineaţă de dimineaţă
găsesc în cutia poştală
un fluture origami.
după ce scriu
pe aripile lui
poemul
tresare.

câte cuvinte
aş putea să înşir
cu o rază de soare?!

poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renasc...

Absorb lumina
în trupul meu
vindecându-mă
de neputinţă
ca anemonele
din picturi
după ce şi-au potolit
setea
cu lacrimi
căzute din
nori fumegând...

poezie de Adriana Szilagyi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!