CÂTE?
Câte toamne au trecut
Plouându-ne în vise,
Ori ierni ascunse-n zâmbet mut
Și-n primăveri promise?
Câte tăceri au căptușit
Odăi fără zăbrele,
Scâncind sub cerul răscolit
Și ciuruit de stele?
Câte-așteptări pot să încapă
Într-o tristețe sură?
Ce rătăciri or să perceapă
A dorului măsură?
Ascult sudoarea frământând
O cocă neînțeleasă,
De mine unde mă ascund
Când bezna este deasă?
Care zefir a-mprăștiat
Dorința și visarea,
Speranța care-a mângâiat
Și-a oțelit răbdarea?
Neisprăvit și făr'de rost,
Un gând în agonie,
Rememorează cum a fost
Și n-are să mai fie!
poezie de Mihaela Alina
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.